Voiam să trec pe lângă această „intersecție”, fiindcă, vorba ceea, încă n-am cei șapte ani de… blog. Dar iacătă că wordpressu’ mă feRicită!
Pe la cinci anișori, eram mai vorbăreață. Știți cum sunt copiii la vârsta aceea? Întreabă vrute și nevrute, de ce-uri și când-uri îndelung nerăbdătoare.
Acum, că mi s-a dat a doua viață – prima s-a terminat odată cu operația uriașă pe creier – voi lăsa mai mult să fiu rostită, decât să (mă) rostesc.
La răstimpuri, am zâmbit împreună, printre tongue twisters și toponime, ne-am versificat dincoace de conflicte – în comentarii, ne-am gândit la licurici, personaje și blogalizare, am psalm(r)odiat într-o coajă de ecran, v-am lăsat să-L (între)zăriți pe Dumnezeul meu în ceasul Lui.
Voi continua să mă plimb cu trăsura printre cuvintele voastre rostite, pictate, fredonate sau fotografiate sub formă de: coardă de liră, zâmbet sub înțeles, ochi fotocinemapoetic, ramură de finic, ramă cu dileme, pătrat rotund, smochin cu rod, ochi de vultur, (răs) coală albă, coloană de cocostârc, mister (de)voalat, roată de car, elan vital, colaj de smaralde, interogație cu fructe, toiag înfrunzit, punct cromat(ic) de fugă, inimă neînfricată, leagăn pe șine, așchii întrebătoare, abac cu nasturi și perle… Ș.a.m.d.
În loc de puncte, puncte, vă mulțumesc, simplu, că existați! Și mulțumesc Cui v-a „inventat”!
lumea adam(a)ică 
La multi ani de blogarit si blogareala!
Multumesc Domnului pentru tine!
Cella dragă, reciproca de urări și mulțumiri e valabilă! Mai (în)cântă-ne-o liră! 🙂
Ce mare ai crescut! La şase ani, m-am dus la şcoală, că nu mai aveam răbdare cînd vedeam elevii cu ghiozdane în spate, îmi plăceau teribil. Deci eşti şcoler, să ai numai fb-uri de la Cel Bun! Între timp, noi întreţinem atmosfera în pauze sau şi în timpul orelor. 🙂
Dragă Camix,
Și eu m-am dus devreme la școală, că se respecta regula aia: cine-i născut după 15 septembrie merge la 7 ani. Iară io miss primăvară. 🙂
Mulțam de fotografia „didactică”!
Calificativele blogărești le-om afla doar când ni le-a zice Față în față. Și cine știe ce surprize ne mai așteaptă?! Totul e să nu chiulim de la orele Lui… 😉
La încă foarte mulți ani înainte, A.Dama!
Eu îți mulțumesc pentru rost(iri).
Și eu mut, ca de obicei, mulțumirea la Etajul Superior, Oana dragă! Când ne rost(ui)ește Cine trebuie, ne plimbă cu Carul mare. 🙂
Ai toţi dinţii de lapte. Dar mai ai ceva: măseaua de minte… 🙂
Dacă medicul zice asta, îl credem pe cuvânt de Vindecător. Ce-a mai rămas de vindecat? Vreo carie de frază, vreo infla(ma)ție de gin(gie)?
Vai! Mi-e ruşine ce mic sunt! Abia am trecut de un an… Dar sunt mândru de… sora mea mai mare (sau… surora, cum spunea frăţiorul meu pe la 4 ani!)!
La mulţi ani de blogăreală binecuvântată… binecuvântare pentru noi, cititorii!
Ei, Marinel, știi tu că cei mici sunt, de fapt, mai mari! Și eu sunt mândră de micul meu frate mare! Întorc urările cu măsuri (4/4) (de)pline! Oare cum ar fi fost 4X4? 🙂
La mulţi ani, dragă A.Dama! Frumoasă aniversare aici, pe blogul tău. Când se împlinesc nişte ani în care ai adunat atâtea gânduri, articole, poezii, fotografii şi tot felul de „comori” de suflet, plus atâtea vizite şi comentarii ale unor vizitatori dragi….priveşti în urmă cu bucurie şi emoţie. În această imensitate a internetului, ai lăsat o urmă frumoasă, luminoasă şi parfumată, ca o cărare care te scoate la drumul cel bun.
Mulţi ani şi de-acum încolo şi cât mai multe articole cu care să ne bucuri! 🙂
Ca de obicei, Alex, rotunjești frazele fără să lași loc de alte virgule sau puncte… puncte. Bine că e loc de semne de exclamare!
Mulțumesc pentru urări și ramuri de finic! 🙂
Auzi, „coloană de cocostîrc”! Cocostîrcul ştie? 🙂
E de bine, Răsvane, nu-i de rău! 😉 Dar coloana știe?
Mulţi ani înainte, dragă Adama! Mărturisesc că descoperirea lumii adamaice a îmbogăţit în mod real sufletul meu.
Vă doresc har şi binecuvântări!
Kristallherz, rămân recunoscătoare pentru urări și cuvinte frumoase! Fie și peste scrierile tale atingerea îngerilor Lui harnici!
Cata vreme putem zice „astazi” e de bine. Ne bucuram unii pe altii.
Stii ce am costatat in derularea vremii, ca vom fi luati la intrebari numai dupa ispravnicia incredintata fiecaruia. Si ce bine va fi cand vom constata ca ne-am dus-o pana la capat
Livius, adică ni se cere după câți talanți am căpătat?
Sau e suficientă credincioșia…
Eu îți mulțumesc pentru prezența cuvântată pe paginile mele! Pe tine, poate te-aș fi numit „pahar cu apă pentru cei însetați”.
Să ne-ajute Domnul să fim ispravnici buni!
La mulți ani, A.Dama! ești unul dintre motivele pentru care mi-e tare drag internetul 🙂
Mihaela,
Zâmbesc îndelung… Nedilematic. Transparent până la mulțumire! 🙂
aniversările sunt momentele în care mă simt întotdeauna frustrată din cauza lipsei mele de îndemânare în a folosi cuvintele atât de frumos precum o faci tu și mulți alți cititori ai blogului tău.
…de fapt, simțeam nevoia să-ți spun că am sărbătorit dispariția dilemei. 🙂 s-a evaporat odată cu aburii din noua mea ceașcă de ceai, plină cu flori de maci, pe care (deloc întâmplător) mi-am făcut-o cadou zilele ăstea.
Dragă Mihaela,
Trimite frustrarea în „recycle bin”! Și apoi clickuiește „empty recycle bin”! Știi tu că atunci când nu ne-ajung cuvintele, ne întregește respirația Lui, de vreme ce „a suflat peste ei Duh Sfânt”. 🙂
Hai să punem ca background pe desktop sărbătoarea dispariției dilemei! Aici e știința.
Cât despre cană, încă o mai am pe cea „vorbitoare”. Mă bucur de bucuria cănii tale! 🙂
Ar fi mai putin frumoasa blogosfera romaneasca fara blogul tau A.Dama. Bine zic ei …”keep up the good blogging”, all for the better, the best! 🙂
Călătorrule,
Adun într-o coajă de pepene urările și le sculptez sub formă de-ntrebări răspunse. Câteodată ne chircim atât de confortabil în semnul de-ntrebare, că uităm laptele și mierea răspunsurilor primite. Uite, mă bucur cu tine pentru răspunsurile de până acum! 😉
Nu pot decit sa ma inclin in fata celor 6 ani si cu respect sa respect ceea ce e dincolo de cuvint! O alta lume!
Mala dragă,
Mi-amintesc copilărește finalul unui poemaș pe care l-am scris pe la 14-15 ani. Ziceam pe-atunci:
„Dincolo de cuvinte,
Există El, Cuvântul.”
.
Mă iau de-o toartă cu fotografiile tale și „inventăm” împreună o altă lume. 🙂
🙂 eu zic altfel, „dincolo de Cuvint e Necuvintul!” O lume in lume!
Multumesc pentru lumea cuvintului asociata imaginilor mele si nu pot decit sa plec umil capul in fata pasului lor impreuna…
Mala, voi culege cu muguri de zâmbet trandafirul cuvintelor tale! Pentru că Necuvântul rămâne până la capăt Mister(ios).
Mă ascund și eu în spatele păsării, să se vadă numai Necuvântul. 🙂
La mulți blogging ani! Și fiindcă n-am nimic mai bun de urat,
Psalmul 20:1-8
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.)
Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt, şi să te sprijinească din Sion! Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.) Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale! Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale! Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare.
Aquarele, e încă unul dintre psalmii știuți pe de rost. Mulțumesc!
Când eram copii, recitam în familie Psalmul 20 la aniversarea fiecărui frate, a fiecărei sore și a părinților. Și adăugam numele lui/ei așa:
„Să te asculte Domnul în ziua necazului, NUME, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov! (…)
Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, NUME, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!”
Iar în final, în loc de „împăratul”, așezam iar numele sărbătoritului:
„Scapă, Doamne, pe NUME și ascultă-ne când Te chemăm!”
Pingback: A Bouquet Of Three Awards | tudorvisanmiu