Paul Tournier – Personajul şi persoana


Paul Tournier, autorul cărţii Personajul şi persoana, este un renumit medic genevez, care a fondat în 1947 Grupul Internaţional de Medicină a Persoanei, denumirea grupului provenind de la titlul cărţii scrise de el în 1940, Medicina Persoanei. Grupul, de orientare creştină, este activ şi după şase decenii de la înfiinţarea sa. Cărţile lui Paul Tournier au fost traduse în peste 30 de limbi.

Un element de statistică ce l-a scandalizat pe autor pe bună dreptate a fost raportul publicat de presa franceză la un moment dat cu privire la numărul de medici şi vindecători (vraci) declaraţi în Franţa: 38 000 de medici şi 41 000 de vindecători. Ce reflectau cifrele acestea? Dacă medicii specialişti sau generalişti sunt preocupaţi strict de restaurarea trupului uman atins de diferite boli şi nu iau în calcul sufletul pacientului, problemele de natură psihică ce influenţează în mod direct starea lui fizică, oamenii se vor orienta către forme de paramedicină, unde cei ce le practică îşi manifestă interesul şi pentru starea sufletească a celor ce apelează la ei.

Prin urmare, Tournier reclamă din partea medicilor o preocupare constantă şi semnificativă pentru PERSOANA pacientului. Aceasta e piatra de căpătâi în activităţile pe care Grupul pentru Medicina Persoanei le desfăşoară. Grupul s-a impus nu atât ca sistem teoretic, cât mai ales ca un sistem de valori şi atitudini care să ia în consideraţie scopul şi finalitatea vieţii, raportarea fiinţei umane la Dumnezeu, la semenii săi şi la sine însăşi.

Aproape că rezonează sărbătoreşte… de vreme ce Vasile Băncilă defineşte sărbătoarea ca „împăcare cu sine, cu ceilalţi şi cu Transcendenţa”… Dialogul între persoane sau între persoană şi Dumnezeu care e Persoană este într-adevăr un moment sărbătoresc.

Însă, revenind la ideea lui Tournier că medicii ar trebui să se preocupe şi de persoana pacientului, nu doar de trupul său, autorul insistă asupra acestui dualism funciar al fiinţei umane: persoană-personaj, ba chiar „personaje”. În orice moment al existenţei noastre, suntem un personaj. Felul în care ne-am îmbrăcat, felul în care mergem, felul în care povestim la masă, felul în care îl privim pe celălalt în ochi, tonalitatea vocii etc. – toate acestea alcătuiesc personajul nostru. Suntem personaje diferite pentru diferiţi interlocutori sau simpli privitori, pentru că fiecare are asupra noastră o percepţie proprie, influenţată de bagajul său de cunoştinţe, de preferinţe, de capacitatea de introspecţie, de interese ş.a.m.d.

În acelaşi timp, fiecare suntem persoane, însă accesul la persoană este limitat, există doar anumite momente privilegiate în care persoana cuiva poate fi prinsă, chiar în spatele măştii, chiar în spatele personajului, pentru că persoana în stare pură nu este tangibilă. Aceste momente privilegiate reprezintă esenţa vieţii. Ele nu se pot permanentiza. Faţă de ele există îndepărtări şi reveniri, şi în acest fel ne este construită viaţa. Pentru un medic – mai ales pentru psihoterapeuţi, fiindcă Tournier vorbeşte din punctul de vedere al unui psihoterapeut -, contactul personal pe care medicul reuşeşte să-l stabilească cu pacientul său este coloana vertebrală a întrevederii şi una dintre condiţiile necesare pentru rezolvarea problemei pe care o are pacientul.

Iată exemplul (dintre zecile de exemple aduse de autor) unei paciente care suferea de tuberculoză. Vreme de doi ani, fusese îngrijită de un renumit ftiziolog şi, în ciuda tratamentelor foarte atente şi adecvate, starea ei nu se îmbunătăţea. Când şi-a exprimat dorinţa să-l consulte pe dr. Tournier, medicul ei a protestat că acesta s-ar ocupa de cei cu probleme nervoase, or problema ei era tuberculoza, nu nervii. Până la urmă, cei doi medici s-au pus de acord, aşa că dr. Tournier şi-a început şedinţele cu pacienta:

Foarte repede, ea s-a deschis mai adânc. De la psihologie, am trecut astfel, pe nesimţite, la domeniul spiritual. În adolescenţă, la internatul catolic, s-a împrietenit cu o prietenă, cititoare pasionată a lui Nietzsche. Ea era naivă, incapabilă să susţină discuţia cu o persoană puternică. A fost repede convinsă. Religia în care fusese ea crescută nu era decât iluzie. În consecinţă, n-a mai putut să se roage, nici măcar în momentul morţii tragice a primului ei soţ. Simţea că îi lipseşte ceva, dar n-a găsit niciodată pe nimeni faţă de care să se deschidă.

În urma întrevederii noastre, ea s-a reîntors la religia ei catolică. Am văzut-o revenind la următoarea consultaţie radioasă, spunându-mi că se ruga din nou. Ea adăugă cu plăcere că seara, când soţul ei, industriaş foarte ocupat, întârzia să vină, în loc să se enerveze de nerăbdare, vedea în asta o minunată ocazie de părtăşie! Începând din acel moment, starea ei pulmonară s-a îmbunătăţit rapid. După patru luni, confratele meu a constatat vindecarea tuberculozei.

(…) E drept că pe calea psihologiei am pătruns în domeniul spiritual, fiindcă psihologia favorizează contactul personal altfel decât auscultaţia şi radiografia. Dar, sincer vorbind, n-am făcut psihologie savantă în cazul ei. Nu-mi amintesc să fi făcut nicio analiză de vis. Pur şi simplu am ascultat-o pe această pacientă, aşa cum putea face orice medic după auscultaţie.

Bineînţeles că Tournier arată şi care sunt riscurile trecerii graniţei dintre psihologic şi spiritual. Mai ales că această graniţă se trece fără să-ţi dai seama… pe nesimţite. Concluzia lui este că medicul nu trebuie în niciun caz să se substituie membrilor clerului, deci psihoterapeutul nu poate lua locul preotului, dar nici nu-şi poate violenta pacientul, să-l oprească brusc în momentul în care el abordează probleme spirituale, nu probleme psihologice. Rolul medicului, consideră Tournier, este să-l asculte pe pacient până la capăt şi să-l direcţioneze apoi spre actul mărturisirii în prezenţa unui membru al clerului, pentru că acestora le revine responsabilitatea de a-i asculta pe oameni în prezenţa lui Dumnezeu şi de a-i ajuta să-şi rezolve problemele care sunt de natură spirituală.

Personajul şi persoana este o carte scrisă la modul practic, există o serie de exemple, nu se face abuz de termeni ştiinţifici, însă nici nu se aduc înaintea cititorului alte categorii de oameni… cu probleme grave de relaţionare, cum ar fi hoţii, curvarii, ucigaşii etc. Cazurile aduse în discuţie sunt aşa, la limita rezonabilului şi a bunului-simţ, însă e drept că modelul propus este unul general valabil: orice om e deopotrivă persoană şi personaj; pentru a avea un dialog semnificativ cu celălalt, e nevoie de „contact personal” – sintagma se referă la capacitatea interlocutorilor de a prinde persoana celuilalt, de a trece dincolo de aparenţe, dincolo de personaj, de a surprinde esenţa; suntem capabili de dialog personal în măsura în care răzbate în noi prezenţa Persoanei, a lui Dumnezeu.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Paul Tournier – Personajul şi persoana

  1. Gellius zice:

    Ce coincidenţă! Tocmai îl citesc pe Tournier (printre picături) „The Meaning of Persons”.

    Fascinating, provocative, revealing!

  2. A.Dama zice:

    Gellius, inseamna ca ne-am invartit simultan cu lecturile in jurul aceluiasi stalp al imensei biblioteci planetare…

    Nu stiu daca tu ai aceeasi impresie la lectura, dar mie mi se pare ca Tournier vine inaintea cititorilor cu un fel de simplitate bonoma, dar exista adancime dincolo de aparenta simplitate.

  3. Alex zice:

    Foarte interesantă temă! Oare celor de la medicină le vorbeşte cineva şi despre Tournier? Ce-ar fi dacă cei mai mulţi medici ar avea o astfel de viziune şi înţelegere faţă de pacienţii lor….
    Tema persoanei este una grea, dar atât de importantă. Încerc să le explic „puilor” la şcoală că noi, oamenii, nu suntem nişte banali indivizi, elemente din grămadă, pentru că Dumnezeu ne-a lăsat să fim „persoane”. Adică întrupări unice şi irepetabile ale „chipului şi asemănării divine”! În slujba înmormântării este un vers care spune tare frumos acest adevăr: „chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. Asta e persoana.Omul care Îl reflectă pe Creator în toată fiinţa Sa. Omul care „vorbeşte” cu Dumnezeu.
    Că ajungem să trăim adesea nu ca persoane, ci ca personaje…asta e altceva.Aşa suntem noi…Dăm cu piciorul la darul lui Dumnezeu. Ne place să purtăm „mască” (sau măşti!), decât să fim noi înşine. Să fim persoane.
    O să-l caut şi eu pe Tournier.

  4. DanutM zice:

    Tournier mi s-a parut dintotdeauna fascinant. Pacat ca nu prea este tradus in romaneste (parca am vazut totusi undeva o brosurica – noi ne-am specializat in brosurici – reflex din vremea de trista amintire.. Ce sa faci, daca nu are in spate sponsorizari americane. „Le personnage et la personne” este, cred eu, una dintre cele mai bune dintre cartile lui, desi are o multime de altele la fel de interesante.
    Ce mi-a placut mult la el, intre altele, este ca nu este speriat de bombe cu privire la Freud, ca majoritatea evanghelicilor de peste ocean, pentru care parintele psihanalizei este dracu’ gol. Evident, Freud nu este un prieten al crestinismului, dar mesajul lui profetic ar trebui auzit. Poate de aceea – fiindca n-am luat seama la avertizarile lui – exista intre crestini atitea patologii in sfera sexualitatii.

  5. Gellius zice:

    Subscriu întru totul la observaţiile tale; de multe ori mă opresc, întrebându-mă dacă eu îl citesc pe Paul Tournier, sau el mă citeşte pe mine (în timpul lecturii). Un fel de chirurgie sufletească. Îmi aminteşte (păstrând proporţiile) de lucrarea Duhului (Evrei 4:12).

    Apoi, te izbeşte uşurinţa cu care, nu numai că scrie, dar cu care mânuieşte idei profunde.

    În altă ordine de idei, traducerea englezească mi se pare satisfăcătoare. Ce diferenţă poate face un bun traducător!…

    Gellius

  6. george zice:

    Totusi,cunosc medici care abordeaza holistic trupul,sufletul,spiritul.
    Sau…omul ca persoana si personaj.
    Adica mica lume tainica a fiecarei fiinte.
    Medicina este…toata numai dumnezeire.
    Stiu medici care dau si acum,la vremea timplelor ninse o lacrima cind aud sfisietoare sirena a ambulantei.
    Care zic,dramatic,o rugaciune a inimii[isihasta?]pentru cel care trebuie smuls din ghearele persoanei cu coasa.
    Cunosc medici dedicati pentru care medicina nu mai este de mult o profesie laica ci…o religie.
    Le voi da link spre a.dama si Paul Tournier.
    Glasul lor merita sa nu fie in pustiu.
    ,,Medicul i-a iubit pe pacientii sai si i-a iubit pina la capat”

  7. medic zice:

    Exista poezia medicinei.
    Nescrisa.
    Duruta.
    Tiparita in limba ingerilor pazitori.
    Fiindca ce altceva este medicul decit o fiinta fragila?
    Incredibil de vulnerabil.Un inger pazitor pentru trup si suflet.
    Suferind in tacere de boala rezonantei afective cu pacientii .
    Cu cei grefati de prea multa durere,trupeasca si sufleteasca.
    ,,CINE SALVEAZA O VIATA SALVEAZA o lume”

  8. A.Dama zice:

    Alex, ai înţeles exact despre ce e vorba. Cartea „Personajul şi persoana” va apărea în curând în română, vă mai ţin la curent cu apariţia şi preţul de vânzare când voi cunoaşte detaliile acestea.

    Apropo de ce ne-ai scris despre măşti, ceea ce susţine Tournier este că în niciun moment nu putem fi în totalitate noi înşine. Mereu apărem într-o ipostază care ne arată o faţă a noastră. Există momente privilegiate, când suntem faţă în faţă cu Divinitatea, chiar şi pentru cei care nu realizează acest lucru, în acele momente suntem cel mai personali cu putinţă!…

  9. A.Dama zice:

    DănuţM, cartea aceasta, „Personajul şi persoana”, va apărea în română la Editura Hypogrammos din Oradea. Probabil şi altele în viitor. Dar e adevărat că târziu s-au mişcat lucrurile cu cărţile lui Tournier, fiindcă, în multe privinţe, e un ABC, trebuia să-l avem de mult timp.

    În această prezentare a cărţii, am mers pe un aspect practic, nu am fost referenţială. Sigur că Tournier aminteşte şcolile de psihologie şi precizează că el ia ce e bun şi de la freudieni, şi de la jungieni, şi de la adlerieni sau mai ştiu eu care… Cred că e bună atitudinea pe care o adoptă Tournier.

    Cât despre cunoaşterea lui Freud, Jung etc. în biserici… Doamne, feri! N-o să băgăm dracu’n biserici! Nu că n-ar fi acolo, oricum, şi că n-am avea de luptat cu el… Dar, sincer, mă întreb dacă într-adevăr le-ar folosi multora? Se procesează totul în regim atât de personalizat, încât… s-ar putea să urmeze exact reacţia adversă.

  10. A.Dama zice:

    Da, Gellius, m-am gândit în repetate rânduri, citindu-l pe Tournier, la inspiraţia Duhului. Nu ştiu cum altfel s-ar putea scrie unele din cele scrise de El, dacă n-ar exista inspiraţie de sus. Am mai avut foarte puternic această conştienţă a inspiraţiei divine citindu-l pe Scrima în comentariul Evangheliei după Ioan. Oricât de iscusit ai fi în ale filologiei, în limbile vechi, în capacităţile comparative, analitice şi sintetice, tot nu poţi aduce la suprafaţă anumite diamante spirituale decât sub înrâurirea Prezenţei…

    Iar cu traducerea, ai atins un punct nevralgic. E foarte important să fie bună traducerea, categoric!!! Să vedem cum va fi în română! 🙂

  11. A.Dama zice:

    George, ne dai veşti bune! Sincer, mă bucur că există astfel de medici în zilele noastre, în ţara asta!… Eu încă nu am dat peste ei, dar nu am niciun motiv să mă îndoiesc de cele spuse de tine. Chiar mi-aş dori să fie cât mai mulţi medici care să spună o rugăciune înainte să facă o operaţie, care să se roage chiar pentru vindecări inexplicabile pentru ştiinţă, dar accesibile celor ce cred. Îmi amintesc că atunci când cumnatul meu l-a rugat pe medicul de la Debrecen să facă tot ce poate pentru a o salva pe soţia lui şi pe cei doi gemeni pe care-i purta în pântece, medicul a făcut un semn cu degetul spre cer şi i-a spus că de acolo să ceară ajutorul! Asta este extraordinar. Când acceptăm că dincolo de limitele noastre, Nelimitatul Îşi împlineşte voia, planurile, chiar dacă dă peste cap planurile noastre. Frumos formulată parafraza cu „Medicul i-a iubit pe pacienţii săi…”!

    Medicule,
    mulţumiri şi pentru meditaţia despre medicul-înger şi despre fragilitate / vulnerabilitate. Cred că ar fi cazul să ne rugăm pentru medicii-îngeri! 🙂

  12. DanutM zice:

    Draga ADama,
    Nu pledez nicicum pentru a discuta Freud in biserica. Pentru asta avem Scriptura. Liderii insa si teologii ar trebui sa/l citeasca. Pe el, ca si pe Marx si pe Nietzsche, ceilalti doi profeti ai modernitatii.
    Si inca ceva, in legatura cu mastile. In aceste discutii, ca si in altele, termenul „masca” este folosit preponderent cu conotatii negative. Cred ca n-ar trebui sa fie neaparat asa. In latina, „persona”, corespondentul termenului grecesc „hypostasis”, ambele centrale pentru defnirea dogmei Trinitatii, se refera la diversele „roluri” pe care le joaca o anume fiinta (umana sau divina). Acestea – fiu-fiica, sot-sotie, parinte etc. – pot fi absolut legitime si nu neaparat contradictorii.
    Problema este tendinta noastra de a aparea drept altceva decit ceea ce suntem. Si aici cartea lui Tournier poate fi de un real ajutor.
    Felicitari pentru initiativa traducerii ei. O voi reciti cu placere, fiind asigurat ca va fi o traducere de calitate (din pacate un lucru mult prea rar in inflatia de titluri evanghelice occidentale de la noi).
    De asemenea, ma bucur ca se mai traduc si europeni, ca m-am cam saturat de invazia de autori americani, majoritatea acestora fiind absolut nerelevanti pentru spatiul romanesc (desigur, nu ma refer aici la Yancey si la alti citiva, care sunt absolute raritati).

  13. doctor zice:

    Draga A.dama,
    Acesti medici minunati sint cei 8 colegi ai mei pe care ii admir zilnic.
    Sint de „n” denominatii si…nu se cearta.
    Nu i-am prins certindu-se ca pe bloguri,nu al tau ,esti o fiinta delicata.
    Asta nu inseamna ca nu au existat divergente la noi

    Era logic: 2 adami, 6 eve, 8 denominatii[1 romano-catolic,1 greco-catolic,1 penti,1,,Oastea Domnului”, 2 bapti, 1 reformat, 1 ortodox legalist, 1 medic angajat, martor al lui Iehova.
    Astfel ca, din 2000 de cind am harul sa lucrez cu ei, pot afirma ca sint medici-ingeri.
    Au atita daruire si profesionalism,incit numarul pacientilor e supranumerar.
    Noi nu folosim advertising pentru a atrage pacientii.
    De ce?
    Nu e necesar.
    Reclama noastra e Hristos si eL RASTIGNIT.

  14. doctor zice:

    Daca ai drum pe la noi, merita sa cunosti medicii-ingeri, colegii mei.
    Aripi nu au inca, dar pacientii te vor indruma intr-acolo.
    „Cine salveaza o viata, salveaza o lume”.
    Daca vei vedea niste oameni simpli, imbracati in haine albe, cu „cerul pe obraz” e ok.
    Sint colegii mei.
    Eu am invatat de la ei limba ingerilor.
    „EXISTA, TOTUSI, EXISTA IUBIRE”.
    Fiindca mai sint fiinte consacrate, care „iubesc si flori, si ochi, si buze, si morminte”, dragii mei.

  15. ionatan zice:

    Dacă doctorul nu vrea
    Să se bage-n viaţa ta,
    Se întâmplă – şi nu rar –
    Să-i bagi tu în buzunar…!

  16. ciprians zice:

    Mi-a starnit curiozitatea aceasta prezentare!
    Fiind medic pneumolog, sustin ca exemplul dat cu tuberculoza nevindecata de 2 ani e cam fortata – si asta e un eufemism! 🙂 Cautati pe Google si veti vedea ce inseamna asta. ..dar, inteleg principiul care transpare din exemplulu dr Tournier.

    Am mai putea sustine ca in Elvetia se face altfel medicina, viata e mai „moale”, mai putin agitata decat la noi. Dar asat nu e o scuza care sa stea in picioare pt multa vreme. Sper sa devenim si noi mai civilizati, mai asezati in relatia medic-pacient. Atata vreme cat medicii de familie au 1500-2000 de pacienti (~50 consultatii/zi) + o groaza de documente de completat contra-timp, mi se pare o pura si placuta fictiune principiul enuntat de dr.Tournier.

    @DanutM: nu cred ca suntem atat de maleabili -ca si popor/ca si enclava – incat o carte, fie ea si bine scrisa, a ne scape de tarele ipocriziei. Doar ii avem pe Moise si pe prooproci, nu? si nu se prea vad efectele! 😦
    Cat despre lecturile obligatorii ale celor „din fata” din biserici, sa fim seriosi! mie personal mi s-au reprosat interesul pt filosofie, cele 2 masteruri si visul de a face un PhD in teologie sau filosofie – si nu sunt „vizibil” in biserica.
    Nu cred ca sunteti nici dvs surprins de „porumbeii” pe care-i elibereaza „amvonarii” duminicali.
    DanutM, suntem urmariti – ca intelectuali vorbind – de clisee. Ba si mai grav, avem impresia ca studiul Scripturilor fie ne este de ajuns, fie ne califica ca intelectuali. Lecturile??? un moft, sau in cel mai bun caz facultative! 😀
    intrebarea e: ce faceti, ca lider de opinie?

  17. Alex zice:

    Domnul doctor a dat un diagnostic destul de dur. Din păcate …adevărat. Pentru că ne priveşte pe toţi. Şi mai grav este că, dacă unii oameni încă se mai bucură de cărţile de valoare, sunt atât de mulţi pentru care o carte, fie ea şi excepţională, nu înseamnă absolut nimic! Nici măcar dacă pe ea scrie…Biblia!

  18. A.Dama zice:

    DănuţM, poate s-ar putea introduce măcar la facultăţile care pregătesc predicatori anumite elemente de psihologie care sunt obligatorii. Nici eu n-am terminat psihologia, dar noi am studiat la filologie un abc al psihologiei. Poate că aşa nu numai că ar interveni pastorii acolo unde e cazul, dar poate s-ar şi purta mai corect cu enoriaşele unii dintre ei.
    Cât despre etimologia pe care o invocă Tournier pentru „persoană”, el vorbeşte despre măştile pe care le purtau actorii pentru a-şi amplifica vocile: sonare… per. Dar sunt perfect de acord cu tine că simultan putem fi/”umple” mai multe ipostaze care să nu se bată cap în cap. 🙂

    Mă bucur şi eu că se traduc cărţi (şi) din spaţiul european. Să le ţină editurilor năravul acesta!

  19. A.Dama zice:

    Doctor, sună aproape utopic ce ne spui, dar… de ce să ne îndoim? Viitorul sună bine la / împreună cu voi. 🙂

    Ziceai că dacă ajung pe-acolo voi putea constata singură toate acestea. Să trec aşa, amical, în vizită, nu? Nu ca pacient. 😀

    Am studiat ani la rândul figurile de stil. Le-am şi predat. Deci nu m-aş aştepta să văd la propriu aripi. Dar să ştii că uneori au aripi şi ochii îndrăgostiţilor, şi buzele copilului rostindu-şi rugăciunea dinainte de culcare, şi…, şi…

    Mulţumesc de evocare!

  20. A.Dama zice:

    Aşa-i, Ionatane! Satira încape în versuri. Satârul, nu se ştie. 🙂

  21. A.Dama zice:

    Ciprian, eu pot căuta în text citatul exact al lui Tournier şi să ţi-l redau între ghilimele. Dar, până atunci, poate ar trebui să te întreb, fiindcă eşti mai în cunoştinţă de cauză, dacă în urmă cu 50-60 de ani, tratamentele pentru tuberculoză erau la fel de performante ca azi?

    Bun, e clar că aici nu se poate stabili o relaţie medic-pacient precum aceea reclamată de Tournier. Dar măcar ajustări mici-mici, mici de tot, încetul cu încetul?… Sigur, nu se poate la toţi. Nu există nicio garanţie dacă se începe o discuţie mai personală…

    Well, încercam să mă pun în situaţie. Nu cred că funcţionează deloc.

  22. A.Dama zice:

    Alex, eu zic că e mai uşor să ne schimbăm noi decât să schimbăm mediul înconjurător. Dacă trecem noi în tabăra celor mulţi? 😀 😀 😀

  23. DanutM zice:

    Multumesc lui Ciprian pentru intrebari. Si multumesc gazdei ca ne permite sa dialogam. Sper ca nu suntem obraznici 🙂
    Ce fac? Mai intii, incerc mai departe sa formez oameni, iar asta merge ingrozitor de incet si „rasplatile” vin de obicei dupa moarte.
    Acestora, ca si studentilor, incerc sa le pun carti in mina. Unii le lasa repede jos, dar altii se uita prin ele, cu mai mult sau mai putin folos.
    In al doilea rind, blogaricesc, cum ar zice comunistu’, „pentru luminarea maselor largi populare”. Daca are vreun folos ori nu, asta nu pot eu sa judec.

  24. ciprians zice:

    @A.Dama: cred ca, macar ca si crestini, ar trebui sa revolutionam sau sa imbunatatim relatia medic-pacient in spatiul romanesc. Nu e singura necesitate (ba chiar ar fi imperativ) a breslei medicale evanghelice. Din pacate, dupa cum ii vad pe cei din jurul meu, agitatia e prea mare si pt o astfel de relatie – cum o intuiesc pe cea prezentata de dvs pe baza lecturii lui Tournier – e nevoie de „spatiu pt a putea respira”; cu toate acestea, cred ca avem responsabilitatea de a trece dincolo de neajunsuri si a ne implica in schimbarea perceptiei/abordarii acestui tip de relatie interuman.

    @DanutM: nu m-ati surprins, stiindu-le pe acestea doua. Sper sa le faceti bine in continuare!
    In rest, fiecare cu plugul lui! 🙂

  25. doctor zice:

    Draga Cipri,
    Spune-le tu daca e utopie scrierea lui george, medic.
    Eu ii cunosc si tu de asemenea pe colegii mei.
    Te asigur ca nu a dat peste mine asa… un duh de poezie, de dulcegarie [nu am diabet, nu inca].
    E drept ca medicul de familie e nu suprasolicitat, ci „burned out”.
    Totusi… e unii care, intre 2 consultatii, cind ploua „cats and dogs” [„cu galeata”, tradus] stau la o cafeluta aburinda cu „enoriasii”.
    Vino la noi cind vrei o coffee good tasting.
    Sa te luminez ca da, se poate. Sa iubesti „si flori, si ochi, si buze, si morminte” [cu… Dulcineea sa vii si printesa de zahar, sa nu fie cafeluta pricina de „sminteala”, cum zice traducerea BOR…]
    „Exista, totusi, exista iubire de cel cazut intre tilhari”. Tu, dar, ce zici?

  26. doctor zice:

    A.dama
    Vezi ce necredinciosi sintem?
    Tagma medicala a ajuns atit de blamata si desconsiderata, incit normalitatea iubirii de aproapele pare o utopie.
    Subiectiv, consider ca mai sint medici dedicati.
    Asa ca, daca esti din tara mea, orasul lui Cipri, puteti veni la o cafea aburinda.
    Daca apareti in decembre si ninge, mai spunem s-aduca si lampa.
    O sa fim astfel mai aproape.
    Vom aduce si ceai de tei, fierbinte ca dragostea dintii.
    Poate vom ride.
    Si… vom citi inainte.
    Daca veniti cu copii micuti, am cioco milka in forma de inimioara.
    Asta nu mai e figura de stil.
    E Bacovia la cabinetul cu ingeri, ascunzindu-si aripile dupa vocale si consoane.
    E floarea micului print, uitata pe o stea.
    „Daca esti indragostit de o floare, care se afla pe o stea, iti place sa privesti cerul noaptea.
    Toate stelele sint inflorite…”

  27. A.Dama zice:

    DanutM, nu s-au intamplat recent, din fericire, accidente pe autostrada dialogului pe acest blog.

    Am citit raspunsul tau pentru Ciprian. Ma gandeam ca despre folosul blogului sigur vorbesc cei care acceseaza paginile, chiar daca uneori trec tiptil-tiptil, ca si cum gazda ar dormi si nu ar vrea sa o trezeasca. 🙂

  28. A.Dama zice:

    Ciprian, m-ai surprins putin cu acel dvs. 🙂 Mie mi-a placut concluzia ta!!! Sa stii ca intentia articolului meu este aceea de a starni interesul pentru scrierile lui Tournier, fiindca privitor la o schimbare practica, in bine, in comportamentul medicilor (mai ales al celor credinciosi), nu ma pot eu pronunta. As putea sa ma rog pentru…

  29. A.Dama zice:

    Doctor/e, imi pare rau ca am exprimat atata rezerva („necredinciosie”)! De vina sunt niste experiente practice negative. Insa am precizat de fiecare data ca nu am motive sa nu te cred, pentru ca trebuie sa existe profesionisti care sa puna suflet in ceea ce fac in domeniul lor. Trebuie sa fie oameni care sa-si repete, sa puna in aplicare, sa ceara sprijin pentru a face totul ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni.

    Si tu, si Alex in alt comentariu mi-ati amintit de o patanie din urma cu mai multi ani. Participam pe un grup de discutii si toti se simteau foarte apropiati, chiar daca ne cunosteam doar cativa in realitate, dar mesajele erau semnate in nenumarate randuri cu „Love, …X”. Ei bine, la un moment dat, baietii de-acolo au pus picioru-n prag. Au sugerat sa nu se mai lanseze pe grup atatea siropuri si dulcegarii, ca face grupul diabet. 😀

    Da, mai exista iubire, Doctore, mai exista, fiindca El e viu, si unde e El cu adevarat simtit si trait de oameni, se face ocean de iubire instant. 🙂

    Mi-am amintit cu placere de cantecelul acela de Decembre… L-am fredonat ani de zile! 😉

    Cat despre cafeluta aburinda!?… – suna bine. Stiu din ce oras e Ciprian. Eu nu ajung pe-acolo decat la rastimpuri, dar ar fi o idee sa trecem cu Sorcova in decembrie. Sau cu „Trei pastori”. Sa vedem ce-aduce timpul!

  30. doctor zice:

    Va astept cu drag.
    Pot oferi, la propriu, cazare… si nu in ieslea cu boi, pe bune.
    Daca sint conditii decente dpdv al normelor sanitare UE, tot Cipri va poate oferi detalii [el cu Dulcineea au avut pentru putina vreme o camera de sus, ca a prorocului Elisei].
    Aceasta fiindca e bine sa gazduim sfinti, ca sa ne binecuvinteze la nevoie.
    Ca, vezi, doctorii astia… e o casta, nu-si scot ochii nici pe bloguri [ca e culpa medicala, malpraxis].
    Constat fara discriminare ca cele mai „cute” bloguri sint ale domnisoarelor, doamnelor si doctorilor.
    Era sa uit de incomozii, controversatii, adulatii si de unii hulitii lideri de opinie.
    Ei tre cititi asa cum citea Spurgeon gazetele.
    Sa fie la curent cu noutatile.
    Sa stie pentru ce sa se roage.
    Crestinul nu tre sa se claustreze doar pe un covoras de rugaciune, conform „directivelor de la centru contra vinovatului, pentru siguranta statului”.
    Nu. Emerging church e o idee great, o ador si o chiar aplic.
    Cind o aplic, ies scintei pe la case mai mari[ citeste comitete, pastori, culte, imputerniciti de la culte multicolore].
    Asta e tot de la Tournier cetire.
    Ca, sorella, e mare bai mare dace te incumeti sa gindesti cu neuronii proprii.
    E pacat capital pe la unele case mai insuflate, inspirate, hirotonite, unse.
    Ca tre sa te scurteze, daca patul lui Procust nu corespunde normativelor eclesiale.
    Destul pe azi, ca tre Emetostop [atentie: e denumirea postmoderna a emetiralului], asa ii zice in spiterie just right now, pa, pa.

  31. A.Dama zice:

    Doctore, mulţumim! Şi această bunătate mi se pare utopică – adică ceva ce n-are loc (u-topos), nu că nu şi-ar avea locul pe-aici, dar a cam fost alungată… Acum, e greu de zis cum e cu găzduirea sfinţilor… dacă te refereai la potenţialii călători ce ţi-ar călca pragul, mai e mult până la sfinţire! Ne străduim zi de zi, că doar ce-a mai rămas şi din viaţa aceasta?

    Să sperăm că nu ne aşteaptă un pat al lui Procust în cămăruţa de sus!… 😀

  32. Alin Cristea zice:

    Multumesc, A.Dama, pentru această foarte interesantă postare (mulţumesc, Teofil S., că mi-ai spus, pe Messenger, de această postare de care trecusem cu aşa mare uşurătate), mulţumesc tuturor pentru comentarii.

  33. amic zice:

    A.dama
    Esti f. rationalista pentru o adama.
    Uite ca nu toti sint romantici intirziati.
    Buuun.
    Asadar utopia e cu noi.
    Doctoru` sa fie si el o sf? [science fiction].
    Ca totul e posibil.
    Dar… e bine sa nu crezi orice.
    Chiar daca e spus de… doctori.

  34. amic zice:

    Oricum, poti proba spusele, pare-se.
    Ti de da link si spre cineva care ar fi trecut pe acolo.
    Poate nu e doar poem in proza.
    Poate utopia mai are exceptii. Mai stii?
    Erasmus din Rotterdam parca avea ceva similar prin
    Evul mediu.

  35. A.Dama zice:

    Aline, să-ţi fie de bine! 🙂 Asta de dragul rimei. 😛

  36. A.Dama zice:

    Amic, îmi place jocul de cuvinte cu A mare şi a mic. 🙂

    Nu ştiu, amic(e), cât de raţional(ist)ă sunt. 😛 Nu prea poci zice multe-aice. Sunt „friptă” cu specia umană, mai ales sub-speciile „fraţi” şi „prieteni”. Bine, ţie îţi acord prezumţia de nevinovăţie. 😉 Şi îţi mulţumesc pentru empatie! Chiar voi ţine cont de invitaţie şi te voi contacta pe personală dacă se-arată drumuri încolo, către urbea voastră care mi-e, de altfel, dragă.

  37. ciprians zice:

    Ei, in sfarsit imi multumeste si mie – e drept ca la gramada 😀 – Alin Cristea pt ceva! Multumesc si eu!

  38. Pingback: Paul Tournier - Personajul şi persoana « Cu drezina

  39. Pingback: Şi ne iartă nouă slăbiciunile noastre… | lumea adam(a)ică

  40. Pingback: Concert la 6 ani | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s