Cuvintele derivate prin prefixare cu în, care mai au un n în rădăcină, se vor scrie cu nn.
Iată câteva verbe la infinitiv și cuvintele de la care s-au format.
în + nod – înnoda
nou – înnoi
nămol – înnămoli
nor – înnora
negru – înnegri
noapte – înnopta
negură – înnegura
nobil – înnobila
nebun – înnebuni
nadă – înnădi
nisip – înnisipa
nămeți – înnămeți
și un participiu:
născut – înnăscut
Se scriu cu un singur n celelalte cuvinte, care nu au încă un n în rădăcină înainte de prefixare: îndatora, învechi, întrupa, încasa etc. și alte cuvinte care încep cu în, fără a fi compuse: îneca, înota, înălța etc…
lumea adam(a)ică 
Bine de știut…
Florin & Zurliul,
Cu plăcere. Și-altădată! 😉
Multumesc.
Maica Ada, cand ma vei vizita si vei gasi greseli de limba romana in textele mele, te rog sa ma atentionezi daca nu e un efort prea mare. Poate parea incredibil, dar dupa 13 ani de nelocuit in Romania, intervine uitarea, chiar si in folosirea limbii materne, limba pe care am cunoscut-o indeaproape. Cateodata stau si-mi pun probleme legate de ortografie, de punctuatie, de despartire in silabe. E o chestiune de lux sa mai stim si asa amanunte, dar daca il putem avea, luxul asta, nu vad de ce l-am prefera pe „merge si-asa”. Multumim pentru toate informatiile pe care le faci sa ajunga la noi.
Laura, ești drăguță! Alții sunt supărăcioși când vine vorba de gramatică și de a le atrage atenția. 🙂
La tine țin minte că am observat că nu lași spații după virgulă și după punct… E un gest reflex. Și va fi ceva de lucrat până să te obișnuiești altfel…
Voi reveni la „locul împricinat”, dacă voi găsi ceva…
Saru’ mana, dulce Maica! (Ne vrem dadaciti, invatati… e atat de bine! Nu inteleg de ce unii se simt jigniti de cate o observatie meritata.)
Dragă Laura, oare tu te jucai „încetul cu încetul cum se fabrică oțetul”? Așa o să iau lucrurile… 🙂
tocmai am avut nevoie sa vad cum se scrie un cuvant : D si-am dat fuguta aici. multumesc si eu ca in sfarsit m-am lamurit. : ))
R.,
chiar?
Îți dai seama că mă bucur când e de folos. 🙂
Am vizitat câteva site-uri, dar acesta este singurul care mă încântă, singurul unde lumea discută civilizat, fără jigniri și fără de ‘ eu sunt cel mai tare ‘ . Am foarte multe de îndreptat în ceea ce privește gramatica .
Cum este corect: (referitor la Dumnezeu ) 1. … pentru că El însuși este perfecțiunea.
2. Singurul care iartă cu adevărat este Dumnezeu; omul spre deosebire, ti-ar pune în cont și greșeli pe care nu le-ai făcut; așa că, să te ierte? doar dacă merge pe urmele lui Dumnezeu.
Spune-mi ce e greșit la fraza de mai sus,unii spun că e ceva în neregulă că nu se înțelege ce vreau să spun, doresc să aflu părerea voastră, am văzut că aveți cunoștințe de gramatică nu glumă. Aștept răspuns ,dar nu înainte de a vă mulțumi.
Afrodita,
Succes la gramatici!
Eu aș scrie „pentru că El Însuși este perfecțiunea” – aici alegerea pentru majusculă e personală, nu după vreo „regulă”.
În al doilea exemplu, ar trebui să pui majusculă după semnul de întrebare. Iar la început, în loc de „spre deosebire”, să pui „în schimb” între virgule.
Draga Ada,
este foarte buna si logica explicatia ta pentru formarea substantivelor si verbelor cu prefixul „în”. Coincide 100% cu explicatia pe care o dau si eu celor nelamuriti in acest sens.
Insa, dupa ceva ani de lucrat cu dictionarele si de jonglat cu cuvintele (scuza-mi cantarea!), am constatat ca exista totusi un cuvant care incepe cu n, dar care prin derivare cu prefixul „în” se sustrage acestei reguli.
Este vorba de „năbuşeală” – înăbuşi.
Exista vreo explicatie pentru acesta „evadare”? De ce nu înnabuşi?
Dr’ Faustus,
Când am scris, știam de „înăbuși” și „înăduși”. Nu le-am dat ca exemple, fiindcă le-am întâlnit cu ambele grafii (n și nn).
DOOM 2 le scrie cu 1 n.
se scrie cu ,,nn” atunci cand sunt doua cuvinte impreunate
EX.:
in+nourar=innourat
in+vecinat=invecinat
in+neaca=inneaca
Biencutza, oare ce înseamnă „neaca”?
la fel e si cu inabusi, nu exista ‘a nabusi’ sau ‘nabusit’ ca sa poti spune dup-aia ‘innabusit’
cand eram in clasa a 8 a am iesit la tabla sa scriu ceva printre care si cuvantul inot, iar d-na profesoara de romana mi-a spus ca am gresit si de fapt se scrie cu doi de n. Ce prost m-am mai simtit atunci.
Ana, acum ce ne ramane decat sa-i iertam pe cei care ne-au facut sa ne simtim prost chiar cand dreptatea era de partea noastra? 🙂
Super faina explicatia. Care au un „n” in radacina si care nu au. Multumesc !