Ţi-am scris sub pseudonim
pitit sub o foaie de cort
mi-am falsificat ip-ul
ca şi cum nu mi-ai fi putut
ghici ochii
de rotocolul de pixeli
mai dens ca fumul Sodomei
Mi-am pus pe mâini
blana mielului din ogradă
gata să fur binecuvântarea
tastându-Ţi minciuni
dimineaţa la amiază şi seara
Evrika! le strigam nebunilor
de serviciu pe chat
am găsit adevărul în paharul cu vin
turnat la rădăcina cactusului
să-i crească spinii multicolori
să câştige marele premiu
la sângerări netrucate
dot com
Mi-am vândut (bl)ogorul
am pus deoparte de-abonament
şi i-am trimis restul lui Petru
să-mpartă nevoiaşilor
spunându-i în email că asta e tot
scriam de pe adresa cea nouă
nu mi-a recunoscut bolboroseala
iar eu m-am aplaudat
cu dublu click
pe repeat
Tu tăceai şi îmi ascultai
bătăile inimii precipitându-se
la fiecare site nou descoperit
Tu tăceai aşteptând să-mi recunosc
numele dintotdeauna
în hora delirantă de id-uri
jucând pe un scârţâit de arcuş
sacadat
răguşit
.
.
Tu ai strigat
.
.
Şi mi-ai smuls dureros
blana de miel de pe mâini
Tu ai strigat
de s-au delete(d)
toţi dumnezeii străini
în recycle bin
Pe numele mic
m-ai strigat
şi mi-ai dat restart
şi am zis amin
lumea adam(a)ică 
E cu efect cathartic acest psalm, pseudopsalm al tău. Da, chiar şi pentru cititor. Pentru că mă recunosc, simt şi reacţionez.
Amin.
Dragă Camix, mulţumesc! 🙂 Un psalm adevărat cred că ar fi unul de laudă, cu toate că David are şi psalmi de jale…
P.S. Mulţumesc şi pentru imagine! Ne recunoaştem în ea, aşa-i? Şi dacă suntem mai mulţi! 😛
citeam psalmii de pe ClaS, psalmii „patratosi” şi-mi tot doream sa scriu si eu. incă nu imi iese, nu mi-a iesit
interesant pseudopsalmul asta. frumoasa proiecţie a lui Acan, Iacov, Anania…cum regasim cate putin din ei in noi, chiar daca batem la poarta lui Petru cu „send”
frumos spus
crunt de real
incurajator de restart
Pseudoraspuns
(usor alambicat si usor de patruns)
Pseudopsalmul tau se intinse
intre doua puncte cel putin nevazute
ca sa fie linia sau nu
in acord cu geometrii variabile
pe criteriul vizibil
al unei aripi a razboiului vorbelor
cu iz de trecere lumeasca
scurta
prin ograda nefiirii…
Se aduna ca la un strigat de corn
gonacii tai in umbra padurii vanzolite
de biti mereu altfel scorniti
si tac si pandesc
cuprinsi de o foame straina
indusa absurd de cugetul
propriilor nevolnicii…
Un pseudopsalm
pentru risipirile tale
un imprumut cu dobanda mare
la banca milei Lui Dumnezeu!
Dragă Călătorrule,
Ştii citi bine! 🙂 Prea bine. 😀
Mă bucur că s-a încheiat încurajator. Altfel… 😛
Dragă Daniel,
„Geometria variabilă
pe criteriul vizibil”
lasă să se întrevadă
oile
de e credibil
că-ntre lupi
au fost trimise
şi nu-s toate încolţite
sfâşiate
jupuite
sau de-a dreptul înghiţite
Între urlete demente
de gonaci şi prădători
neagră haină învelindu-i
neagră noapte fără zori
oile şi mieii-ntruna
fac vizibilă lumina
nu se-ascund nici sub obroc
nici de lup nu-şi iau cojoc
Comentariul tău mi-a rămas încriptat, în parte… dar atunci când vom cunoaşte desăvârşit, voi fi înţeles tot ce-ai zis. Întrebarea care nu-adoarme: dacă El a zis că ne trimite ca nişte oi în mijlocul lupilor, trebuie să fugim dintre ei?
Da… oi intre lupi… exista o mare probabilitate a sfasierii, a gasirii sfaristului in coltii unui ipochimen pagan cu valente ”teleleologice”… 🙂
Dar si sarpe… si sarpele stie sa se ascunda, mai cu seama si sa muste cand lupul doarme cu burta umflata la soare!
Daniel,
„TELELEologic” vine de la „teleleu”? 😛
Voyons! Deci nu e bine să stai prea mult printre lupi când eşti oaie, numai când eşti şarpe?
Sau să fii oaie cu înţelepciune de şarpe!…
Din „Pseudorăspunsul” tău minunabil, să zicem că pricepui cum e cu 2 puncte cel puţin nevăzute, dar nu pricepui „aripa războiului vorbelor… prin ograda nefiirii”. Aici mi-ar prinde bine o / un lumină(tor)! 🙂
Evitam deseori sa fim transanti: ”Da” sau ”Nu”… este scris undeva in Evanghelii! Apoi noi am devenit un soi de politicieni… Adica ”breasla” credinciosilor se imparte in doua tabere – una (foarte putin numeroasa) care marturiseste cu aceeasi forta si curaj credinta in Iisus Hristos fara a cadea vreo clipa in copaia promiscua a ”tolerantei” si cea mai numeroasa, care are o forma de evlavie dara tagaduind puterea Evangheliei prin pacea si mesele comune cu fiii minciunii! Razboiul de vorbe cand este extrascripturistic duce in copaia nebuniei! Vad azi pastori (in Romania) si tineri care par a fi la fel de buni in politica precum cei platiti de la buget sa faca politica! Nimeni nu mai este transant, ba mai grav, ai de se pretind si eruditi pe deasupra dezvolta ”strategii” menite in final a avea un singur rezultat: propasirea lumeasca si succesul eruditului crestin!
Dar cum trebuie înţeles atunci a fi grec cu grecul şi iudeu cu iudeul?… Dacă te aşezi la masă cu ei, zice să mănânci din ce ţi se pune înainte, însă, dacă te vede fratele tău şi se poticneşte, să nu mănânci! Atunci se poticnesc ceilalţi comeseni… Războiul acesta al argumentelor e greu de tranşat. Ies în faţă unii şi vezi că luptă cu Biblia în mână. Fac fapte bune. Când realizezi că succesul personal a fost motorul acţiunii, e târziu!…
Nu la astfel de mese m-am referit eu – fiindca vezi tu, acolo pricina de poticnire era datorata in foarte mare masura alimentelor ”necurate” ale neamurilor”! Eu tocmai iti spusei despre sezatorile la care adasta baptisti, penticostali, catolici, socialisti etcetera! Eu tocmai iti spusei despre niste unii care cata cu orice pret prietesugul lumii! Imi vine sa rad, dar si sa plang cand imi amintesc cati zelosi(?) propovaduitori ai Cuvantului pe care i-am cunoscut eu, nu aveau nici o problema in a purta aur la maini si la gat, a sofa mertzane si bmw-uri: vorbeam despre sarea care si-a pierdut gustul si nu mai poate fi sarata! Am sa revin! Si da, totul trebuie sa fie transant: DA sau NU!
DA sau NU pentru El. Aici nu incape gri. Cine nu-i cu Mine e impotriva Mea. Problema e ca sunt contexte in care trebuie sa fii grec cu grecul si iudeu cu iudeul… nu la mese, ci intr-un anumit fel de a-i aborda… comportamental, dialogal… Iar atunci, marea de frati face spume. Cei care sunt interesati doar de Evanghelia prosperitatii se tradeaza mai devreme sau mai tarziu, si cei cu duhul treaz si nespalacit de aurul orbitor vor lua aminte sa nu se aseze pe scaunele lor de batjocoritori. Ce trist ca sunt atat de putini pe calea stramta… cei sarati!
Limbajul asta informatizat suna bizar intr-un psalm.
Nu-i aşa, Miri! Bine-ai venit, întâi şi-ntâi!
Da, sună ciudat. Poate de-aia am numit textul „Pseudopsalm”.
Mulţumesc de observaţie!
A.Dama
Pingback: Concert la 6 ani | lumea adam(a)ică