(pier)res


dacă voi veţi tăcea, pietrele vor striga

*

am tăcut

şi-au vorbit pietrele
piatra de căpătâi
la capătul unui vis
cu scara cerului
piatra de încercare
la capătul unui balans
pe muchia lui a fi

şi la urmă au strigat

piatra de moară şi cea funerară
borna din drum şi grindina
piatra din capul unghiului
şi piatra-iadului
într-un marş contradictoriu
un du-te-vino
aproape milităresc –

ca de la inimă la suflet

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la (pier)res

  1. ama zice:

    🙂 frumoasa piatra de aducere aminte…

  2. Alex Androne zice:

    Cuvinte frumoase, cuvinte din suflet, cuvinte care rămân şi pe care valurile timpului nu le sfarmă, ci doar le mai şlefuiesc, rotunjindu-le colţurile.

    Frumoase poze ai pus aici A.Dama. Imi plac enorm pietrele ce amintesc de silueta unui om,iar cea cu lanul de grâu verde, cu maci şi flori mov, este atât de odihnitoare…

  3. A.Dama zice:

    Da, da, Ama! Uite că piatra de aducere-aminte s-a prefăcut poem!

  4. A.Dama zice:

    Aşa-i, Alex, că seamănă pietrele cu un zburător? 🙂

    Poza mare din header e foarte frumoasă. Aici e doar o părticică din ea. 😦

  5. Alex Androne zice:

    M-au fascinat mereu legendele cu acele persoane transformate in stane de piatră. Sfincşii, Babele, Dochia şi multe altele. Au şi pietrele poveştile lor, legende de demult, mituri ancestrale din timpurile dintru început. Ne spun atâtea. Numai noi nu pricepem!
    Citeam undeva că unii istorici au presupus că munţii Bucegi ar fi faimosul Kogaion, muntele sfânt al dacilor, iar Sfinxul era locul unde aduceau jertfe. Cine ştie? Când stai în preajma Sfinxului, simţi un cutremur în toată fiinţa. Oare ce vrea să ne spună chipul de piatră ce priveşte peste zări?
    Da A.Dama, e frumoasă poza, chiar că seamănă cu un zburător. Iar albastrul cerului din zare….Frumos, foarte frumos!

  6. A.Dama zice:

    Vezi tu, Alex, dacă geto-dacii se închinau acolo lui Zamolxis, nu mă face să mă cutremur. Însă, dacă mă gândesc că Dumnezeu i-a dat ordine exacte vântului ca să sufle într-un anumit fel, cu o anumită intensitate, dacă El le-a dat ploii şi zăpezii consistenţă ca să cioplească prin forţa lor piatra într-un anume fel, atunci mă cutremur de lucrarea Lui, că aşa a găsit El cu cale să ne arate că tot ce face El este bun şi desăvârşit.

    Mi se pare interesant că ai pomenit de Babele şi de Sfinx, fiindcă atunci când căutam o poză pentru acest poem – într-un fel, nepoem – am văzut superbe imagini cu Babele şi mi se păreau potrivite. A trebuit să aleg…

  7. rb. zice:

    Mai este o piatra…una care va vorbi in locul nostru daca nu sintem vrednici…O adevarata si frumoasa colectie…!!!
    Rodica B

  8. A.Dama zice:

    Cam de-aici am pornit, Rodica!… De la pietrele care au vorbit şi au strigat, când am ales tăcerea. Condiţionala aceasta: „dacă voi veţi tăcea…” îi priveşte pe ucenici. Acum, n-avem încotro. Măcar să adunăm pietre vorbitoare, pietre de aducere aminte, vorba lui Ama. 🙂

  9. catalin zice:

    si mie imi place… are crescendo poezia ta… creste bine si incotro, dupa mine, ar trebui…

  10. DanutM zice:

    ma intrebam pe unde mai esti, in vreme ce tu potriveai pietre in echilibru instabil si poeme de destabilizat suflete prea echilibrate

  11. camix zice:

    Deci de la prima lectura am zis ca asta e mai mult simtita decat construita si mi-a creat o stare de bine. Ca sonoritate.

    Ca mesaj, pune pe ganduri. (va mai amintiti sezutul pe ganduri? 🙂 ) Probabil numai dupa ce taci in timp ce ar fi trebuit sa vorbesti iti dai seama ce s-a pierdut cand n-ai vorbit. Cum ar fi sa chiar vedem intr-o zi pietrele vorbind si zicand… „daca tu n-ai vrut, am intervenit noi..”

  12. viorica zice:

    Frumos! Mi-e mi-a adus fiul doua pietre {cataroaie} de la zidul plingerii.Le-am pus la loc de cinste,ma gindesc, cite nu ar vorbi aceste pietre daca ar putea …si totusi Domnul spune : „pietrele acestea vor vorbi daca voi taceti”!

  13. calatorru zice:

    excelent header 🙂 mi-l place ! cum fu concediu?

  14. A.Dama zice:

    Cătălin, mulţumesc! Ai ales o topică ce mi-a dat bătaie de cap. Părea neterminată fraza ta. Însă, am terminat-o finalement. Dacă crezi potrivit, vino cu un poem de-al tău. Există o categorie „De (la) prieteni”. Adaug acolo un articol cu un poem de-al tău! 😉

  15. A.Dama zice:

    farasens,

    plăcerea ta face sens! 😛 Bun venit! Şi… la cât mai mult(ă) sens(ibilitate).

  16. A.Dama zice:

    DănuţM, am fost la cules de pietre. Nu ştiu ghici în ele, precum ghicitorul în pietre al lui Eliade, însă ştiu să mă joc cu pietrele. Totuşi, n-aş participa la o lapidare, decât dacă obiectul ei ar fi un balaur cu şapte capete.

  17. A.Dama zice:

    Camix, uite că şed pe gânduri. 😛 Ai dreptate în legătură cu simţirea şi gândirea. A fost o răscolire destul de bruscă cea care a dus la naşterea acestui poem.

    Dar să ştii că n-aş vrea să aud vreodată rechizitoriul pietrelor! Doamne, păzeşte!

  18. A.Dama zice:

    Divers a fost, Călătorrule! 😉 Al tău?

    Uite, headerul e decupat din această imagine:
    http://photo.net/photodb/photo?photo_id=7377893

    Din păcate, nu ia decât o treime, ori grâul verde, ori cerul mirabil, fără maci, ori macii fără cer. Nu mă pricep la detaliile tehnice. 😦

  19. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 4 septembrie 2016 | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s