Lumea adam(a)ică a împlinit 5 anișori. La Mulți Ani!
Am învățat să pronunț și cuvinte mai complicate. Știți cum spune un copil de cinci ani „imponderabilitate”? (Zâmbesc.)
A scrie un blog e o experiență necesară. E o cernere printr-un tunel de site. Important e să nu pierzi din vedere lumina de la capătul tunelului. (Zâmbesc larg.) Iar dacă o pierzi din vedere, să o (stră)vezi prin credință.
Scrierea unui blog m-a schimbat. Și în bine, și în mai puțin bine. Am (re)găsit și redescoperit oameni pe care îi întâlnisem și în alte contexte: Camix – fără de care blogul n-ar fi supraviețuit primelor trei luni, Ionatan, care a întinerit ca macul memoriei, Teofil S, cu care-am schimbat și pâine, și cuvinte, 71Gânduri, care mi-a adus aminte de Drumul spre casă, Miriam, cu care m-am pomenit de aceeași parte a Schimbării la față, Călătorru, care călătorește gratuit în jurul Soarelui în fiecare an. Și, desigur, Marius, care m-a întrebat odată care-i femininul de la mac. (Zâmbesc cu un ochi închis și altul deschis.)
Am întâlnit oameni de a căror existență n-aș fi știut altfel, pe care i-am îndrăgit și îi voi purta în inima mea de acum înainte: Rodica, Cella, Oana, Ted, Agnusstick, Sam, Răsvan, Dyo, Katia, Mihaela, Marinel, Dem, Alex, Almanahe și alții.
Au fost momente în care am depins eu de blog, nu blogul de mine… Unele așteptări s-au împlinit, altele au rămas ca tablourile pe pereți în sala de așteptare.
Dintre cele 850 de postări, am ales 10 care îmi plac. Nu e vorba de „cele mai, cele mai”, nu clădesc acum ierarhii… Pur și simplu îmi plac.
Aș fi vrut o autodedicație muzicală, dar nu m-am putut hotărî. Aștept colacul melodic salvator de la voi. Vă mulțumesc tuturor celor ce, într-un fel sau altul, mi-ați atins inima, m-ați încurajat, ați pus umărul și m-ați ajutat!
Dar mai întâi și mai întâia, Doamne-Ți mulțumesc!
lumea adam(a)ică 
uite un colac, pentru risipit norii:
…La mulţi ani adamaicoioşi! :))
Almanahe, un pic suprarealist. Da nu-i nimic. 😉
La împlinirea celor 5 anişori (wow! mie mi se par multe trei luni!) doar atât pentru cineva cu o inimă atât de mare încât să încapă atâţia în ea:
Marinel, anii au fost și mai senini, și mai încrâncenați. Am supraviețuit. 😉 Întorc binecuvântările și peste tine și ai tăi!
La mulți ani de cei 5 ani! Nu știu cum să spun la ”ani mari”, că deja nu mai sunt anișori.
Să fie o sărbătoare împlinită și la mulți alți ani globalizați și internautizați, că asta e vremea, asta e generația, moda și așa mai departe.
Să fii cuvântată de tot ce e Bun de către El!
Camix dragă, să știi că am avut și tort, așa că a fost sărbătoare adevărată! (Tortul rămas de la aniversarea de dinainte, dar ce contează? 😉 ) Foarte mulțumesc de binecuvântări, că acolo ni se întâlnesc pașii și dorințele.
Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
O aniversare frumoasa a unuia dintre blogurile evanghelice care merita lecturat pe orice vreme. La multi ani lumii adam(a)ice!
Mitică, ești tare! 🙂 Mulțumiri și binecuvântări!
La multi ani! (Se vede treaba ca, odata cu imbatrinirea, cea de 5 ani, si memoria se mai scurteaza… Mai trebuie sa explic de ce?)
Alin Cristea, mulțumiri pentru urări și cânt!
Am mai recunoscut undeva, cândva că lumea adam(a)ică n-ar fi existat fără îndemnul tău!
O, ba da, ar fi putut foarte bine, poate mai tîrziu, să existe și fără îndemnul meu…
Dar îndemnurile mele, nu doar pentru tine, ci și pentru alții, au contat la vremea respectivă…
Ce ar fi însă de reținut, în astfel de momente aniversare, e că unii văd viitorul ÎNAINTE de a exista, iar alții doar după ce devine TRECUT…
Alin Cristea, am reținut! Să ne-ajute Tata să vedem ÎNAINTE!
Pingback: Lumea adam(a)ică – 5 ani « Romania Evanghelica
La mulți ani! (cred că suntem din același an 🙂 )
TeoS,
An blogal ziceai?
Și cu stilistici complementare?… 😛
La Multi Ani!
Wow, Simona! De câte ori am ascultat pe repeat piesa asta! Dar în ruptul capului nu mi-aș fi amintit de ea acum. Mulțumiri adamaice! 🙂
Dragă A.Dama, pentru mine blogul tău este un reper de echilibru, de bun gust şi mult talent. Echilibru pentru că ai ştiut să eviţi cu eleganţă lupte care nu te-ar fi dus nicăieri, bun gust pentru că n-ai căzut în plasa temelor facile, alegînd şoapta greu accesibilă, vorbelor mari, şi mult talent din care ţi-ai ţesut postările. Pentru mine acesta e un blog de mare calitate. Dar, mai mult decît orice, ai pus din sarea lui Dumnezeu în bucatele pămîntului, transfigurîndu-le.
Domnul să te binecuvînteze! La Mulţi Ani!
Dragă Răsvan, citindu-te, mi-a stat gândul la pilda aceea cu „Bine, rob bun și credincios!” Ca și cum ai fi zis: „Bine, prieten bun și credincios”. 🙂
Da, am evitat unele lupte, că nu erau ale mele. 😀 De fapt, mi-a fost teamă. Sau cine știe?
Mulțumesc pentru susținere de-a lungul acestor ani! Știi, cândva am avut blogul invizibil mai mult de o lună de zile. Atunci am dat peste un comentariu de-al tău pe Pătrățosu, în care te pronunțai că ar fi bine să revină A.Dama. A contat enorm. Nu știu dacă ți-am spus vreodată. Să fii răsplătit!
Cinci ani de viata si de blog…
Acum ma vad „obligat” sa fac o dezvaluire.
In postarea mea, Scrisul care face bine, postare la care ai facut trimitere prin linkul tau, scriam:
„Am un model în blogosfera românească. Nu-i dezvălui numele, deocamdată, însă va veni şi vremea aceea.
Postările acelui blog fac parte din categoria scrierilor ce îmi fac tare bine.”
Da, modelul acela este Lumea adam(a)aică.
Iti multumesc pentru postarile tale si va doresc, tie si blogului tau, viata lunga si multa inspiratie si sensiblitate!
Dem, nu e frumos să mă lași fără cuvinte! 🙂 Îți mulțumesc pentru apreciere și încurajare! Ești unul dintre puținii care au înțeles și poezia fluturată pe-aici la răstimpuri. Mereu am apreciat această sensibilitate a ta!
La multi ani A. Dama, tie si blogului tau. Multumesc pentru incurajarile de care mi-ai facut parte prin scrierile tale 🙂
Călătorru, știi că e reciprocă încurajarea?
Pe când volumul personal?
🙂 Nu stiu… am cam „abandonat” proiectul… scriu rar, prost … citesc putin, incerc si mai putin… poate mai tarziu, poate niciodata ! 🙂
Poate doar ai nevoie de încurajările unui covoiajor! Hai, că mai e puțin. 😉
La mulţi ani rodnici şi fericiţi, alături de toţi cei dragi ţie! Felicitări, dragă A.Dama, pentru blogul tău minunat – un loc de mare bucurie sufletească pentru toţi cei care trec pe aici.Pentru mine va rămâne unul dintre primele bloguri pe care am început să le vizitez şi unde am învăţat atâtea.
Multă sănătate şi bucurii! 🙂
Alex, mulțumesc frumos! Și la tine am avut de învățat. Că ții privirea ațintită la frumusețile create de El. Sănătate și har!
Bine !!! Daca s-a lasat cu tort, atunci invita-i pe toti… Oricum, LA MAI MARE !!!
Ha ha, Livius! Hai la tort!!!
La mulți ani și felicitări pentru trăinicia acestui blog!
Andrei,
Mulțam de urări. Ți le întorc cu căldură. 🙂
… mă bucur că acest blog există, că drumurile noastre virtuale s-au intersectat…
E așa o bucurie să întâlnesc oameni pe care să-i îndrăgesc și pe care să-i port în inima mea (cum nu sunt obișnuită să fac prea des asemenea afirmații, și cum mă simt oarecum stângace în prezența cuvintelor mari (chiar dacă sunt adevărate) n-am făcut decât să „fur” cuvintele tale. Doar ca să mă simt mai confortabil)
La mulți ani!
Mihaela, bucuria e și de partea mea. Cuvintele se împrumută cu bucurie. Că doar n-o să caute cineva și prin comentarii plagiatele. Știi că la noi e sezonul… 🙂
Fii binecuvântată si hăruită!
of! sezonul ăsta… dar mă bate gândul să protestez în 29 iulie (împotriva plagiatului desigur 😉 )
Mihaela, să faci ce te îndeamnă inima! Și să ierți exprimarea-mi clișeistică. 😉
Incercam sa-mi amintesc de primele mele intrari in lumea adamaica. Sunt destui ani de atunci, prin 2008 cred, pe cand nici eu nu stiu ce cautand, dar cu inconstienta ca o fi undeva pe-aici, veneam, ma indepartam, reveneam, mai mult absenta. Dar cum scrisul nu e prerogativa cazuta din cer exact in mainile mele, cu greu am inteles ca se facea rost de comunicare. Flori mai mult ca orice, mai cu spini, ai mei, impartasiri, mai cu lacrimi, picaturi, ale altora, am razbit noi cumva la lumina 🙂
A.Dama, multumiri! Binecuvantari si inaltari prin si deasupra aerofurtunilor; sa nu fie! dar daca vor fi… Te iubesc.
„Ploaie de vara”:
Katia, te-ai în-scris cu tandrețe în memoria-mi veșnic vie. Am urmărit imaginile cu corzile estetice ale sufletului întinse la maxim. Iar macii și pescărușii se-asortează bine oricărui peisaj, nu-i așa? Răspund cu iubire.
A.Dama, A.Dama, mi s-au îmbârligat cuvintele și nu mai ies.
Un sincer LA MULTI ANI! inclusiv bloggeristici și un la fel de sincer MULȚUMESC!- pentru scrieri, emoții, adevăr…pentru tot.
Aș spune mai multe, dar ceva îmi oprește degetele pe clape. Mi-am trimis, în schimb, inima să-ți transmită dorul, dragul și mesajul meu…iart-o că s-a împiedicat pe drum…de atâtea ori…
Nu știu dacă e potrivită melodia pentru mesajul tău ori cu blogul adamaic, dar e melodia mea…pentru tine. Îmbrățișări!
Oana, Oana! (Știi oare ceva despre repetiția asta nominală, care i-a intrigat pe mulți? „Simone, Simone”) 😉
Deși știam piesa, am ascultat-o acum cu emoții noi. Îți mulțumesc pentru prietenie și frumusețe. Să fii răsplătită cu vârf și-ndesat de Cel ce are toate răsplătirile!
As dori sa transmit urari de bine si la…majorat!!!
teo, teo!
Facă-se după credința ta! 🙂
Draga ADama, iata ca vin si eu, la spartul tirgului (dar abia am revenit pe citeva zile in tara) sa-ti spun la multi ani pentru blog si multa inspiratie mai departe. Citesc cu regularitate si placere articolele tale, chiar daca rareori comentez.
Si fiindca e ceas aniversar, da-mi voie, te rog, sa adaug o mica rugaciune celtica:
Make us aware, dear God,
of the eye that beholds us,
the hand that holds us,
the heart that loves us,
the Presence that transforms us.
Amen!
Dragă Dănuț, mulțumesc pentru urare! M-ai surprins. 🙂
Uite ce de prieteni ai la numai 5 ani 🙂
Asa e normal, sa primesti cadouri cand folosesti darurile.
Dragă Sam, am zâmbit larg. Câți să fie când voi face 10 ani? Măcar aceiași…
Mulțumesc că îți împarți darurile și cu mine. 🙂
Ia sa vedem ce gasim noi cu cifra 5 ….
In ziua a cincea Dumnezeu a zis si a facut vietuitoare din ape si pasari.
Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
Dumnezeu le-a binecuvântat.
Porunca cu nr 5 zice asa: „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să trăieşti mult timp în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău!”
Al 5-lea fiu a lui Iacov e Neftali care inseamna lupta.
Din cate stiu eu Petru e al 5-lea ucenic ales de Isus.
Se pare ca 5 are mare inseamnatate in istorie si nu numai ;).
Sa iti dea Domnul binecuvantari incincit de inmiit si din binecuvantarile ce le primesti de El sa le lasi sa curga mai departe, spre noi (nu-s egoista, stiu =)) )
Cella, Cella, ești prea cuprinzătoare! 🙂 Mulțumiri încincimiite!
5 … ai deja o mana de ani adunati.
Un an un deget, doi ani doua degete, trei ani trei degete, patru ani patru degete, cinci ani cinci degete. O mana are o putere si o responsabilitate mai mare decat un deget. Iti doresc sa-ti creasca-n blog si degetele de la urmatoarea mana. Apoi iti voi dori ca, ajutandu-te de ambele maini sa-ti compui incetul cu incetul un deget de la piciorul drept, al doilea, al treilea, pana poti sari intr-un picior. Apoi sa te-apuci de piciorul stang: un an un deget, doi ani doua degete, trei ani teri degete, patru ani patru degete, cinci ani cinci degete.
Doresc sa vad acest blog intreg, puternic, cu maini si picioare, peste… cati ani? Daca o mana e asa frumoasa… cum va fi intreaga faptura?
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si duh ca sa poti mestesugari mai departe la definirea fiintei blogosferice Adamaica.
Doua daruri:
unul de slava pentru Cel pe care-l lauzi, draga Adama
unul pentru cei care au venit la ”spectacolele” tale
Dragă IleF, deja mă simt mai întreagă! O bucurie mi-ești cu creativitatea și cântecele tale!
Merci de urări, dragă Romi! 🙂
ca sa raspund si eu in sistem britanic – No Problem 😀
Sa ajungi la a 10-a aniversare cu acelasi elan, perseverenta si sa pastrezi umorul subtil pe care il afisezi de multe ori in articole 🙂
Romi, mă bucur că spui asta – partea cu umorul. Mă gândeam că l-am pierdut printre afirmații prea serioase. 🙂
5 ani. E ceva. 🙂
La mulți ani!
GhitaB,
Mulțumesc. E ceva… mai mult decât mă așteptam. 🙂
Chiar dacă-s ultimul, „cu voia dumneavoastră”, primiți cu urarea?!?
Lumii adam(a)ice îi urez cît mai mulți multipli de cinci ani ! Ani de inspirație literară, și de ce nu, de anduranță față de unele excese adamice! 🙂
Barthimeu,
E doar o circumstanta… Sigur ca primim. Cu multumiri adamaice.
Aha, deci nu se pune problema renuntarii la excese, ci doar a suportabilitatii inzdravenite? Fie si-asa! 🙂
CINCI. Este cifra Harului (4+1). Este realitatea pământescului în care apare contribuția factorului divin. Dumnezeu adaugă de la Sine ceea ce lipsește performanțelor și strădaniilor noastre omenești. În limba ebraică, „Ha^areț” (pământul) este un multiplu de patru, în timp ce „Hașamaim” (cerul) este un multiplu de cinci. Cifra 5 este unul din factorii care apar pretutindeni în structura și măsurătorile Cortului Legământului. http://semnelevremurilor.wordpress.com/biblia-profetic/cifrul-spiritual-al-cifrelor/
Mulțumesc din nou, Ghiocel! L-ai „salvat” într-un fel pe 5. Că eu îl vedeam mai „negru”. 😛
http://madzia.deviantart.com/art/Poppies-71564815
Camix,
Artistic. 😉
Pingback: Concert la 6 ani | lumea adam(a)ică