E simplu. De la Adam la A.Dama, e cât de la Ish la Isha. Plus un punct (de vedere).
A.Dama a răsărit într-o zi de Sabat şi de-atunci poartă adânc cu sine sărbătoarea.
A.Dama a ales macii să o (re)prezinte, pentru că iubirea divină o recunoaşte întotdeauna în frumuseţea lor.
A.Dama a ajuns la vârsta la care le predă altora din ce-a învăţat deunăzi.
Tocmai s-a făcut amiază şi soarele dogoreşte sărbătoreşte în lumea adamaică.
Lumea adamică e cea care ne încape de când nu ne-a mai încăput Edenul.
Lumea adam(a)ică e încăpută de cea adamică, dar îşi etalează, cu convingere şi tandreţe, personalitatea. 🙂
Aici veţi găsi de toate, ca-ntr-o oglindire sferoidală. Bune şi (ne)bune.
Lumea adam(a)ică e o interfaţă. Un joc. Uneori adevărurile se spun (ca) în joacă.
Lumea adam(a)ică e un fel de privelişte printre Boţeţ şi Sene:
Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt Sene.
În spate: familiarul.
În stânga şi-n dreapta: limitele.
În faţă: provocarea.
*
lumea adam(a)ică 
Hmm… ca imi placea mai mult semnatura A.Dama. Adamaica are sunete cu trimiteri catre maici. 🙂 Ada Maica. Maica Tereza. 🙂
Sau ce as mai propune: chiar AdamA. Ca, de fapt, acel A conteaza, nu?
Cami, excelent! Nota ++10. De mult nu m-am mai delectat cu un asemenea joc lexematic.
Adresa cu „adama” era luata, şi am ales atunci adjectivul, „adamaica”. Nu stiu de ce unora le e greu sa distinga calitatea de substanta 😀 – adjectivul de substantiv.
Si tu sa pricepi si sa te miri: A, da, maică?!!
😛 😀
Citez din tilul unei emisiuni mai vechi a postului Radio Tineret. Era o replica in generic: „Da, maica, radio’n bluejeans!”.
Poate ai si bluejeans.
Stai, stai, Cami. Cine era in bluejeans? Maica sau radioul?
Atunci, adă maică radioul să mă-mbrac şi io.
Radioul, of course, era-n bluejeans. Maicile n-au voie. 😀 Maica doar Adă câte-psalm, două, trei…
Un psalm doua? sau un psalm doi?
Un psalm, două… zeci. Am intrat (în vorbă) pentru a-mi exprima bucuria şi uimirea pentru ceea ce am citit aici. Mesaj, esenţă şi fond pe săturate, fără a neglija forma. O plăcere a lecturii cu sens şi cu rost. Vă felicit, vă mai vizitez, vă recomand şi… mai comentez!
Pingback: Am blog, deci exist « lumea adam(a)ică
Îmi place noul avatar!
Dear Bovanne, mulţumesc că eşti pe fir. Pe firul poveştii cu maci. 😉 Pentru a-l poza, a trebuit să mă fac una cu pământul. 😀 Şi mie îmi place. E un fel de „scară la cer”. 🙂
Obişnuieşti să primeşti lepşe?
If so, you’re it!
http://bovanne.wordpress.com/2007/11/25/printre-blocurile-gri/
Ola! 😛
Cher Schwarzmann Skinski,
De nouveau parmi nous? Enchantée!
Oh, que veux-tu que je fasse?
Cum sa tin minte numele asta? Da-mi o varianta mai scurta, ceva! Vai, mi se plimba limba-n gura si nu reusesc sa pronunt! 😉
Welcome back!
A.Dama
Nice to see you back again!
Un zambet ajunge, Schwarzmann Skinski?
Mai bine doua!
🙂
🙂
Acum, vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata…
Prin greutati si suferinte multe
ce-adeseori mi Te-au invaluit
Eu te-am urmat in viata sus pe munte
Si Chipul Tau, zarindu-L,Te-am iubit….
In umbletu-mi, i-am intarit pe altii
Tot sufletul mi-am pus ca sa-i mangai
Gresit m-au inteles adesea fratii
Rastalmacindu-mi dragostea dintai
T T.
Dragă Viorica,
Mulţumesc pentru versuri! Le citesc cu inima deschisă!
a.DAMA E..dama,e der die das?
ALTFEL..o sa-i zic fratesora das.
Se poarta trans ,homo,hetero,se poarta..orice da [ne]bine la imagine.
DACA e tanti sau nene A.dama ,doesn`t matter.
Important e ca…uite,na,scrie fain.
Da,draga sora,daca e..frate ii zic:,,stimate frate”
Sanda, eu nădăjduiesc că se deosebeşte scriitura feminină de cea masculină. Nu am intenţionat nicio ambiguitate în privinţa asta. Mulţumesc de trecere! E bine „dragă soră”…
Asa e, daca citim atent, se simte asa un aer de cintarea cintarilor [commenturile iubitei inteleptului Solomon].
Acum, daca trec unii rar pe aici, e …ca e prea frumos sa fie citit pe fuga a.dama.
Las pe cind imi dau liber odraslele sa savurez pe indelete cireasa de pe tortul cu frisca.
Ce cool ar fi sa chiar stiu who`s who.
Nu ma simt … „secure” [si pe romaneste suna… „nice”, nu… nietzsche] daca nu stiu cu cine discut.
Un om e mai mult decit blogul lui.
In general, experienta profesiei mele ma obliga sa afirm, subiectiv, ca in noi haladuiesc 2 sau mai multe entitati.
Ce sintem[stim noi si Tatal].
Ce scriem pe blog.
Ce vorbim cu prietenii si …neprietenii.
Ce zic altii ca sintem, tot subiectivism este… pina la proba contrarie.
Exemplific
– daca cineva te face „magar” nu ii da atentie.
Daca 10 oameni iti spun ca esti „magar”… e cazul sa iti cumperi o saua de magar[de la second, daca e…leather sa nu fie „expensive”].
Ce zice Creatorul ca sintem, asta e tot ce conteaza.
TImpul chiar ca e obosit de consoane si vocale, acum, la 0,55 am, be blessed,dear sister…
George, nădăjduiesc că, pe moment, ai nişte informaţii necesare pentru a şti cu cine interacţionezi. Există la categoria De miraculis o serie de texte despre miracolele copilăriei mele… cred că lumea îşi dă seama cât de cât de unde vin. Încotro mă-ndrept? Spre ţintă… alergând pentru premiul chemării cereşti.
Evident că nu am ales calea pe care au ales-o alţi bloggeri, cu biografia şi CV-ul afişate, cu pozele de familie… Cel mai serios motiv pentru care nu am făcut asta este că acest blog e mereu pe muchie de cuţit.
Nu am timpul pe care l-ar presupune un dialog susţinut, semnificativ şi constant cu cititorii.
Îmi iubesc toţi comentatorii, se înţelege. Inclusiv pe cei care îmi spun pe faţă că îi manipulez. Life!… Să luăm binele şi să nu luăm răul?
M-au distrat jocurile de cuvinte cu nice/Nietzsche şi cu „secure”. 🙂 Binecuvântări asemenea!
A. Dama
„Îmi iubesc toţi comentatorii, se înţelege. Inclusiv pe cei care îmi spun pe faţă că îi manipulez. Life!… Să luăm binele şi să nu luăm răul?”
Nu știu cine te-a acuzat de manipulare, dar se vede de la o poștă că-ți alegi cu mare grijă cuvintele cel puțin când scrii aici. Și la o citire nu superficială se vede că pe alocuri lași să se vadă în ce crezi. În alte locuri se pot distinge ironii subtile, dar cel puțin aparent, lipsite de răutate. Cred că orice om se face vinovat de manipulare. La fel cum orice om se face vinovat de minciună.
Deși nu te cunosc, datorită subtilităților tale tind să le dau dreptate celor ce te acuză de manipulare. Ai grijă doar să manipulezi pozitiv. Nu de alta, dar oamenii sunt motivul jertfei Cuiva. Ar fi păcat să îi pierdem tocmai pe ei și poate să ne pierdem și noi cununa ce nu se va veșteji.
Cu respect și chiar dacă nu se vede: cu drag,
(cred că) un Frate.
Be blessed.
Știu că voi da socoteală de fiecare cuvânt și cuvințel scrise aici și oriunde. Mă joc de-a cuvintele, dar cu măsură.
Să dea Domnul să fie așa – adică mânare înspre bine!
Și pe terenul tău! 🙂
A. Dama,
ca să vezi! până acum eu nu am citit pagina asta! Cum de nu am știut să dau de ea, atunci – la începutul plimbărilor mele printre macii tăi mereu înbujorați? Cum de???
Poate e mai bine. Că te-am descoperit pas cu pas, fără „instrucțiuni”.
Ha, ha, Florentina! Vai, ce tare e chestiunea cu „manualul de instrucţiuni” pentru o persoană! Interesant, într-adevăr, că dacă ar fi să „dăm” mai departe unele persoane din proximitatea noastră, am putea chiar scrie manuale de instrucţiuni despre ele… Ce le place, ce le displace, ce fixuri au, ce apucături!…
Ei bine, textul de mai sus e un joc. Un joc de-a metaforele plasticizante şi revelatorii.
Vreau sa te invit la intalnirea bloggerilor evanghelici. Nu am gasit in pagina asta emailul tau. Te rog trimite-mi tu un email la adresa voiculesti at gmail punct com ca sa iti dau toate detaliile sau intra pe rouavietii.ro/2009/04/16/what-would-jesus-post-intalnirea-bloggerilor-evanghelici
Cristian, bine-ai venit si multumesc pentru invitatie! Distantele sunt mari – geografic vorbind -, dar iata ce repede se strabat pe net! 🙂
Adresa mea e la dispozitia cititorilor, pe pagina De contactat! 😉
Spor in tot ce faci!
Adama, Ada mareelor, am aruncat o privire pe aici şi mi s-au făcut ochii floare. Şi sufletul mi s-a făcut zare. Şi în minte am simţit aşa, o herghelie de idei care izbucnesc în ierburi înalte.
(–––––––)
Deea,
Am renunţat la o parte din comentariu. Nu pentru că n-ai fi scris savuros. Stăpâneşti bine cuvintele! Cred că te iubesc. Şi tu pe ele. 😀
Zicea cineva despre un site, pe care erau chestii siropoase în exces, că suferă de diabet. 😛 Dacă las atâtea complimente, o să fie preeea duuulce totul. 🙂
Multă vreme m-a urmărit privirea Ameliei…
Să aşteptăm primăvara, ca să zburdăm iar prin maci! 😛
Un Decemvrie cât mai luminat cu putinţă, A.Dama! 🙂
Schbarzmann Skinski,
Nu v-aţi înnegrit de tot? Apocalipsa începuse de mult demult. 🙂
Gata bacu sau avacu?
Pierdui trenul cu ştiri.
Nu şi pe ăla cu binecuvântări de rostit.
Să fie şi peste tine cu carul mare!
O intreaga metafizica a jeans-ilor pe aici…
Adică o problemă „teologică”…
Pingback: acum vedem ca într-o oglindă | lumea adam(a)ică
Ai vrea o intoarcere la puritate?
Sau este vorba de o dama mumita „A”.
Alexandru,
Am schimbat prezentarea inițială, în care spuneam că A.Dama vine de la Adam, plus un punct (de vedere).
Nu mă cheamă cu A.
Îmi plac macii. 😛
Pingback: Vecini din 2010 până « Timposibil
Pingback: Vecini « Timposibil
Din pacate astazi mai exista doar amintirea marii de maci :(. Dar unde e povestea A.Damei?
Eliza,
Povestea A.Damei (nu pot să cred cât de corect ai scris!!!!!!!!!!!) se împletește migălos, (ca macrameul mamei), printre rândurile (cam multe) ale acestui blog.
Tu, probabil te referi la textul care a fost înainte pe această pagină… Asta presupune că ai mai fost și înainte în lumea adam(a)ică.
Îl am salvat pe undeva.
Dacă ar fi așa ușor să ne salvăm… cum salvăm textele!!! 🙂
Dacă ar fi așa ușor să ne salvăm… cum salvăm textele!!! 🙂
Ne salvează la fel de ușor textele Lui pe care le introducem în fișierele inimii.
Lia,
Dă-mi un exemplu! Când te-a salvat (con)Textul… 🙂
Pingback: portret in oglinda – left-hand and right hearted sketch | B-logoreea
frumos blog 🙂
nu am putut sa nu observ ca poza e realizata la Cetatea Oradea
Da, așa e, Suflet de Om! Mulțumesc! 🙂
uite ce frumoși:
aniversari… 🙂
Oare chiar nu mai scrii???
–
Scriu, Livius, evident că scriu – direct în inimile celor cu care mă întâlnesc. Acolo nu se sparg parole…
Si eu astept sa mai [ne] scrii.
Sarbatori fericite – bucurie in casa si in inimi – curaj de a scrie in ciuda ciudosilor…
___
Dragă Mitică,
Mulțumesc de urările personalizate! 😉
Sărbători împlinite și adevărate! Multă sănătate și bucurii mereu noi!
Cu mult drag.
A.Dama,
Vreau sa stii ca in raspunsul tau …mi-ai dat o „idee”!
Cuvantul dinainte de zambarici m-a facut sa ma gandesc cat de important este sa se faca trecerea de la „generalizat” la „personalizat” cand e vorba de Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului.
_____
Mitică,
Ai dreptate. Trebuie să mergem mai departe pe firul gândului.
Orice salvare ar trebui să fie personală.
Urma scapă turma e doar un joc. 🙂