Arhive pe categorii: De cină (şi) de taină

sublim (dar) e

Așa te-am văzut, mi-aduc aminte – le împărțeai daruri celor cu mâinile-ntinse. Așa te-am văzut, mi-aduc aminte – mi-ai dat și mie în dar o cruce. * foto Anunțuri

Publicat în De cină (şi) de taină | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii

Rumeguş (16) – ‘s ca unul

Oare de ce cred unii oameni – mai ales dacă sunt într-o poziție de autoritate, în fruntea unei… entități, oricare ar fi ea – că scaunul pe care s-au așezat s-a prins de ei cu scotch sau clei atât de … Continuă lectura

Publicat în De cină (şi) de taină, De răs-gândit | Etichetat , | 3 comentarii

Autostrada tatălui

Încă puțin, și inima va fi iar la locul ei… îmi repet aproape mecanic, ca și cum dacă s-ar atinge acel punct de echilibru, el ar dura pentru totdeauna. Și totuși, ziua care convertește fragilitatea în neclintire, haosul în ordine … Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De cină (şi) de taină, De viaţă | Etichetat , , | 3 comentarii

Fenomenologia vedeniei (3)

Dacă există clar-viziune, există și clar-olfacție? Să vezi „înăuntru” și să miroși „înăuntru”? Să simți putoarea colcăielii de viermi și draci. Să simți parfumul îngerului ce te ține.   foto

Publicat în De cină (şi) de taină, De(z)legat | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii

Rumeguş (15) – (p)omul

Ca și cum simți că duci pe umeri tot globul pământesc, scrâșnind amarnic la fiecare contractură musculară. Și dacă într-o bună zi Dumnezeu ți-ar spune că asta n-are nicio legătură cu Atlas ori Sisif, că povara de pe umerii tăi … Continuă lectura

Publicat în De cină (şi) de taină, De răs-gândit | Etichetat , , , , , | 1 comentariu