Arhive pe categorii: De mi(nu)ne

Cât zece infinituri

Unele operații matematice sunt de nescris. Când înmulțești mulțumirile de zece ori, rezultatul e imposibil de redat grafic. Mulțumirile se pot înșira la infinit. Și n-are niciun rost să scrii zece infinituri.  Scriu aceste rânduri în primul rând ca ofrandă … Continuă lectura

Publicat în De mi(nu)ne | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Așa vorbește Domnul (3) – Jurnal de trei(șpe)

Notă: Text autobiografic, nu științifico-fantastic. Care spune că un anumit tip de revelație nu s-a înecat de veci în paranteza furtunoasă și înspumată a istoriei. Că Dumnezeu (încă) e liber să ne vorbească și într-un fel, și în altul. „Și vineri, … Continuă lectura

Publicat în De mi(nu)ne | Etichetat , , , , | 6 comentarii

„În acele momente, nu mai erai a mea…”

de-ale Adămioarei… Era într-o zi de astăzi, dar atunci. Era acolo, și totodată pretutindeni. Era în ființa ta, și simultan în el, în mine – în tot ce eram noi. Iar apoi, în tot ce erau ceilalți.

Publicat în De mi(nu)ne | Etichetat , | 2 comentarii

30 de secunde

În sfârșit acasă, după operația de extirpare a tumorii de pe creier. A doua zi dimineața, s-a întâmplat ceva neașteptat. M-am trezit cu o bucurie intensă și cu o convingere interioară tradusă în cuvinte nerostite, dar limpezi ca cristalul: – … Continuă lectura

Publicat în De mi(nu)ne | Etichetat , , , | 22 comentarii

bucuria în duet cu smerenia

După cum le sunt interzise cafeaua și ciocolata (+altele) pacienților operați pe creier, nici expunerea la soare, intemperii sau… emoții puternice nu le este recomandată.

Publicat în De (la) prieteni, De mi(nu)ne | Etichetat , , | 17 comentarii