dar(ul) pentru celălalt

În fiecare dimineață îmi fotografiez gândul cu conștiinciozitatea secundarului care refuză să rateze (z)baterea.

Developez pelicula și caut zvâcnirea aceea de lumină pe care n-o poate contraface nicio opintire a imediateței – nici agitația noului început de săptămână, nici goliciunea pieței pline de susținători mi(ti)ci, nici plânsetul copilei căreia vântul i-a luat pe sus balonul alb, nici măcar lacrimile de bucurie că imnul țării s-a intonat iarăși la Roland Garros, după patruzeci de ani de pustiu…

Caut zvâcnirea aceea de lumină care-mi șoptește acum că Dumnezeu nu le dă niciodată daruri de jucărie copiilor Lui. Ce să faci cu o sabie de plastic pe un câmp de bătălie? Că darurile adevărate trebuie folosite în adevăr. Niciodată pentru tine, întotdeauna pentru celălalt.

Reclame
Publicat în (De)gustare | Etichetat , , | 1 comentariu

de (mai) 13

Astăzi este… și ar fi fost Ziua Mamei. De (mai) 13.

Însă Ea s-a grăbit să strângă la piept toate zilele deodată, așa cum ne strângea pe noi, copii fiind, de ne trecea toată durerea la clipeală de ochi.

Ea s-a grăbit să iasă din scenă, chiar dacă aplauzele continuă în Marea Sală și după douăzeci și patru de ani de la jucarea ultimului act.

Am ales să evoc ziua Ei printr-o nouă poveste adevărată.

Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De probă, De viaţă | Etichetat , , , , | 5 comentarii

de înviere sau testul memoriei

Învierea Lui e cea mai frumoasă și adevărată Poezie. 

Nu ne rămâne decât să o învățăm pe de rost.

 

Publicat în (D)evenimenţial, De răs-gândit | Etichetat , , , | 5 comentarii

stâlp(a)

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. (Mt 5:16)

ca și cum femeia-i stâlp…

valoarea stâlpului nu este dată de impozanța lui în peisaj, de cuprinderea perspectivei, de materialul scump din care este făurit sau de măiestria cu care este modelat.

valoarea lui se măsoară în lumina pe care o reflectă… până la capătul lumii și al istoriei.

foto

Publicat în (D)evenimenţial, De (la) prieteni, De cină (şi) de taină | Etichetat , , , | 3 comentarii

(ne)amintiri cu Billy Graham

În ce mă privește, mereu voi asocia numele lui Billy Graham cu fragilitatea bucuriei. E o schemă simplă, reducționistă. În sensul acela camilpetrescian de „eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi”…

Fiindcă eram copil când Billy Graham a venit în orașul nostru. Simțeam răsuflarea întretăiată a mulțimii și asistam la o impresionantă desfășurare de forțe de ordine. Milițieni, securiști, lideri religioși sau oficialități de toate soiurile se perindau ca pe o peliculă… zgâriată exact unde trebuie.

Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De viaţă | Etichetat , , , , , | 2 comentarii