risipire

.

Ia-ți armură împotriva risipirii! îmi spuneai.

Iar eu scrâșneam din toate cutele (ne)înțelegerii.

.

Publicat în De cină (şi) de taină | Etichetat , , | Lasă un comentariu

minun (i) are

Și dacă nu se poate mirosi culoarea 9, mângâierea are parfumul făgăduinței care dă viață. O făgăduință mereu nouă.

„Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.” (Ps. 119:50)

Am primit acest tablou cu maci, chiar dacă n-am văzut decât în fotografie chipul celei ce l-a zămislit și întrupat. Tabloul a ajuns la mine, pentru că un soi de înger s-a ocupat de transport și înmânare.

Mi s-a spus că doamna care a pictat macii e măcinată de boală. Și totuși, câtă sănătate creatoare emană! E limpede că această condiționare trupească nu îi limitează capacitatea de a transmite mai departe gândul veșniciei pe care Dumnezeu l-a pus în om.

Dacă aș putea, i-aș spune că viața trăită până acum, cu suișurile și coborâșurile inevitabile, are greutatea slavei care o va întâmpina la un moment dat, adică la o eternitate dată. Și această slavă e mare.

Nu din regrete se-adună culorile vii, ci din iertarea primită și dată mai departe, din mulțumirile rostite pentru orice a meritat. Dintotdeauna. Oricând.

Iar dacă nu mai avem controlul următoarei respirații sau bătăi a inimii, se-arată binecuvântarea că Dumnezeu ne-așază în poala Lui și ne mângâie cu drag de maci.

Recunoștința mea înseamnă uimire și minunare. Atingere de cer și lumină vindecătoare.

.

Publicat în De ochi(t), De viaţă | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Rumeguș (19) – Vai de mine!

Atunci m-ai întrebat clar și necruțător: – De câte ori în viață ai zis vai de mine!?

Ți-am zâmbit ironic cu toate faldurile inimii: – Cum aș putea să le număr?
Continuă lectura

Publicat în De răs-gândit | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

maci

.

Cât despre geografia și taina Centrului, mai bine le lăsăm (nedes)cifrate!

Vara trece, macii mei rămân.

 

.

Publicat în De ochi(t), De viaţă | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu

Rumeguș (18) – Binele personal(izat)

„Ți s-a arătat, omule, ce este bine!” (Mica 6:8)

Adică nu tot binele din lume, binele general, universal, binele care transcende timpul, spațiul și umanitatea.

Binele pe care trebuie să-l faci e cel care ți se arată, ți se descoperă nemijlocit, au fur et à mesure, în fiecare zi.

Continuă lectura

Publicat în De răs-gândit | Etichetat , , , , , , | 2 comentarii