Când nici metafora nu ne mai salvează…

vietrinoi16Metafora se-așază confortabil acolo unde sfârșitul și începutul se suprapun, cerul și pământul se curtează cu gingășie înfuriată.

S-a scris mult despre rolul soteriologic al poeziei, astfel încât încercările de reformulare ar putea fi catalogate drept truisme.

Și totuși, ai nevoie de acel sâmbure de inexplicabil al metaforei care poartă în el promisiunea lui „dar atunci voi cunoaște deplin” (1Cor. 13:12) și desăvârșit.

Fiindcă altfel te apropii atunci de casa tânărului pe care cancerul îl va smulge familiei prea curând, prea nedrept, inacceptabil Citește în continuare

Publicat în De răs-gândit | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

(can)tată

sol la si re do do mi re re sol fa sol re si sol la si do re mi re do si… așa începe Cantata 147 de Bach.

1618Aproape în fiecare an, la început de noiembrie, evocarea figurii tatălui vine de la sine, Citește în continuare

Publicat în (D)evenimenţial | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii

Învățătură multă sau o meserie bună?

Pe măsură ce descoperim tot mai multe lucruri despre viața împăratului Solomon, reacțiile noastre afective variază de la curiozitate, admirație, fascinație, condamnare până la a conchide că nimeni nu se va putea vreodată ridica la standardul de înțelepciune pe care el l-a atins. Anumite întâmplări din viața lui Solomon au fost transmise de la o generație la alta prin viu grai, au fost rostite din tată în fiu, așa încât au ajuns la noi aproape ca niște „povești de-adormit copiii” Citește în continuare

Publicat în De răs-gândit | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

jurnal de mac(adam)

poppy_324*

Madonna începuse să cânte Frozen.

Pe tine te enerva teribil compleul roșu al lui Hillary Clinton de la prima dezbatere contra Trump: „Asta-i culoare pentru un viitor președinte?”

Submarinele rusești traversau ca o reptilă meandrică oceanul spre pământul american.

Citește în continuare

Publicat în De probă | Etichetat , , , , , , , , | 6 comentarii

Rumeguş (14) – Cheie

Îți spun:

-Ca să ajungi la inima mea, nu rosti vorbe mari. Doar pe cele potrivite.

Mă întrebi:

-Ce cheie mai e și asta?

Publicat în De răs-gândit | Etichetat , , , , | 9 comentarii