Rumeguş (15) – (p)omul

Ca și cum simți că duci pe umeri tot globul pământesc,
scrâșnind amarnic la fiecare contractură musculară.
Și dacă într-o bună zi Dumnezeu ți-ar spune că asta
n-are nicio legătură cu Atlas ori Sisif,
că povara de pe umerii tăi nu e lumea întreagă –
doar pomul cu roade invidiate de oricine,
pe care-l vei planta în pământul potrivit(?)…

Publicat în De cină (şi) de taină, De răs-gândit | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

de zice, de zece…

Am primit iar mesajul aniversar de la WordPress. Zice că-s zece.

Mă simt ca un copil care nu și-a mai făcut temele de multă vreme. Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De blog(oslovit) | Etichetat , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

dublu infinit

Ca și cum astăzi ți-aș aminti că de mic copil ți-a plăcut să duci poveri de două ori mai mari ca tine, să faci năzbâtii cât doi copii laolaltă, să inventezi de toate și să te joci de-a cuvintele de parcă un copil și-un om mare ființau simultan într-o făptură plăpândă și rosteau deodată adevăruri simple și transformatoare – fără să se îngâne.

Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De probă, De viaţă | Etichetat , , , , | 2 comentarii

generation gap (?)

într-un dialog cu studenții, rămân fără cuvinte la o replică: „știți, profu’ nostru care o fo’ vecin cu pitbull…”

n-am probleme cu exprimările eliptice, dialectale. dar cineva vecin cu pitbull?

Continuă lectura

Publicat în De gândit, Demenţial | Etichetat , , , , , | 4 comentarii

à toi…

Aș putea zice: Și a fost… Dar niciun a fost nu rămâne singur.

Fiindcă a fosteste și va fi coexistă, indiferent cât ne este descoperit fiecăruia din acest mers mână-n mână.

 

Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De probă, De viaţă | Etichetat , , | 6 comentarii