Atunci nici metafora nu ne mai salvează

Se spune că Dumnezeu nu mai vorbește prin mesaje profetice (vise, vedenii, prorocii), că ele au încetat demult. Continuă lectura

Publicat în De răs-gândit | Etichetat , , , , , | 3 comentarii

geană de taină

S-a mai deschis o geană de taină. Despre ea voi scrie mai departe fără prea multă căutare a cuvintelor, fără curtarea lor. Așa fac scriitorii uneori: curtează cuvintele înainte de „a face legământ” cu ele…

Adevărul e că au trecut 23 de ani de când Mama mea s-a dus să croșeteze osanale împreună cu îngerii. Era mult prea tânără, Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De viaţă | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

I love my life…

E doar un cântecPost festum, pseudo-festiv.  Chiar dacă nu-l asum integral, îndrăznesc să-mi extrag câteva stihuri.

I love my life, fiindcă este… Continuă lectura

Publicat în De probă | Etichetat , , , , , , , , | 6 comentarii

Când nici metafora nu ne mai salvează…

vietrinoi16Metafora se-așază confortabil acolo unde sfârșitul și începutul se suprapun, cerul și pământul se curtează cu gingășie înfuriată.

S-a scris mult despre rolul soteriologic al poeziei, astfel încât încercările de reformulare ar putea fi catalogate drept truisme.

Și totuși, ai nevoie de acel sâmbure de inexplicabil al metaforei care poartă în el promisiunea lui „dar atunci voi cunoaște deplin” (1Cor. 13:12) și desăvârșit.

Fiindcă altfel te apropii atunci de casa tânărului pe care cancerul îl va smulge familiei prea curând, prea nedrept, inacceptabil Continuă lectura

Publicat în De răs-gândit | Etichetat , , , , , | 3 comentarii

(can)tată

sol la si re do do mi re re sol fa sol re si sol la si do re mi re do si… așa începe Cantata 147 de Bach.

1618Aproape în fiecare an, la început de noiembrie, evocarea figurii tatălui vine de la sine, Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial | Etichetat , , , , , , | 3 comentarii