D(r)e(pt) pildă (15) – Nu L-am uitat, maică…

Un tânăr își vizitează bunica împreună cu tatăl și alți membri ai familiei. Bunica are 91 de ani și suferă de Alzheimer. Nu-și mai recunoaște copiii. De nepoți nici nu poate fi vorba.

-Nici pe el nu ți-l amintești? Îi Vasile al tău.

-Nu, maică, nu mi-l amintesc…

-Nici pe Floarea?

-Nu mi-o amintesc.

În ciuda neputinței de a stabili o corespondență între chipuri, nume și zvâcnirea din suflet, bunica zâmbește.

-Da pe Domnul ți-L amintești, nu L-ai uitat?

-Nu L-am uitat, maică. Da cum să-L uit pe Dumnezeu, că nici El nu m-o uitat pe mine…

 

Reclame

12 B – Simply the Best

Pentru că ați fost doar Voi, rămâneți simply the best.

Mi-au plăcut toate amintirile haioase și poznașe – cum le-ați închis pe colegele care cântau (prea) frumos în biroul directoarei, cum v-ați aruncat gențile pe geam, și-ați ieșit tactic pe poartă când orele deveneau prea greu de suportat, cum unii mai mici de statură i-au convins pe profesorii care le cereau insistent să se ridice când răspund că,  de fapt,  erau în picioare…

Și mi-a plăcut evocarea ta, MN:

dar(ul) pentru celălalt

În fiecare dimineață îmi fotografiez gândul cu conștiinciozitatea secundarului care refuză să rateze (z)baterea.

Developez pelicula și caut zvâcnirea aceea de lumină pe care n-o poate contraface nicio opintire a imediateței – nici agitația noului început de săptămână, nici goliciunea pieței pline de susținători mi(ti)ci, nici plânsetul copilei căreia vântul i-a luat pe sus balonul alb, nici măcar lacrimile de bucurie că imnul țării s-a intonat iarăși la Roland Garros, după patruzeci de ani de pustiu…

Caut zvâcnirea aceea de lumină care-mi șoptește acum că Dumnezeu nu le dă niciodată daruri de jucărie copiilor Lui. Ce să faci cu o sabie de plastic pe un câmp de bătălie? Că darurile adevărate trebuie folosite în adevăr. Niciodată pentru tine, întotdeauna pentru celălalt.

de (mai) 13

Astăzi este… și ar fi fost Ziua Mamei. De (mai) 13.

Însă Ea s-a grăbit să strângă la piept toate zilele deodată, așa cum ne strângea pe noi, copii fiind, de ne trecea toată durerea la clipeală de ochi.

Ea s-a grăbit să iasă din scenă, chiar dacă aplauzele continuă în Marea Sală și după douăzeci și patru de ani de la jucarea ultimului act.

Am ales să evoc ziua Ei printr-o nouă poveste adevărată.

de înviere sau testul memoriei

Învierea Lui e cea mai frumoasă și adevărată Poezie. 

Nu ne rămâne decât să o învățăm pe de rost.