Unii au un singur ochi. Nu, nu ochiul acela! Știam eu că repede vă sare gândul, înainte să se pre-sare… Ei au un singur ochi, pe care nu pot, nu știu, nu vor în ruptul capului să-l folosească singuri. Ei străpung cu ochiul ceafa celui de dinaintea lor, ca să vadă prin singurul ochi al celuilalt. La rândul său, el vede uitându-se prin ceafa celui din față, și tot așa… Lumea întreagă se încolonează ca o coadă de șarpe, iar ultimul se uită inevitabil prin ceafa și ochiul celui dintâi. Coada șarpelui se rupe la răstimpuri, dar își revine repede de fiecare dată. De victimele colaterale, nu se îngrijorează nimeni. Oamenii cu un singur ochi se agită, dau din mâini și vorbesc fără încetare, vrute și nevrute, mai mult ca să (se) audă, dacă nu (se) văd. Ei se-nvârt după propria coadă din obișnuință și nu se sinchisesc că nu înaintează niciodată.
.
lumea adam(a)ică 
Ce chestie: eu eram preocupat de oamenii cu patru ochi 🙂
P.S. Serios vorbind, imaginea pe care o sugerezi aici mi se pare foarte puternică; văd eu însumi, aproape pretutindeni, asemenea cozi de şarpe.
Căline, m-aș bucura dacă te-ai uita și la celelalte două texte cu ochii. Și ți-aș propune să scrii despre cei 4 ochi. Public la mine, ca „guest post”. 🙂
Eu voi continua seria cu ochii…
https://adamaica.wordpress.com/2011/06/15/de-ochi-1/
https://adamaica.wordpress.com/2011/07/05/de-ochi-2/
Pingback: de ochi (1) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (2) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (4) | lumea adam(a)ică
,,Ei se-nvârt după propria coadă din obișnuință…” spunându-şi că cercul e…perfect. 😉
9, ironic, nu?
Sau poate lipsa de modele… Cineva care să înainteze altfel.
Pingback: de ochi (5) | lumea adam(a)ică
Pingback: (p)o stare 9 | lumea adam(a)ică