Unii se uită de sus, cu un singur ochi. Planează ca o dronă deasupra așezărilor (întocmirilor) omenești. Au ochiul-lanternă aprins. Văd bine cât bate lumina lui pe zi și pe noapte. Câteodată își coboară ochiul în vreun ungher de cartier, în câte-o cămăruță sau în piața publică. Despică cele ascunse și înșiră pe ață detaliile, ca rufele la soare. Pierd contactul cu înălțimea. Revin și continuă ca și cum n-au pierdut nimic. Ochiul-lanternă mai slăbește în intensitate, dar ei știu că văd drept. Și văd bine… Nu le lipsește decât al doilea ochi.
.
.
lumea adam(a)ică 
Pingback: de ochi (1) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (2) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (3) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (4) | lumea adam(a)ică
Ochiul interior, ochiul indreptat spre Sine si Eu!
Care se socotește supra-veghetor, auto-suficient. Care (se) dă (cu) arama pe față. 😀
Sunt oameni care gasesc greseli si in Biblie. Il pun la zid pe Dumnezeu prin logica si argumentele lor.
Sunt și greșeli în Biblie. Cel puțin de traducere. Și gramaticale. 🙂
Când citești Biblia înarmat doar cu logica umană, urmează inevitabil răzvrătirea. Din păcate, nu prea știe nimeni cum să te învețe să citești Biblia prin și alături de Duhul Sfânt. Și nici nu poți afirma, chiar fiind inspirată propria-ți lectură, că e singura valabilă. Trebuie să te iei după oameni și lecturile lor, să intri într-o dinamică a logicii și a celor ce depășesc logica.
Depinde cu câți ochi vezi. 😉
eu cred că biblia ne învață cum s-o citim :). Spunea cineva, nu mai știu cine, că în timp ce noi citim biblia, biblia ne citește pe noi.
Un an binecuvântat!
Dragă Mihaela,
Îl învață pe doritorul sincer. Dacă citesc doar ca să-i dau în cap celuilalt că n-are dreptate…
Interesant că s-a dus discuția înspre citirea Cărții.
Un an cu auzire și vedere. Urmate de ascultare. 🙂