Am fost la Străjeri


În sfârșit, am decis să particip la o conferință străjerească. Vă voi spune în continuare impresiile mele. Luați-le împreună cu subiectivismul aferent! Prin „ochelarii” mei, nu puteți vedea decât ceva mai deformat decât mine.

În mare, ceea ce se întâmplă la conferință nu diferă de ceea ce se întâmplă în biserici – în unele biserici, unde oamenii pot să se închine și în pantaloni scurți, și fără batic. Totuși, cei mai mulți participanți aveau ținută de biserică, în ciuda canicularelor 37-38 de grade. Am văzut și turiști, și „turiști”. Conferința a avut loc pe holul unui hotel, așa că, inevitabil, se opreau mulți care nu prea știau despre ce-i vorba și puneau tot felul de întrebări ciudate și amuzante. Iar alții erau, ca mine, pentru prima dată la o astfel de conferință. Noi eram „turiștii”. Nu ne erau atât de străine cuvintele rostite la microfon, cântările și „programul”, însă nici nu eram „de-ai casei”.

Programul cuprinde, în mare, cântare, rugăciune și predică. Se mai acordă timp mărturisirilor – dacă cineva a avut o experiență deosebită (vindecare, eliberare) – și transmiterii mesajelor profetice: dacă cineva a avut o descoperire (vedenie, înștiințare).

De vreme ce nu mă împiedic în anumite forme de închinare, n-am avut probleme cu cei care stăteau cu mâinile pe sus, cu cei care se mișcau în timpul melodiei, cu cei care zâmbeau tot timpul, chiar dacă mi s-au părut naivuți, nici cu cei care stăteau pe genunchi (de ăștia m-am mirat, fiindcă era marmură pe jos. Nu era deloc comodă. Am testat și eu)…

Cred că e o lucrare care va continua. Oricâte voci s-ar ridica împotrivă, oricâți țoni și antițoni s-ar alătura sau ar pleca, ea va continua. Am văzut lucruri bune, am văzut aspecte la care s-ar putea lucra, am văzut lucruri cu care n-aș cădea la înțelegere. Se fac promisiuni, dar, în dinamica miracolelor, oare ce anume depinde de oameni? Dumnezeu Se uită la inima omului. Cântărește credința. Oare nu o primim și pe aceasta?

Totuși, unii oameni, care nu răspund la alt tip de discurs, răspund la astfel de provocări. După un timp, diferențele de viziune se accentuează, oamenii mai schimbă mijloacele de transport. Nu mergem toată viața cu tricicleta sau cu trotineta, mai îndrăznim să luăm mașina și avionul, în ciuda deselor știri despre accidente și prăbușiri…

Probleme vor fi fiind și aici, ca în orice comunitate, că e conservatoare, că e liberală, ca să fim în ton cu… toanele virtuale din ultima vreme. De fapt, audiența pe care am văzut-o în aceste trei zile de conferință nu este una închegată. E un hibrid. Nu sunt pentru anatemizări, mai ales când nu cercetezi lucrurile. Eu am fost și-am cercetat. Atât cât cunosc până în prezent, pot spune că, la această conferință, n-am văzut alte manifestări demonice decât cele pe care le-am văzut și în alte părți, în instituții „cu acte în regulă”: mândrie, artificialitate, furt – furtul slavei Lui etc. Orice lucru pe care-l facem și pentru a ne bate cu pumnul în piept înseamnă trădare, înseamnă infidelitate față de El.

În același timp, am văzut muuuuulte nevoi. Am văzut oameni cu tot felul de handicapuri, părinți triști, care veneau cu copiii lor de mână, părinți ai căror copii sufereau de diferite afecțiuni și care căutau rezolvare… în disperare. Cred că știm fiecare ce-nseamnă: „Am încercat tot, tot ce mi-a stat în putință. Am fost și la…, și la…, și la… Niciun rezultat.”

Am văzut și acea bucurie tâmpă, inconștientă, pe care o mai vezi uneori pe fețele coreligionarilor… O mască de idealism, cum că Dumnezeu face și drege, fără să existe interesul de a cunoaște funcționalitatea lucrurilor, fără să se întâmple, practic, nimic.

Cele mai mari rezerve le-am avut când a venit vorba de a ne ruga pentru cel de lângă noi, ținându-ne de mână. De fapt, o singură dată m-am rugat așa, când eram așezată lângă o persoană cunoscută. Am o problemă cu această participare tactilă, fiindcă socotesc că e nevoie de o mai mare responsabilitate când te rogi și îl atingi pe celălalt. Nu știu dacă pot justifica altfel rezerva mea, decât prin ceea ce simt în duhul meu: că e nevoie de autoritate pentru astfel de gesturi sau de conștientizarea autorității pe care o primim când credem și devenim copiii Lui. Iar această conștientizare nu se întâmplă la clipeală de ochi, ea nu e reală, ci rămâne la nivel de lozincă.

La fel, când ni s-a cerut să ridicăm mâinile și să rostim anumite lucruri în dreptul unor persoane, n-am participat, fiindcă nu cred că e un lucru de apucat să ridici mâinile și să hotărăști ceva în dreptul oamenilor. Da, suntem chemați să fim ucenici și preoți, dar asta nu înseamnă că un bebeluș în Cristos, căruia încă trebuie să i se schimbe scutecele, care nici nu știe să stea pe șezut, poate ridica mâinile și rosti cuvinte mari. În ce mă privește, socotesc că e nevoie de creștere, că e nevoie ca să se cunoască vârsta spirituală a celor pe care-i implici într-o lucrare, înainte de a-i provoca să ridice mâna, să se roage pentru cineva, să rostească și să hotărască anumite lucruri în dreptul acelor persoane. E nevoie de punere deoparte, e nevoie de un proces de sfințire. Nu știu cum cred alții, dar eu cred că lucrurile acestea nu sunt de apucat.

O altă mare problemă a fost, pentru mine, rostirea rugăciunii de iertare pentru păcatele poporului român. N-am rostit acea rugăciune, pentru că nu aș fi făcut-o fără trimitere. Da, cred că Dumnezeu poate ridica oameni care să stea în spărtură, oameni care să ceară iertare pentru națiune, pentru hoție, mită, înșelăciune, violență casnică, avorturi, curvie, pedofilie, închinare la idoli etc., însă am rezerve că o astfel de rugăciune poate fi făcută de către o mare mulțime, fără să se țină cont de nivelul de creștere spirituală a celor care compun mulțimea. Dacă nu există o responsabilizare a celor ce rostesc cuvinte atât de mari, provocarea aceasta a forțelor întunericului poate avea efect de bumerang. Și să se-aleagă cu răni cei care mijlocesc fără trimitere, imitând, repetând mai mult sau mai puțin conștienți ceea ce se spune la microfon.

Cât pentru mine, răspunsul pe care l-am primit direct a fost acesta:

M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele… l-am căutat, dar nu l-am găsit!
M-au întâlnit păzitorii care dau ocol cetăţii; şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
Abia trecusem de ei şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat şi nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. (Cântarea cântărilor 3, 2-4)

El are alt plan. Voi trece de păzitorii cetății…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Am fost la Străjeri

  1. Adama, eu am privit cam 10 minute. Atât am avut timp. În cele zece minute, nu am văzut mare lucru, dar am simţit o mare sete, o mare dorinţă. E căutare după ceva ce avem doar în adâncul fiinţei noastre, ceva ce e ca un ecou a ceva ce probabil nici nu am trăit niciodată. Da, unii caută vindecarea copiilor, alţii pe a soţiei, alţii o atingere; dar dincolo de toate aceste lucruri palpabile, este un tânjet după ceva ce transcede simţurile şi raţiunea. E ca o dorinţă după aplecarea capului pe pieptul lui Isus, pentru a-i auzi bătaia calmă a inimii ce are în centrul ei interesul tău, ca apoi să închizi ochii şi să respiri uşurat că ai ajuns în locul şi starea din care nu mai trebuie să pleci niciodată, nicăieri.

    Setea asta percepută în spiritul meu m-a urmărit în tot ce am făcut în zilele următoare privirii.

    • A.Dama zice:

      Ted, ai priceput atât de mult după atât de puțină adăstare!:)
      De fapt, asta a fost partea care mi-a străpuns inima. Oamenii caută. Nevoile sunt mari. Care sunt răspunsurile Lui pentru ei? Cine să le-aducă răspunsuri? Le spunem să stea cuminți pe băncile bisericilor, că, prin suferință, sigur se mântuiesc?

  2. Alin Cristea zice:

    Da, tocmai această umană dorință de transcendent au cam pierdut-o bisericile instituționalizate.

    Mișcarea Străjerilor, printre altele, a recuperat această umanitate…

    Ca niște prunci, tînjim după atenția divină, după protecție și mîngîiere…

    Frații noștri „maturi” sînt uneori niște creaturi deformate, injectate cu hormoni arficiali…

  3. Pingback: Pictaţi, vă rog! | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  4. convietuire zice:

    „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?” – întrebarea anului… a tuturor timpurilor, A.Dama.

  5. Ruşine, A.Dama
    Ai fost la ereticii ăia?

    Frate Ted Doru Pope
    „dar am simţit o mare sete, o mare dorinţă. E căutare după ceva ce avem doar în adâncul fiinţei noastre, ”
    Dacă oameni aceştia au o căutare, şi un foc în inimă, şi dacă ei pleacă dintre noi, mie unul îmi dă următorul gând: noi, evanghelicii, tindem să devenim irelevanţi…

    • 2nita zice:

      corneliurotar- ti-ai luat deja 2 sabii ninja, in numele Domnului? Nici eu nu simpatizez cu acesti „strajeri”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa am la indemana o grenada pt eventuale opinii care nu se potrivesc cu ale mele. Doar Duhul Lui Dumnezeu in lumina cuvantului Sau, poate convinge si asta uneori Duhul prin oameni, insa cu siguranta nu in maniera prezentata de tine. Asa ca, daca abordarea ta este din fire, nu vei convinge pe nimeni de nimic, si mesajul tau nu si-a atins scopul.

    • A.Dama zice:

      Corneliu,
      Am fost acolo… și mi-am mărturisit vina.
      Rușine nu mi-e, că dacă-mi era, nu vă mai spuneam.:)
      Cât despre relevanță, eu cred că trebuie să ne obișnuim o dată pentru totdeauna că Dumnezeu are gândurile Lui, departe de gândurile noastre. Și iubindu-L mai mult, iubim și felul în care lucrează cu unii și cu alții.

      • Vină?
        Eu nu cred că ai o vină…
        Apropos… apreciez faptul că eşti într-adevăr o jurnalistă care nu sare rapid să-şi facă concluzii pripite.
        Nu-i consider pe străjeri eretici, sincer mărturisesc că nu-mi stă în caracter să folosesc acest cuvânt şi l-am folosit acum, pentru că… şi mă opresc aici… ştiu eu de ce…

        • A.Dama zice:

          Corneliu,
          În primul rând, mă bucur că nu-mi sari în cap că am aprobat comentarii în care erai pus la zid.
          Apoi, chestia cu „vina” era ca și „ereticii” tăi.
          Și eu cred că nu poate pune nimeni monopol pe mântuire. Dar nu știu cum se împacă ecumenismul tău cu conservatorismul. 🙂

    • Livius zice:

      @corneliurotar. In calatoria Lui pamanteasca, Domnul Isus a intalnit o grupare de oameni care se autonumeau saduchei. Erau o grupare politico-religioasa, dar care nu credeau nimic. Aveau ei niste traditii batranesti din care si-au construit idolul caruia se inchinau, iar toti care nu credeau ca ei, sau le deranja interesul imediat, trebuiau omorati. Exemple sunt destule, dar locul nu ne permite sa le enumeram.
      In zilele noastre, intalnim o alta clasa de oameni, cu apucaturi foarte apropiate de ale saducheilor, dar la fel de periculosi. Ii numim musulmani sau, mai precis, talibani. Nu am nici o rusine sa te socotesc intr-una din aceste doua categorii, pentru ca atitudinea ta, aceasta o demonstreaza.
      M-am gandit o clipa sa te incadrez in multimea ucenicilor care L-au parasit pe ISUS, cand le-a servit invatatura despre Trupul si Sangele Sau, dar m-am retras repede, pentru ca acei amarati de ucenici au vazut tare multe semne, minuni si putere, desfasurate in fata ochilor lor, pe cand tu nu ai vazut nimic pana acum, de fapt nu cred ca L-ai intalnit pe Domnul vreodata, cu atat mai mult nu il cunosti.
      Daca ai avea cel putin dorinta sa locuiesti in Cortul lui Dumnezeu, sa ajungi pe Muntele Lui cel sfant, ai pretui pe cei ce se tem de Domnul (deocamdata dovedesti doar ca ti-ai facut un stalp idolesc din religia ta, pe care o afisezi cu ostentatie, zbatandu-te sa ti-o aperi, or tocmai acest lucru eu il consider o mare rusine).
      Aceasta este parerea mea, si cred ca nu gresesc.

      • A.Dama zice:

        Livius, eu bănuiesc că omul a scris în glumă și a uitat să pună un emoticon…
        Iar dacă n-a scris în glumă, răspunsul meu rămâne același… 🙂

        • Livius zice:

          A.Dama, hai sa facem un „deal”, ca nu are rost sa ne certam (eu evit cearta cu femeile, ca mai totdeauna am iesit pe locul doi, asa ca mi-l iau de la inceput). Uite, tu ia-l in gluma, dar eu il iau in serios. Mai ales dupa ce am citit ceva pe blogul lui (cred ca nu mai trec in graba pe acolo). Zic si eu ca Pilat „Ce am scris, am scris”…

          • A.Dama zice:

            Livius,
            Să nu-ți pierzi curajul de-a veni și de-a grăi pe-aici!…
            E mai greu când n-auzim tonul pe care-l folosește celălalt. E mai greu când nu vedem mimica feței.

      • Da Livius,
        Ştiu că Isus a întâlnit saduchei şi fariseri şi foarte probabil şi esenieni (despre Ioan Botezătorul se spune că ar fi fost un esenian).

        Îţi înţeleg critica şi o consider bună, deşi poate e aspră. Nu consider că mi-ai greşit în nici un fel, neştiind exact motivul pentru care am scris ce am scris… ce să facem… internetul ăsta e destul de impersonal.

        Eu sunt penticostal cu orientări majoritar conservatoare, dar sunt şi ecumenic. Nu sunt de acord cu cei ce spun că la ei şi numai la ei (în credinţa lor) e mântuirea. Nu poate pune nimeni monopol pe mântuire.

        Repet, am folosit cuvântul eretic din motive de mine înţelese, şi nu ca să jignesc pe cineva.

    • Livius zice:

      @corneliurotar. „prietene” dupa ce am scris prima postare, iata ca am ajuns pe blogul pe care il pastoresti, si am citit acolo negru pe alb ca tu penticostal (sau cum te numesti) nu poti numi un ortodox care singur spui ca bate campi, ERETIC, dar vad ca pe acest blog nu te sfiesti sa ii numesti eretici pe cei ce se aduna la Strajeri. Ce sa cred despre tine? Ai vreo statura spirituala, ai discernamant, esti serios?, sunt intrebari pe care mi le pun, si sigur si le pun si altii, ca doar avem ceva sub par . Decide-te, ca nu stim cu cine sa votam.

    • mihaela zice:

      Corneliu,
      doar să-ți spun că pe mine nu m-ai păcălit 🙂 chiar dacă ai „uitat” niște ghilimele sau un emoticon 🙂

  6. eLioR. zice:

    n-am prea inteles raspunsul pe care l-ai primit. sa inteleg ca Isus n-are treaba cu strajerii din moment ce nu L-ai gasit acolo?

  7. mitica zice:

    „Luați-le cu tot subiectivismul (și ceva pe deasupra) la pachet!”

    Tocmai acest lucru il facem cand citim [ascultam ] un oarecare reportaj de la ,,fata locului.
    Cand stii cate ceva si despre „reporter” contezi pe el [ea]-pe obiectivitatea cu care transmite informatia.
    A Dama:
    ai fost,
    ai vazut,
    ai venit,
    ai scris.
    Noi -citim, gandim …concluzionam.
    Multumesc pentru reportaj.

    • A.Dama zice:

      Cu drag, Mitică! Și-altădată… Dacă va voi Tata…
      Am văzut acolo ceva pentru România, dar nu știu ce trebuie să fac cu acea imagine. Am încredințat-o unui lider străjerist și încă unei persoane care era acolo…
      Tu ce crezi c-ar trebui să fac?

  8. Lidie L zice:

    A Dama ma alatur celor ce iti multumesc pentru aceste frumoase ginduri, care le-ai asezat cu multa grija pe blog. Este ceea ce mi-am imaginat vazind doar citeva clipuri. Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti ajute in continuare sa scrii, ca poate se vor molipsi si altii si vor schimba „tonul”. Multi nu isi dau seama ce mare pierdere este cind nu sint umpluti de dragostea Lui Dumnezeu.

    • A.Dama zice:

      Lidie L.,
      Știi ce mă uimește? Fiecare are impresia că iubește ca El… Fiecare se simte îndreptățit să-l urecheze pe celălalt…
      Oare unde e călcâiul lui Ahile în toată povestea asta?
      Binecuvântări ție și celor de lângă tine!

  9. Lidie L zice:

    Multumesc mult pentru binecuvintari!
    Si pe mine ma uimesc multe lucruri…de multe ori imi pun intrebarea daca mai sint normala.
    Ca iubesc ca El nu pot sa spun, as putea sa spun atunci cind mi-as da viata ca El, pentru vrajmasi, pentru cei ce ma scuipa. Oricum nu mai este nevoie caci a facut-o El. Datoria mea este sa-i iubesc din toata inima si nici atunci n-as face mai mult decit un rob netrebnic. Toata slava si gloria este numai a Lui.
    Doresc ca Dumnezeu sa te calauzeasca in tot ceea ce faci, iar pe iubitul inimii tale sa nu-l lasi niciodata sa plece din odaita ta.

    • A.Dama zice:

      Lidie L,
      Chiar zilele trecute povesteam cu cineva și am ajuns la acest subiect: că nu iubim ca El. Suntem mulți în aceeași oală, dar nu toți realizăm asta. Cine-și dă seama Îi poate cere să continue cioplirea… Dacă ne uităm puțin pe blogurile care-ar trebui să împrăștie peste tot iubirea Lui, vedem câte fisuri sunt în vasul ce-ar trebui să țină Apa vie în el…
      Mulțumesc de binecuvântări! Să ți se dea însutit și înmiit, ca să se sature toți cei din jur! Și de departe…

  10. mitica zice:

    „Am văzut acolo ceva pentru România, dar nu știu ce trebuie să fac cu acea imagine.”
    [as vrea sa fiu sigur ca stiu la ce imagine te referi…]

    Am comentat un timp pe un anumit blog. Apoi cand am vazut ca nu suntem dispusi nici una din parti sa cedam din convingerile la care am ajuns, am folosit o expreesie care a pus capat disputei fratesti.
    „cete …cete spre cer”
    Nu poti sa mergi spre cer de unul singur.
    Trebuie sa te tii de un anumit grup cu care te potrivesti cel mai bine.
    E ca urcatul pe munte.
    Important e sa fii sigur ca Directia e buna, ca ai in acel grup oameni destoinici sa recunoasca semnele si sa ia decizii competente.

    In rest drum bun tuturor!

    • A.Dama zice:

      Mitică,
      Deci tu ești la marginea unei cete. Și voiai să vezi puțin dacă nu sunt și alții pe aceeași margine… 🙂
      Mi-a plăcut paralela cu urcatul pe munte. Fiindcă devine iminentă urcarea.

  11. Camix zice:

    Dragă Adama,
    eu zic că ai făcut bine că ai avut „neruşinarea” de a te duce şi a vedea cu ochii tăi, a te lămuri pe cont propriu (indiferent în ce ar fi constat lămurirea), de a nu mânca supe mâncate deja, de a aştepta să te laşi surprinsă – la o adică – de ceea ce vei descoperi.

  12. Pingback: 11 postări în Top 100 WP (14.07.2011) « România Evanghelică

  13. mitica zice:

    „Deci tu ești la marginea unei cete. Și voiai să vezi puțin dacă nu sunt și alții pe aceeași margine…”

    Fii ingaduitoare cu mine, sa–ti raspund cu o povestire.

    Iernile reci creeaza probleme batranilor, celor cu circulatia slaba si…pocaitilor.
    Ca sa treci mai usor in timpul geros mai treci pe la vreun vecin cu care te ai bine si se face mai cald la el.

    Ideea asta i-a venit unui predicator cand s-a gandit cum sa iasa mai bine cu saptamana de rugaciune. Pe langa biserica cu care avea legaturi bune a incercat sa programeze o vizita la o biserica „din alta ceata”.
    Fratii de acolo au accepat si iata si sala lor aproape plina.
    Inainte de a-si incepe cuvantarea predicatorul care s-a autoinvitat [intr-un fel] a spus in cateva cuvinte motivele pentru care a propus sa aiba impreuna acea seara de rugaciune.
    1 Am lasat focu mai mic acasa si am venit sa ne „incalzim” in partasia voastra.
    2 Si noi, si voi nadajduim sa ajungem in Cer.
    3 Ar fi rusinos ca dupa ce vom ajunge acolo sa ne ia Domnul Isus de mana si sa ne faca cunostinta cu fratii …din acelasi oras sa spuna:
    – Ati locut in acelasi oras, stiati unii de altii, dar nu ati cautat sa va cunoasteti…

    Da, poate ca sunt pe la margine in sensul ca e bine sa stiu ce se intampla cu altii care merg in aceeasi Directie.
    Mai scot …binoclul sa-i vad pe cei care au ajuns mai sus, mai aproape de tinta –fiind mai buni la urcat… sunt atent daca au lasat vreun „biletel” sa stiu de ca sa ma feresc sau cum se trece mai bine un obstacol.

  14. A.Dama zice:

    Mitică,
    E cu bătaie lungă întâmplarea. Se poate întâmpla același dialog și referitor la rudele noastre, cu care nu vrem să facem cunoștință.
    E bine cu Direcția, dacă e una singură.
    Iar chestia cu bilețelele, cred că ține mai ales de fler, să le dibuiești! 🙂

  15. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 11 iulie 2016 | Romania Evanghelica

  16. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 11 iulie (2017) | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s