Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. (Prov 17, 24)
Unii merg cu capul înainte, iar ochii îi au pe lateral, ca o excrescență deasupra urechilor. Ei aud și văd când pe-o parte, când pe cealaltă, și nu nimeresc niciodată drumul drept. Accidentele sunt la ordinea zilei, fiindcă ochiul stâng trece pe verde, când ochiul drept are roșu. Mersul lor e ca un dans cu mișcări imprevizibile, o ratare continuă, deși standardul în vigoare îl știu pe de rost. Ei nu pot fi neutri, fiindcă, ba e mai ispititoare o parte, ba cealaltă, și nu pot privi niciodată față în față. Flirtează simultan și succesiv. Când văd în stânga și aud din dreapta – sau viceversa -, schizofreniile se înmulțesc, dar ei merg înainte. N-au vreme să oprească la un Consul(t). „Fă ce-ți place!” le dictează, neîndurătoare, vocile numai de ei auzite. „Numai să nu știe stânga ce face dreapta!”
.
lumea adam(a)ică 
Interesanta constatare, eu sunt ispitit sa trec de la imaginea generala, la exemple concrete, dar ma tem ca o sa capat o bota pe spinare. Poate o sa incerce altcineva.
Livius,
Din partea mea, ai libertatea să treci la exemple concrete. Eu mă simt responsabilă să dau mesajul mai departe, iar dacă ajunge sau nu la destinație, e problema Lui.
Încetul cu încetul, ajunge. 🙂
Incredibil cât de mult se potriveşte asta acestui moment, mie … Şi mă întrebam, Îl întrebam într-un fel pe Dumnezeu dacă este okay că ochiul meu drept ar dori să privească ceva anume, şi mai apoi cu stângul să mă îndrept spre El (iar alegerea, stânga – dreapta, nu are nicio relevanţă, în partea dreaptă e ceea ce aş vrea să privesc, dar cred că e greşit …). Frumoasă postare.
Saga Stone, bine-ai venit! Mă bucur că ți-a spus ceva textul ăsta.
În fond, cine-ar putea să se dezvinovățească?
Cine-ar putea zice că nu i s-a întâmplat?… 🙂
Ma miram eu de ce se pot conduce oamenii si dupa instincte…Poate aia se intimpla cind ai ochi …dar nu vezi! Sau cite si mai cite i se pot intimpla ochiului …saracul de el. De la pai , la birna, scos daca duce in pacat… si uite aci la tine pe blog s-a mutat pe lateral. Am o matusa care in urma unui accident vede dublu. Eu am inceput sa nu mai vad bine de-aproape… si mut lucrurile mai departe… trebuie sa-mi lungesc miinile ca sa vad.
Dar pe-o parte? Si doi ochi in doua directii? Nici macar nu putem merge in doua directii in acelasi timp…ochiul care-i mai puternic invinge si ia comanda.
Incurcate iti mai sint gindurile a.dama… ori mai incurcata mintea mea, ca nu pricepe mare lucru…
Da, Rodica, sigur că înțelegi… Chestiile astea „ochioase” sunt mici pilde. Unii mai pun nume pe ici, pe colo, și ajung la câte-o poveste adevărată.
🙂
Pingback: de ochi (1) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (3) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (4) | lumea adam(a)ică
„Fă ce-ți place!” Oricum va ieşi prost. 🙂
Asta se-apropie deja de tonul legilor lui Murphy. 😉
Pingback: de ochi (5) | lumea adam(a)ică