Unii merg cu capul în jos și cu ochii deschiși. Ei au capul tare, rostogolindu-se grijuliu pe orice suprafață. El nu se sparge, ci doar se zbârcește încetul cu încetul, respectând normele esteticii în vigoare. Ochii îi țin mereu deschiși, nu au vreme să doarmă. Lumea privită cu capul în jos e mult diferită. Proporțiile, culorile, formele, chipurile și grilajele, toate sunt cu totul altceva. Ochii lor văd ce e în ascuns, sub câte-o fustă sau sub fețele de masă, sub paturi și sub orice copac verde. Ochii lor își văd necurmat picioarele umblând prin aer și n-au nimic să le reproșeze, nici măcar șireturile dezlegate. Ce folos să le legi, dacă nu ești cu picioarele pe pământ?
.
Reclame
„Doua soiuri de fiinte pe care nu le pot suporta: cei care nu-L cauta pe Dumnezeu si care-si imagineaza ca L-au gasit” (Gustave Thibon, op. cit. p.25.)
Unii nici nu cauta sa lege ceva. Altii cred ca au facut legatura perfect. 😛 (Nu stiu sa le pozitionez ochii sau capul.)
Dane, tu grăiești rar, da’ adânc. 🙂
Se poate să-și fi legat pantoful stâng cu șireturile de la dreptul. Și dacă stau în capul oaselor, li se împleticește mersul.
Mai nasol e că nu vor în ruptul capului să se țină de Cap.
Da’ să știi că și eu L-am găsit din loc în loc.
op. cit? Sublimă cu desăvârșire. 😛
Ba sublima esti tu! 😛
Tu știi replica aia: e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire? 🙂
Si scoate-ma odata pentru totdeauna din moderarea-ti demiurgica. 😀
Oh, Dane, aici e o problemuță. Am introdus moderarea din cauza unor neplă…
Iertare, rogu-vă! N-am încotro.
A.Dama ne faci sa zambim cu ideile tale unicate…FAIN
http://parereataconteaza1.wordpress.com/portia-de-zambet/
Angela, salvată prin Har!
Și ideea asta am primit-o de la El, deci nu mă pot lăuda cu nimic. Mulțumiți-I că are simțul umorului. 🙂
Pingback: de ochi (2) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (3) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (4) | lumea adam(a)ică
Nici de pantofi nu e nevoie. ,,Ce folos …, dacă nu ești cu picioarele pe pământ?”
Așa-i, 9! Doar în eventualitatea revenirii. Și pentru cei care s-ar vrea „impecabili”, dar nu le iese.
Pingback: de ochi (5) | lumea adam(a)ică