de ochi (4)


Se îndreptau unul către celălalt pe același drum. Aveau mersul dârz, spatele drept, privirile ațintite înainte, iar în mână duceau câte o sacoșă.

S-au oprit în aceeași secundă. Fără arbitru.

Unul avea în sacoșă un mop alb. Celălalt, o periuță de dinți electrică. S-au privit fără ezitare. „Ochiul tău e plin de mizerii” – au rostit deodată. Ca să se-ajute, au început să se spele unul pe altul pe ochi.

Unul dădea cu mopul, celălalt cu periuța de dinți electrică.

1, 2, 35

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De ochi(t), De probă și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la de ochi (4)

  1. Pingback: de ochi (1) | lumea adam(a)ică

  2. Pingback: de ochi (2) | lumea adam(a)ică

  3. Pingback: de ochi (3) | lumea adam(a)ică

  4. marinelblaj spune:

    Phiii! Să nu-ţi fie de… de-ochi, dar bine le zici, A.Dama!😀

  5. calyyy spune:

    Buna Ada (da-mi voie sa iti spun asa), eu sunt nou pe aici si pot sa spun ca am dat din „greseala” (o greseala favorabila) de acest blog… nu am experienta in blogging si abia am reusit sa imi fac cont aici, dar am ramas surprins cand am vazut aceasta lume care ai creat-o, o lume atat de plina (in cuvinte) si ce m-a surprins in mod foarte placut sunt poeziile si aceste epigrame de care inca nu am stiut… eu scriu de multa vreme poezii, dar niciodata nu am stiut ce sunt epigramele… aici m-am lamurit si m-au surprins… e mare blogul si ai f multe postari… mai ai postari cu si despre epigrame? daca da, arata-mi linkurile te rog…
    As vrea sa iti arat si eu niste poezii pe care le-am scris din cele cateva sute… nu sunt epigrame, dar sper sa iti placa si sa imi dai un verdict… nu stiu cum sa iau legatura personala cu tine ca sa ti le arat… poate ma ajuti…(app eu am 24 de ani, deci nu ma lua tare fiindca nu am experienta ca tine si multi altii de aici)
    Am scris si 2-3 versuri despre ce am vazut aici, despre aceste epigrame cari sunt noi pentru mine (poate le continui tu). Intrebare: nu ai un chat pe aici pe undeva sa vb?

    Hai sa-ncerc si eu acum
    Potrivind cuvinte-alese
    Ca la poezii sunt bun
    Dar ce vad aici, ma tese.

    Epigrafe-n textul vostru
    M-au uimit si mi-au placut
    M-au lovit ca si un astru,
    Ca de ele n-am stiut… ( :))

    Acum vad; e prima oara
    Cand citesc alt sens al rimei
    Si-l ador din cale-afara
    Poarta-n mine starea stimei!

    (Am scris aici pt ca nu am stiut unde altundeva sa scriu, poate ai o rubrica speciala si nu stiu eu)

    • A.Dama spune:

      Calyyy, nu țin minte să fi scris o postare separată despre epigrame. Cred că tu ai dat peste comentariile rimate de la unele articole.
      Dacă ai dat peste ele, să știi că au fost versificații spontane. Nimic „programat”. Mulțumesc pentru versurile tale. Te-ai străduit și… au ieșit! Nu am link pentru chat. Succes în continuare!

  6. calyyy spune:

    ok,mersi pt raspuns…am asteptat cu sufletul la gura si nimic…am crezut ca raspunzi oricui nu doar celor pe care ii cunosti …(poti bloca mesajul sau sterge daca vrei) wow halal ce blog…

  7. GhitaB spune:

    Place.🙂 Un articol funny ca o caricatură… dar serios, totuși.

  8. 9 spune:

    Bine că n-aveau obiecte ascuţite în sacoşe, să-şi …scoată ochii reciproc.

  9. calyyy spune:

    Scuze Ada ca m-am repezit sa trag concluzii pripite… ai dreptate, nu ai cum sa stai aici non-stop, ai si alte prioritati… eu am scris al doilea comentariu pt ca mie nu imi aparea ca mi-ai raspuns la primul… doar acuma il vad, de aceea imi pare rau pt ce am spus…
    Am scris ca voi lasa ceva poezii, asa ca o sa postez una aici si sper sa va placa… nu stiu daca e adecvat sa scriu aici, poate ai rubrica si nu stiu eu…

    Nostalgia suferintei

    1.Voi aripilor grele de-atata suferinta
    Curmati-mi dorul sumbru, nestavilit portal
    Ce-mi poarta nestatornic, ganduri ‘n-a mea credinta
    Prin portile imense, sclipinde de opal.

    2.Nu-mi masurati ideea sau idealul frant
    Si nu-mi ucideti visul ce zboara ne-ntrerupt
    Voi aripe plesuve, nu-mi taiati din avant
    Din visul imposibil, senin si-atat de supt…

    3.Atata nostalgie-n sonet asa de trist
    Cuprinde-ntreaga fiinta ce-i roasa de prelud
    De-un sunet de tristete dur ca un ametist
    Un sunet ce ma-ucide-n preludiul ei cel crud…

    4.Voi vulturi intangibili, impunatori colosi
    Dati-mi a voastre aripi, sa vad odata Cerul
    Sa vad Sfanta Cetate si ingerii frumosi
    Si-atata maretie ce-nvaluie misterul.

    5.Iar voi paiate triste, voi ziduri de beton,
    Ce-mi urmariti toti pasii si orisice greseala;
    Ce-as vrea sa scap de toate, de-un nesfarsit raion
    De-atata nostalgie din inima-mi amara…

    6.Voi aripilor grele, de-atata suferinta
    Purtati-mi azi durerea; ucideti-o-n pustiu
    La fel si necredinta, moartea-i fie sentinta
    Si multele pacate, de-un strigat purpuriu.

    7.Voi duhurilor rele, lasati-ma in pace!
    Va porunceste Tatal in Numele Lui Sfant!
    Caci voi n-aveti puterea ce poate-a ma desface
    De-Imperiosul Slavei, cu care-am legamant!

    8.Voi n-ati avea putere de nu v-ar fi fost data
    Si-oricum ce am in mine-i mai tare ca si lumea
    Atata doar ca credinta ne este incercata
    S-atingem apogeul, sa-atingem creasta, culmea.

    9.Iar voua ne-mplinirilor vuiet ce-mi rasuna
    Mereu in mintea-mi plina de-atatea intrebari,
    Mai asteptati oleaca, sa treaca-asta furtuna
    Ca dupa-asa nori negri sa am si desfatari.

    10.Mai asteptati putin doar, ca nu-i mai vreme lunga
    Mai asteptati o clipa, acel sfant rasarit;
    In toata-asta durere, rasplata-o sa ne-ajunga
    Dar nu la orisicine: la cei ce-au biruit!

    11.Cand nu ne mai ajunge cupa de-atatea lacrimi
    Cand Cerul se inchide si tace in nevoi
    Sa nu disperi vreodata, ca nu-s mai dulci patimi
    Ca dragostea-I colosa, ce-o poarta pentru noi!

    12.Voi picuri reci de ploaie, udati-mi azi pamantul
    Acoperit de-o crusta de patimi si-un dor frant
    De dorul intalnirii in Patrie cu Sfantul,
    Dar mai e lunga cale si lacrimi pe pamant!

    AMIN.

  10. ghiocel1 spune:

    Buna Ada! Indraznesc sa scriu si eu ceva… de mult timp ma pregatesc🙂. Cred ca nu gresesc daca spun ca aici merita pomenita poezia lui Ionatan Pirosca – Orbi, orbi, orbi.
    Un om umbla, un om alerga tot mai adanc
    Din ochiul sau drept in ochiul sau stang
    Nu reusea sa-i curete de noroi
    Erau orbi, orbi, orbi amandoi.

  11. Pingback: de ochi (5) | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s