Se îndreptau unul către celălalt pe același drum. Aveau mersul dârz, spatele drept, privirile ațintite înainte, iar în mână duceau câte o sacoșă.
S-au oprit în aceeași secundă. Fără arbitru.
Unul avea în sacoșă un mop alb. Celălalt, o periuță de dinți electrică. S-au privit fără ezitare. „Ochiul tău e plin de mizerii” – au rostit deodată. Ca să se-ajute, au început să se spele unul pe altul pe ochi.
Unul dădea cu mopul, celălalt cu periuța de dinți electrică.
lumea adam(a)ică 
Pingback: de ochi (1) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (2) | lumea adam(a)ică
Pingback: de ochi (3) | lumea adam(a)ică
Phiii! Să nu-ţi fie de… de-ochi, dar bine le zici, A.Dama! 😀
Marinel, poate începem și o rubrică „de deochi”. 😉 Sau nu.
Era să scriu iar un P.S. că orice asemănare cu realitatea… E BINEVENITĂ.
Sau nu… 😉 Că şi-aşa suntem… deocheaţi rău! 😀
Ce bine că n-ai scris P.S.-ul. 😀
Pe când scriam rândurile astea, m-am gândit ce manie avem să-i curățăm pe ceilalți, indiferent cum ne reflectă oglinda proprie.
Suntem binecuvântați, Marinel! Să repetăm asta până credem… 🙂
Eu chiar nu am nevoie să repet… eu cred! Ziceam de deochi doar aşa… să aibă şi „ceilalţi” o mulţumire… 😉
Nici eu nu cred că vine prin repetiție, Marinel. Era doar o figură de stil. Pentru ceilalți… ochi. 🙂
😀
Buna Ada (da-mi voie sa iti spun asa), eu sunt nou pe aici si pot sa spun ca am dat din „greseala” (o greseala favorabila) de acest blog… nu am experienta in blogging si abia am reusit sa imi fac cont aici, dar am ramas surprins cand am vazut aceasta lume care ai creat-o, o lume atat de plina (in cuvinte) si ce m-a surprins in mod foarte placut sunt poeziile si aceste epigrame de care inca nu am stiut… eu scriu de multa vreme poezii, dar niciodata nu am stiut ce sunt epigramele… aici m-am lamurit si m-au surprins… e mare blogul si ai f multe postari… mai ai postari cu si despre epigrame? daca da, arata-mi linkurile te rog…
As vrea sa iti arat si eu niste poezii pe care le-am scris din cele cateva sute… nu sunt epigrame, dar sper sa iti placa si sa imi dai un verdict… nu stiu cum sa iau legatura personala cu tine ca sa ti le arat… poate ma ajuti…(app eu am 24 de ani, deci nu ma lua tare fiindca nu am experienta ca tine si multi altii de aici)
Am scris si 2-3 versuri despre ce am vazut aici, despre aceste epigrame cari sunt noi pentru mine (poate le continui tu). Intrebare: nu ai un chat pe aici pe undeva sa vb?
Hai sa-ncerc si eu acum
Potrivind cuvinte-alese
Ca la poezii sunt bun
Dar ce vad aici, ma tese.
Epigrafe-n textul vostru
M-au uimit si mi-au placut
M-au lovit ca si un astru,
Ca de ele n-am stiut… ( :))
Acum vad; e prima oara
Cand citesc alt sens al rimei
Si-l ador din cale-afara
Poarta-n mine starea stimei!
(Am scris aici pt ca nu am stiut unde altundeva sa scriu, poate ai o rubrica speciala si nu stiu eu)
Calyyy, nu țin minte să fi scris o postare separată despre epigrame. Cred că tu ai dat peste comentariile rimate de la unele articole.
Dacă ai dat peste ele, să știi că au fost versificații spontane. Nimic „programat”. Mulțumesc pentru versurile tale. Te-ai străduit și… au ieșit! Nu am link pentru chat. Succes în continuare!
ok,mersi pt raspuns…am asteptat cu sufletul la gura si nimic…am crezut ca raspunzi oricui nu doar celor pe care ii cunosti …(poti bloca mesajul sau sterge daca vrei) wow halal ce blog…
Calyyy, da, răspund oricui. În funcție de timpul liber pe care-l pot acorda blogului…
Place. 🙂 Un articol funny ca o caricatură… dar serios, totuși.
Da, Ghiță B. E un articol serios. E un fel de „reportaj” de la fața locului. 🙂
Bine că n-aveau obiecte ascuţite în sacoşe, să-şi …scoată ochii reciproc.
9,
Acum că ai pomenit de obiecte ascuțite, m-am întrebat cum se scot paiul și bârna din ochi. Cu ce fel de unelte?
Cuuuu…toleranţa? 🙂
9,
Toleranta ii ascutita? 🙂
E …armă cu două tăişuri. 🙂
9, adica dublu ascutita! 😉
Scuze Ada ca m-am repezit sa trag concluzii pripite… ai dreptate, nu ai cum sa stai aici non-stop, ai si alte prioritati… eu am scris al doilea comentariu pt ca mie nu imi aparea ca mi-ai raspuns la primul… doar acuma il vad, de aceea imi pare rau pt ce am spus…
Am scris ca voi lasa ceva poezii, asa ca o sa postez una aici si sper sa va placa… nu stiu daca e adecvat sa scriu aici, poate ai rubrica si nu stiu eu…
Nostalgia suferintei
1.Voi aripilor grele de-atata suferinta
Curmati-mi dorul sumbru, nestavilit portal
Ce-mi poarta nestatornic, ganduri ‘n-a mea credinta
Prin portile imense, sclipinde de opal.
2.Nu-mi masurati ideea sau idealul frant
Si nu-mi ucideti visul ce zboara ne-ntrerupt
Voi aripe plesuve, nu-mi taiati din avant
Din visul imposibil, senin si-atat de supt…
3.Atata nostalgie-n sonet asa de trist
Cuprinde-ntreaga fiinta ce-i roasa de prelud
De-un sunet de tristete dur ca un ametist
Un sunet ce ma-ucide-n preludiul ei cel crud…
4.Voi vulturi intangibili, impunatori colosi
Dati-mi a voastre aripi, sa vad odata Cerul
Sa vad Sfanta Cetate si ingerii frumosi
Si-atata maretie ce-nvaluie misterul.
5.Iar voi paiate triste, voi ziduri de beton,
Ce-mi urmariti toti pasii si orisice greseala;
Ce-as vrea sa scap de toate, de-un nesfarsit raion
De-atata nostalgie din inima-mi amara…
6.Voi aripilor grele, de-atata suferinta
Purtati-mi azi durerea; ucideti-o-n pustiu
La fel si necredinta, moartea-i fie sentinta
Si multele pacate, de-un strigat purpuriu.
7.Voi duhurilor rele, lasati-ma in pace!
Va porunceste Tatal in Numele Lui Sfant!
Caci voi n-aveti puterea ce poate-a ma desface
De-Imperiosul Slavei, cu care-am legamant!
8.Voi n-ati avea putere de nu v-ar fi fost data
Si-oricum ce am in mine-i mai tare ca si lumea
Atata doar ca credinta ne este incercata
S-atingem apogeul, sa-atingem creasta, culmea.
9.Iar voua ne-mplinirilor vuiet ce-mi rasuna
Mereu in mintea-mi plina de-atatea intrebari,
Mai asteptati oleaca, sa treaca-asta furtuna
Ca dupa-asa nori negri sa am si desfatari.
10.Mai asteptati putin doar, ca nu-i mai vreme lunga
Mai asteptati o clipa, acel sfant rasarit;
In toata-asta durere, rasplata-o sa ne-ajunga
Dar nu la orisicine: la cei ce-au biruit!
11.Cand nu ne mai ajunge cupa de-atatea lacrimi
Cand Cerul se inchide si tace in nevoi
Sa nu disperi vreodata, ca nu-s mai dulci patimi
Ca dragostea-I colosa, ce-o poarta pentru noi!
12.Voi picuri reci de ploaie, udati-mi azi pamantul
Acoperit de-o crusta de patimi si-un dor frant
De dorul intalnirii in Patrie cu Sfantul,
Dar mai e lunga cale si lacrimi pe pamant!
AMIN.
Buna Ada! Indraznesc sa scriu si eu ceva… de mult timp ma pregatesc :). Cred ca nu gresesc daca spun ca aici merita pomenita poezia lui Ionatan Pirosca – Orbi, orbi, orbi.
Un om umbla, un om alerga tot mai adanc
Din ochiul sau drept in ochiul sau stang
Nu reusea sa-i curete de noroi
Erau orbi, orbi, orbi amandoi.
Bine-ai venit, Ghiocel1! Și îți mulțumesc pentru versurile ionatane! Sigur că sunt la subiect. Și la obiect. De fapt, sunt predicatul. 🙂
Pingback: de ochi (5) | lumea adam(a)ică