Așa vorbește Domnul (3) – Jurnal de trei(șpe)


Notă: Text autobiografic, nu științifico-fantastic. Care spune că un anumit tip de revelație nu s-a înecat de veci în paranteza furtunoasă și înspumată a istoriei. Că Dumnezeu (încă) e liber să ne vorbească și într-un fel, și în altul.

„Și vineri, și treișpe” e o vorbă în popor. Însă 13 mai nu e ca toate zilele. E… adică ar fi fost ziua mamei. Pe când mama a împlinit o veșnicie, eu abia am făcut 3 anișori. Sunt un copil precoce – scriu jurnale cu semne și dese(m)ne. Ca să (nu) le înțeleagă les grandes personnes. De fapt, n-am mai vrut să scriu de atunci. Și totuși…

În cabinetul Profesorului, atmosfera e calmă, ca întotdeauna. Expresiile fețelor – sută la sută intense. Timpul –  prea scurt pentru decriptare. Mă așez în fața biroului de un albastru vălurit. Profesorul stă la birou și se uită la monitor. Nu-i pot ghici gândul. Întrebarea lui bruscă mă ia prin surprindere:
– Vreți să vedeți și dumneavoastră? Răspund din reflex:
– Sigur! Dacă se poate…
Mă fâstâcesc ca elevul poftit să vadă clasa de la catedră pentru prima dată.
– Vedeți? Acesta este RMN-ul din 2013. Pata aceasta mare, circulară este… a fost tumoarea dvs. Să vă arăt acum RMN-ul din 2016. Ce părere aveți?
Mă uit la ecran și privirea mi se mută oximoronic de la o imagine la alta – și lent, și aprig și întrebător, și cu minunare în același timp. Răspund cu un nou automatism:
– Arată bine.
– Vă spun eu că arată foarte bine, zice Profesorul și mă privește adânc și convingător, ca și cum ar fi reușit să treacă cu ochiul liber până dincolo de cutia craniană… la cicatricea aceea de nevăzut.

Îl privesc și eu în ochi și mă pomenesc rostind întrebarea nefiltrată prin ciurul rațiunii:
– Aș vrea să vă întreb dacă tumoarea era acolo și în 2007. Știți, eu am aflat de ea doar în 2013, cu câteva zile înainte să mă operați.
– Sigur că era acolo. E nevoie de ani buni să se formeze o tumoră atât de mare. Da, vă pot spune cu certitudine că era acolo.

Continui să-i vorbesc Profesorului fără a-i permite rațiunii să cenzureze mărturisirea:
– Știu că aveți de-a face cu tot felul de oameni în această meserie. Totuși, aș vrea să vă spun ceva. Probabil ați mai auzit despre mesaje profetice. La multe luni după operație, după ce nervul optic s-a refăcut și am reușit să citesc din nou scrisul de mână, am dat peste un caiet în care-mi scrisesem diferite mesaje profetice primite de-a lungul anilor. Frunzărindu-l în acel moment, am fost complet surprinsă de un mesaj, fiindcă abia în acea clipă de grație l-am putut înțelege. Mesajul spunea așa: „Vreau să îți spun că ai mare preț în ochii Mei. Chiar dacă Satan ți-a pus o coroană de spini pe cap, Eu, Domnul, o voi îndepărta, îți voi da vindecare și voi turna în tine dragoste îndoită pentru cei din jurul tău.” Când m-am uitat la data calendaristică a primirii acestui mesaj, am văzut că era 24 mai 2007. De aceea v-am întrebat dacă tumoarea era acolo în 2007. Evident că n-am înțeles atunci ce însemna „coroana de spini”, evident că n-am avut o cheie de descifrare a acestei metafore-simbol, însă șase ani mai târziu, la multe luni după operația de extirpare a tumorii cerebrale, redescoperind mesajul profetic, n-am putut să nu exclam: „Incredibil!”

Profesorul mă privește cu niscaiva curiozitate, cu așteptarea sculptată în ochii-i pătrunzători, dar fără pic de neîncredere sau condescendență:
– Da, era acolo în 2007.

Discursul meu continuă din nou necenzurat, ca un act reflex… ca și cum ar fi fost dictat de altcineva care și-ar fi însușit temporar gura mea și capacitatea mea de a articula cuvinte:
-Știți, am lucrat și eu cu oamenii toată viața. Am douăzeci de ani în învățământ… Totuși, aici în spital, raportarea mea la oameni a fost diferită. N-a mai contat atât de mult aspectul exterior – că unul era frumos, altul urât, unul gras, altul slab, unul înalt, altul scund, unul bolnav, altul sănătos, unul mirosind a putred, altul a parfum scump. Nici că unul era mai deștept, iar altul n-avea decât câteva clase. Pentru prima dată, oamenii au contat pentru sclipirea de veșnicie din fiecare în parte. Citind acel mesaj profetic, în care mi se promisese că voi primi o dragoste mai mare față de oameni, am înțeles atât de diferit ce înseamnă această dragoste – ca a Lui!

O scurtă privire fulgerătoare din partea Profesorului. Apoi se uită fix la monitorul pe care se derulează, la distanță de un clic, RMN-ul din 2013 și cel din 2016…

Tăcerea prelungă topește toate neînțelesurile în înțelesuri, izbăvind astfel „corola de minuni a lumii” (Lucian Blaga). Sau o adâncește și mai definitiv. „Definitiv” nu are grad de comparație. Aici îl primește accidental… ca într-un accident voluntar. Chiar dacă o înțelegere punctuală nu dez-văluie întreg orizontul semnificației, nici nu șterge cu buretele misterul până la capătul capătului lui, am mai descifrat o taină pentru că așa a vorbit Domnul

În sfârșit, privirile ni se reîntâlnesc. Rămâne multă (ne)pătrundere în expresia întipărită pe fețele noastre. Rămâne toată nerostirea care… cândva va aduce rod.

Aud cuvintele de rămas-bun ale Profesorului și, de astă dată, le trec prin filtrul rațiunii:
– Vă mulțumesc frumos! Ne vedem la anul. Sănătate multă!
Îi răspund cu mulțumirile mele gata ambalate într-un zâmbet ce unește fulgerător și pământ, și cer.

…Abia am făcut 3 anișori. Sunt un copil precoce – scriu jurnale cu semne și dese(m)ne. Ca să (nu) le înțeleagă les grandes personnes. Dar inima mea le înțelege și se bucură de-acum de ce rimează corola de minuni și coroana de spini

 

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De mi(nu)ne și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Așa vorbește Domnul (3) – Jurnal de trei(șpe)

  1. Teo spune:

    Leac alinator pentru rana indoielii ce ma apasa uneori! Multumesc!
    ______

    Mulțumesc și eu, Teo! Incertitudinile își au rolul lor, negreșit. Însă unele certitudini sunt vindecătoare.:)

  2. Mala spune:

    Iti redescopar slova, incet, timid. Si-mi place.
    ________

    Mulțumesc (timid), dragă Mala!;)

  3. mitica spune:

    Multumesc, ADAMA, ca ai avut curajul si liberatatea sa ne scrii… Cred ca si doctorii si profesor dr. trebuie sa auda din cand in cand ca este deasupra lor un Medic Suprem.
    _______
    Mulțumesc și eu, Mitică!
    Atunci când ai ocazia doar câteva minute într-un an să stai față în față cu cel prin care a lucrat, până la urmă, Medicul suprem, e un risc să deschizi astfel de discuții… Totuși, partea cea mai grea I-a revenit, evident, tocmai Lui.:)

  4. iosif spune:

    Minunata hrana sufleteasca!
    Noi ‘cei mici’ din toate grupele avem o perceptie asemanatoare despre sensul conjugarii verbelor Être si Avoir…

  5. kristallherz spune:

    Reblogged this on Kristallherz.

    ––––
    Mulțumesc!:) Oricât de personal ar fi, un „eveniment” din istoria sinelui poate produce semnificație pentru ceilalți…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s