Hai, fii tatăl nostru!

decembrie 24, 2009 at 9:00 pm | In (D)evenimenţial | 10 Comments

Depănând amintiri la gura sobei, una dintre întâmplări mi s-a părut o reală provocare de Crăciun.

Întâmplarea s-a petrecut pe când erau doar 3 băieţi la mama, urma încă unul, apoi încă patru fete, apoi încă un băiat, şi încă o fată, apoi…, apoi…

Mami trebuia să meargă la lucru, era într-o grabă teribilă, iar copiii erau puşi pe fapte mari. Cum altfel?

Cel mai mare dintre ei reuşi să răstoarne o ciupă cu apă pe covor…

Astfel precipitate lucrurile, mami îi altoi două pălmi peste poponeţ vinovatului, apucându-se la foc automat să şteargă apa, atât cât se putea, înainte să fugă la servici.

Copilul, atins în amorul propriu, nici una, nici două, o zbughi la fereastra deschisă, se urcă pe un scaun şi începu să strige cât îl ţineau puterile către o femeie care trecea în momentul respectiv pe stradă:

- Tanti, nu tebe mama ata! Îi lea mama ata. Tanti, hai, fii mama noată! Nu tebe mama ata, nu tebe! Fii tu mama noată!

*

Cam aşa facem şi noi, negândiţi şi năbădăioşi, cu Tatăl nostru! Chiar dacă e o relaţie din care nu putem fugi, fiindcă fiecare va da socoteală într-o Bună Zi, nu facem altceva decât să ne zgâim în jurul nostru şi să strigăm oricărui trecător:

- Hai, fii tata nostru! Ăsta pe care-L avem e rău, nedrept, îngăduie prea multe nenorociri… Ş.a.m.d.

Şi totuşi, El nu încetează “să ne strige pe numele mic, cu-mbălsămate picături de iubire în suflet!” (Petru Lascău)

*

Sărbători (p)line tuturor!

Mantaua

decembrie 21, 2009 at 1:07 pm | In De îngânat | 16 Comments
Tags: , , , , ,

Deşi am prins prea puţin din viaţa de student-militar, sunt cel puţin două lucruri pe care n-aş putea să le uit defel: am primit bocanci nepereche, unul mai mare cu un număr decât celălalt.

Şi nu era rost de făcut contestaţie nicăieri.

Trebuia să-i încalţ săptămână de săptămână şi să defilez prin faţa colegilor, care erau liberi în ziua în care aveam aveam noi, fetele, orele de armată. Se-adunau băieţii ciorchine la poarta facultăţii, doar ca să facă mişto de noi şi de ţinutele noastre şoade!

Şi nici de mantaua aceea grea de iarnă, cu nasturii care mergeau până spre umăr, în diagonală, nu ca în imaginea alăturată, nu voi putea uita!

Mantalele acelea erau croite special să nu te poţi mişca în ele. Articulaţiile umerilor şi coatelor erau ca paralizate după ce le îmbrăcai. Nu mai reuşeam să închei ultimii doi nasturi înspre umăr, fiindcă materialul mantalei, d’un kaki inoubliable, deşi la modă la răstimpuri, nu era deloc flexibil. Trebuia să mă rog de gazdă să-i încheie, înainte de a porni spre facultate, iar la şcoală ne ajutam între noi,” soldăţele de soi”, să-i încheiem până la ultimul.

Dar ce mizerie i-a făcut tovarăşa căpitan unei colege care şi-a strâmtat pantalonii de militar! Pantalonii erau largi jos, nu ca în imagine… doar bocancii ce mai semănau! Nu ştiai dacă-s de băieţi sau de fete, decât, eventual, după mărimea lor…

Prin pantaloni, bătea vântul ca printr-o fereastră deschisă, aşa că unei colege i-a venit ideea să-i facă “stretch”. Erau mai la modă aşa, strânşi pe picior. Însă devierea de la STAS aducea indubitabil cu sine şi pedeapsa pe măsură.

Şi totuşi, am supravieţuit…  Iată o evocare târzie, poetică, a acelor vremi!

Continue reading Mantaua…

Virelangue vs tongue twister

decembrie 19, 2009 at 2:34 pm | In De(s)tindere | 2 Comments
Tags: , , , ,

Primite şi re-date…

*

On dit que la langue française est compliquée, mais que dire de l’anglais!?

Français : De 1H58 à 2H02 : de une heure cinquante-huit à deux heures deux.

Anglais : From two to two to two two.

Français : Combien de bois pourrait couper une marmotte si une marmotte pouvait couper du bois ? Une marmotte couperait autant de bois qu’une marmotte serait capable d’en couper.

Anglais : How much wood would a woodchuck chuck, if a woodchuck could chuck wood? He would chuck, he would, as much wood as he could, and chuck as much wood as a woodchuck would chuck if a woodchuck could chuck wood.

Français : Trois sorcières regardent trois montres Swatch. Quelle sorcière regarde quelle montre Swatch?

Anglais : Three witches watch three Swatch watches. Which witch watches which Swatch watch?

Et maintenant, pour les spécialistes…

Français : Trois sorcières suédoises et transsexuelles regardent les boutons de trois montres Swatch. Quelle sorcière suédoise transsexuelle regarde quel bouton de quelle montre Swatch suisse?

Anglais : (accrochez-vous) Three Swedish switched witches watch three Swiss Swatch watch switches.
Which Swedish switched witch watches which Swiss Swatch watch switch?

Memoriile altei cunoaşteri (3) – Când cei fără minte află Calea

decembrie 16, 2009 at 11:13 pm | In De (me)mo | 10 Comments
Tags: , , , , ,

Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea Sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. (Is. 35, 8 )

O sumedenie de întrebări se nasc de-aici. Unele şi mor… din faşă.

Există mulţi oameni curaţi şi sfinţi, care merg pe Cale?

Cei fără minte cum o află?

Pot fi curaţi şi sfinţi cei fără minte?

Dacă n-ai minte, eşti prost?

Dacă n-ai minte, eşti nebun?

Versetul din Isaia trimite la o patologie?

Dacă n-ai minte, eşti ca un copil care nu face distincţia dintre o bucata de parchet şi una de ciocolată, ducându-le pe amândouă la gură?

Continue reading Memoriile altei cunoaşteri (3) – Când cei fără minte află Calea…

Rumeguş (2) – Cer de praf

decembrie 15, 2009 at 10:22 am | In De (la) prieteni | 3 Comments

Aici am pornit o nouă rubrică, una de articole foarte scurte, cu câte-o idee care să ne dea de gândit.

Iată încă un gând auzit şi… dăruit mai departe!

De când oamenii nu se mai uită la cer, cerul s-a umplut de praf. Dacă Dumnezeu nu ar şterge zi de zi praful de pe faţa cerului, n-ar mai ajunge la noi lumina.

*

Menora vs Crucea

decembrie 13, 2009 at 7:29 pm | In Demenţial | 6 Comments
Tags: , , ,

În afară de perplexitate, ce reacţii ar fi potrivite?

Bătălia adevărată e pe simboluri?… Pe obiecte care pot fi răsturnate, distruse, mutate dintr-o parte în alta?… Pe statuile patriarhilor spirituali?

Aici e ştirea de pe RealitateaTV.

Aici e explicaţia protoiereului Cibric.

Şi totuşi, suntem aleşi!!!

Împotriva alegerii Lui, cine se pune?

Ioel 2:26 Veţi mânca, şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!

Ioel 2:27 Şi veţi şti că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru şi nu este altul în afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară.

Poveste în tren

decembrie 11, 2009 at 9:24 pm | In De toate | 4 Comments
Tags: , , , , , , ,

La noi, dacă era plin compartimentul trenului, aveai ocazia să asculţi tot felul de poveşti, de la cele mai neplăcute, trecând peste cele obişnuite, ba chiar şugubeţe, până la cele fără perdea.

N-am să uit niciodată cum am ascultat-o – trei ore încheiate – pe femeia aceea tânără, povestind în detaliu deshumarea mamei şi a fratelui ei. Evenimentul îi era proaspăt în minte. Enumera cu lux de amănunte tot ce se afla în jurul mormântului, fiecare piatră, numele celor înmormântaţi de jur-împrejur.

Evoca gesturile groparilor, feţele lor înroşite de efort şi alcool, replicile nepotrivite spuse de administratorul cimitirului, dar, mai ales… cum s-au amestecat oasele mamei şi ale fratelui, după ce le-au strâns într-un sac, aşa încât n-au mai ştiut care cui aparţineau.

Mă gândeam că oasele acelea se vor recunoaşte şi se vor atrage unele pe altele într-o bună zi.

Femeia vorbea fără să cântărească prea mult audienţa. De cele mai multe ori, se uita în gol, se oprea în câte un oftat îndelung şi mai scăpa de sub pleoapă câte-o lacrimă, pe care nu se grăbea să o şteargă. Nimeni nu punea întrebări.

Fiind obişnuită cu drumurile cu trenul, aveam mereu ceva de citit la mine. Îmi pironeam ochii într-o carte şi eram “prezentă” doar cu intermitenţe, în limita strictului necesar. De astă dată, n-am putut deschide cartea.

Ciudată expresia oale şi ulcele! În viaţă, suntem vase de preţ… sau de ocară. După moarte, oale şi ulcele!…

Nu dădeam impresia de participare, dar toate detaliile inserate în povestea tinerei femei păreau dintr-o altă lume, cu care nu aveam niciodată, nicicum, nicicând să dau faţă.

Era un alt fel de fantastic, nu acela din poveştile cu Jean-Claude. Însă tot într-o zonă intangibilă rămânea… pentru totdeauna!

Cum e corect? (4) – Fii, nu fi, să fii, să fi, va fi, ar fi

decembrie 10, 2009 at 9:45 pm | In (De)scris corect | 25 Comments
Tags: , , , , , , , ,

Imperativul (modul care exprimă un îndemn, un ordin, o poruncă…) verbului A FI se scrie cu ii la afirmativ şi cu i la negativ:

Fii bun! / Nu fi rău!

Fii înţelegător! / Nu fi nerecunoscător!

Explicaţia e că forma negativă se construieşte cu infinitivul, respectiv A FI.

Alte verbe: Rosteşte! Nu rosti! Condu atent! Nu conduce cu viteză! Fă bine! Nu face prostii!

Conjunctivul verbului A FI se scrie la persoana a doua sing. cu ii la prezent şi cu i la perfect, indiferent că e afirmativ sau negativ.

Nu e chiar floare la ureche să fii un model, să nu fii ca ceilalţi derbedei.

Bine-ar fi să fii acolo la timp, să nu fii în întârziere!

Iată formele conjunctivului prezent la toate persoanele eu să fiu, tu să fii, el/ea să fie, noi să fim, voi să fiţi, ei/ele să fie.

În componenţa conjunctivului perfect, (să+ fi + part. trecut) intră auxiliarul A FI la infinitiv, de aceea FI e invariabil în această construcţie, atât la afirmativ, cât şi la negativ:

Continue reading Cum e corect? (4) – Fii, nu fi, să fii, să fi, va fi, ar fi…

Van Gogh şi Moş Nicolae

decembrie 6, 2009 at 9:23 am | In de ochi(t) | 16 Comments
Tags: , , , , , , , ,

*

Tabloul lui Van Gogh, Les souliers / A Pair of Shoes (sau Boots) / Ciubotele (sau Pantofii, deşi seamănă cu nişte ghete) a provocat lecturi diverse.

Unii s-au oprit la reitatea (res, rei – lucru) lui, atât de deplină. Cu siguranţă, Scaunul ar mai putea concura la acest capitol cu pantofii.

Continue reading Van Gogh şi Moş Nicolae…

CAGe

decembrie 5, 2009 at 5:06 pm | In De vină | Leave a Comment

Politică, în general, nu se face aici. Uneori, politicul şi festivul se intersectează. Alteori, ne dăm în vânt după jocurile de cuvinte…, fie ele şi politice.

De astă dată, ne-a preocupat un soi de spectacol în trei acte… care ne-a dat impresia că trecem altal prin Caragiale, spre ceva mai mult decât simţ enorm şi văz monstruos.

Primul act: dezicerea totală de un mincinos şi un trădător, transformată în 24 de ore într-un zgomotos pupat toţi Piaţa Endependenţi.

Aici aveţi o mo(n)stră spectaculară.

Actul al doilea: declaraţia jumătăţii CA - Nu ţin neapărat să ajung preşedinte. Îl voi susţine pe Ge încă un mandat, dacă se dovedeşte a fi un preşedinte bun.

Ce-a însemnat participarea la primul tur? O paradă de modă? Un fel de: e prea tare spectacolul să stau deoparte!? Mincinosule, trădătorule, kaghebistule, te susţin şi data viitoare, numai să fii cel mai bun mincinos şi trădător!

Actul al treilea: prostia incriminată sau prostia afişată? - Dacă e bine cu Ge preşedinte, e o prostie să vrei mai bine. (CA)

*

În loc de epilog, emoticoane siderate, că tot e la modă siderarea în politică!

Dar unde dragoste nu e, GEaBA e…

decembrie 4, 2009 at 9:10 am | In De vină | 2 Comments
Tags: , ,

Profesional vorbind, am dezvoltat o receptivitate aparte la structurile redundante.

Urmărind ultima confruntare dintre GE şi BA, înainte de votarea de duminică, n-am putut să nu remarc anumite reflexe discursive.

Printre celelalte ticuri verbale ale celor doi:

GE folosea întruna CRED…, CRED…, CRED…,

iar BA, SPER…, SPER…, SPER…

Dar unde dragoste nu e, GEaBA e, nu-i aşa?…

Acum deci rămân acestea trei: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea; dar cea mai mare dintre ele este Dragostea. (1 Corinteni 13, 13)

Dacă dragostea-i mai mare decât credinţa şi nădejdea, de ce lipseşte cu desăvârşire?…

*

Chiar dacă refrenul de mai jos e rostit într-un alt context, adevăr grăieşte…

Poevarza (4) – Daniel Costache

decembrie 3, 2009 at 11:36 am | In (De)gustare | 7 Comments
Tags: , , , , , , , ,

Unii vă amintiţi: am inaugurat aici rubrica de poevarză.

E vorba de scurte impresii care vin după lecturarea unui poem / poet. Am început cu varza opărită, apoi am făcut salată de varză şi supă, poate ar fi bună acum nişte varză murată, sau chiar o choucrute, că tot am intrat oficial într-o lună de iarnă…

ÎNGERULUI

Ce trecuşi aşa pe lângă mine,
îngerule?
Nu m-ai văzut?
Nu m-ai auzit?

Mă dor urechile
de-nchipuirea unor rugăciuni zgomotoase.
Mă dor gândurile
tăiate cu un oţel rece,
împrumutat din pământ
pentru clipa trecerii mele
pe aici.

Continue reading Poevarza (4) – Daniel Costache…

Verset electoral

decembrie 2, 2009 at 10:48 am | In De vină | 9 Comments
Tags: , ,

*

Omul pus în cinste,

şi fără pricepere,

este ca dobitoacele

pe care le tai.

*

(Ps. 49, 20)

Rugă electorală

noiembrie 30, 2009 at 7:53 pm | In De toate | 4 Comments
Tags: , ,

Doamne, ai milă de poporul român, cum ai avut milă de locuitorii marii cetăţi, care nu ştiau să deosebească stânga de dreapta!

Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, în afară de o mulţime… de vite?! (Iona 4, 11)

Perle… şcolăreşti

noiembrie 29, 2009 at 9:56 pm | In De(s)tindere | 11 Comments
Tags:

Oare de ce se numesc perle astfel de greşeli? Chiar folosind ironic termenul, asocierea s-a făcut pornindu-se de la raritatea perlelor.

E rară prostia?

Iată câteva perle de la şcolăreii francezi! Mulţumiri adamaice expeditorului!

1. În propoziţia: Hoţul a furat merele, unde e subiectul?

- În închisoare.

2. Viitorul formei verbale “eu mătur” este…?

- Eu dorm.

3.  Ce poţi face noaptea, ca să te fereşti de ţânţari (moustiques)?

- Să dormi cu un muşchetar (mousquetaire).

4. La ce foloseşte pielea vacii?

- Să ţină vaca laolaltă.

5. De ce are pisica patru picioare?

- Cu cele două din faţă aleargă, cu cele două din spate pune frână.

Continue reading Perle… şcolăreşti…

Defazate (2) – Moartea voluntară

noiembrie 27, 2009 at 3:52 pm | In De toate | 17 Comments
Tags: , ,

Defazate-le se vor reacţii la distanţă de un anumit eveniment, de o anumită vâlvă ori stârnire. Sau chiar la distanţă de un subiect oarecare…

comentarii sinucidere

*

A trecut ceva de-atunci. Urmărind sute de comentarii la o astfel de ştire, am mai spus încă o dată: suntem tupeişti!

Altfel n-am avea tupeu ne pronunţăm asupra sinucigaşilor.

Biblia nu face referiri exprese la sinucigaşi. Despre ucigaşi, se spune în repetate rânduri că vor fi afară (cf. Apoc. 22, 15), însă există crime pe paginile Vechiului Testament, care nu doar că nu îi condamnă pe cei ce le-au săvârşit, ci chiar atrag binecuvântări speciale asupra lor şi opresc mânia lui Dumnezeu (cf. Numeri 25, 1-15).

În acelaşi loc cu ucigaşii, vor fi lăudăroşii, mincinoşii, lacomii, închinătorii la idoli, curvarii (preacurvarii, homosexualii) etc.

Cine are curajul să adauge ceva la ce este scris? Se poate adăuga o tradiţie? Putem lua ca îndreptar cuvintele altora, care vorbesc fără a fi trimişi? Continue reading Defazate (2) – Moartea voluntară…

Cum e corect? (3) – a, al, ai, ale cărui, cărei, căror

noiembrie 25, 2009 at 10:54 pm | In (De)scris corect | 8 Comments
Tags: , , , , , , , , , , ,

Pentru cei interesaţi, iată două resurse online aici şi aici.

Deşi există multe variante de a explica scrierea corectă cu a, al, ai, ale / cărui, cărei, căror, cel mai simplu e să faceţi acordul încrucişat, respectiv articolul genitival cu al doilea termen, iar relativul cu primul termen.

  • masculin/neutru sg. şi masculin pl.

copilul a cărui mamă …………………………………… copiii a căror mamă

copilul al cărui tată……………………………………… copiii al căror tată

copilul ai cărui părinţi………………………………….. copiii ai căror părinţi

copilul ale cărui cărţi…………………………………… copiii ale căror cărţi

  • feminin sg. şi feminin/neutru pl.

studenta a cărei prietenă…………………………………… studentele a căror prietenă

studenta al cărei prieten…………………………………… studentele al căror prieten

studenta ai cărei colegi…………………………………… studentele ai căror colegi

studenta ale cărei colege…………………………………… studentele ale căror colege

-

Dacă aveţi întrebări legate de aceste structuri, îndrăzniţi să le adresaţi! Vă răspund în măsura priceperii! :)

Toiagul cu migdale

noiembrie 24, 2009 at 11:11 am | In De gândit | 4 Comments
Tags: , , , , , ,

Numeri 17, 8 A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsese migdale.

Este fascinant Numeri 17. Dintre cele 12 toiege, corespunzătoare fiecărei seminţii israelite, unul o ia razna peste noapte. Nu doar că dă în muguri, dar îi şi cresc frunzele şi florile. Nu doar că îi cresc florile, dar şi face migdale.

Oare ce s-a întâmplat? A stat istoria în loc pentru toţi oamenii, ca lemnul acela de migdal, care părea le fel de mort ca lemnul celorlalte toiege, să-şi poată parcurge etapele pentru înmugurire, înfrunzire, înflorire şi coacere?

De unde puterea de germinaţie într-un lemn izolat de pământ şi fără rădăcini? Pot obiectele să poarte energii sacre, energii germinative?

De ce n-a fost suficientă minunea ca toiagul lui Aaron să înmugurească? Ar fi trebuit să fie evident pentru căpeteniile celorlalte seminţii că toiagul ales era acela înmugurit.

De ce n-a fost suficient să fie înfrunzit toiagul acela? Ar fi fost validată pentru a doua oară alegerea divină: înmugurit şi înfrunzit.

Continue reading Toiagul cu migdale…

Pagina Următoare »

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.