O altă întâmplare care are legătură cu această postare.
Laura și Dora făceau parte dintr-un grup de tineri care se întâlneau de două ori pe săptămână la repetiții. Învățau piese corale și le cântau în biserică pe patru voci. Iar la școală stăteau în aceeași bancă. Pe lângă repetiții, făceau tot felul de drumeții și activități în aer liber cu cei din grup sau măcar cu o parte din ei.
Era o atmosferă adolescentină, plină de entuziasm și savoare. Și de romantism din loc în când, din când în loc… Când băieții au fost luați, rând pe rând, în armată, grupul s-a destrămat. Însă prieteniile nu s-au rupt chiar ca ața. Laura primea scrisori de la vreo trei proaspeți soldăței.
Într-o bună zi, Laurei îi veni o idee. Să-i scrie lui Ionuț scrisori anonime. Însă Ionuț îi cunoștea scrisul. Așa că, avea nevoie de un complice. O rugă pe Dora să o ajute. Rezultatul? Laura îi expedie lui Ionuț o duzină de scrisori, care conțineau același număr de rânduri: 14, și erau toate semnate cu inițiala A. Scrisorile nu aveau nume sau adresă la expeditor.
