Van Gogh şi Moş Nicolae

*

Tabloul lui Van Gogh, Les souliers / A Pair of Shoes (sau Boots) / Ciubotele (sau Pantofii, deşi seamănă cu nişte ghete) a provocat lecturi diverse.

Unii s-au oprit la reitatea (res, rei – lucru) lui, atât de deplină. Cu siguranţă, Scaunul ar mai putea concura la acest capitol cu pantofii.

Alţii s-au oprit la  revelarea adevărului: ce diferenţiază simplul obiect de o operă de artă şi care este scopul reprezentării? Cum traduc simplele obiecte truda şi durerea cu care se câştigă pâinea cea de toate zilele?

Iar alţii au mers pe o interpretare psihologică, având în vedere cunoscuta boală mentală a pictorului.

Mie tabloul mi-a amintit de Moş Nicolae, adică de Miculaş. În seara de 5 decembrie, ne curăţam cu mare grijă încălţămintele. De obicei, cizmuliţele. După ce le curăţam cu grijă, aranjam perechile una lângă alta, în antreu. Nu le puneam pe geamuri, că ştiam prea bine că nu va intra pe geam niciun moş fantastic, ci părinţii urmau să pună ceva în ele, în timp ce noi visam frumos…

Uneori, mami aştepta ca noi să adormim, pentru ca ea să pregătească ciocolata de casă. Când mergea tata dimineaţă la lucru, înainte să se trezească toată suflarea copilărească din casă, mami se trezea şi ea din somn, ca să împacheteze în celofan câte un baton de ciocolată pentru fiecare. Iar dimineaţa, cu mare bucurie, noi îl găseam în cizmuliţe, alături de caramele şi alte bomboane, Eugenii, napolitane Dănuţ sau mai ştiu eu ce dulciuri erau pe vremea aceea.

Ghetele lui Van Gogh, aşa uzate şi sărăcăcioase, cu şireturile aproape rupte, deşi par „personajul principal” al tabloului, lasă, în fond, ca lumina să invadeze ochiul privitorului.

Lumina nu vine dintr-un cer îndepărtat, ci vine chiar din pământul frământat cu durere şi suferinţă de talpa picioarelor celui care se preumblă prin vremi şi sub ele, oricât de mare ar fi violenţa intemperiilor.

E lumina care îl ridică pe cel sărac şi trudit deasupra vremilor, către raza nădejdii mântuitoare. E lumina pre-văzută a străzilor de aur cereşti, care vor primi paşii celor trudiţi şi împovăraţi întru odihna binemeritată.