Van Gogh şi Moş Nicolae


*

Tabloul lui Van Gogh, Les souliers / A Pair of Shoes (sau Boots) / Ciubotele (sau Pantofii, deşi seamănă cu nişte ghete) a provocat lecturi diverse.

Unii s-au oprit la reitatea (res, rei – lucru) lui, atât de deplină. Cu siguranţă, Scaunul ar mai putea concura la acest capitol cu pantofii.

Alţii s-au oprit la  revelarea adevărului: ce diferenţiază simplul obiect de o operă de artă şi care este scopul reprezentării? Cum traduc simplele obiecte truda şi durerea cu care se câştigă pâinea cea de toate zilele?

Iar alţii au mers pe o interpretare psihologică, având în vedere cunoscuta boală mentală a pictorului.

Mie tabloul mi-a amintit de Moş Nicolae, adică de Miculaş. În seara de 5 decembrie, ne curăţam cu mare grijă încălţămintele. De obicei, cizmuliţele. După ce le curăţam cu grijă, aranjam perechile una lângă alta, în antreu. Nu le puneam pe geamuri, că ştiam prea bine că nu va intra pe geam niciun moş fantastic, ci părinţii urmau să pună ceva în ele, în timp ce noi visam frumos…

Uneori, mami aştepta ca noi să adormim, pentru ca ea să pregătească ciocolata de casă. Când mergea tata dimineaţă la lucru, înainte să se trezească toată suflarea copilărească din casă, mami se trezea şi ea din somn, ca să împacheteze în celofan câte un baton de ciocolată pentru fiecare. Iar dimineaţa, cu mare bucurie, noi îl găseam în cizmuliţe, alături de caramele şi alte bomboane, Eugenii, napolitane Dănuţ sau mai ştiu eu ce dulciuri erau pe vremea aceea.

Ghetele lui Van Gogh, aşa uzate şi sărăcăcioase, cu şireturile aproape rupte, deşi par „personajul principal” al tabloului, lasă, în fond, ca lumina să invadeze ochiul privitorului.

Lumina nu vine dintr-un cer îndepărtat, ci vine chiar din pământul frământat cu durere şi suferinţă de talpa picioarelor celui care se preumblă prin vremi şi sub ele, oricât de mare ar fi violenţa intemperiilor.

E lumina care îl ridică pe cel sărac şi trudit deasupra vremilor, către raza nădejdii mântuitoare. E lumina pre-văzută a străzilor de aur cereşti, care vor primi paşii celor trudiţi şi împovăraţi întru odihna binemeritată.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De ochi(t) și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Van Gogh şi Moş Nicolae

  1. rodica botan zice:

    Crezi ca ai putea sa spui ceva despre proprietarul incaltarilor, doar uitindu-te la ciubotele ce le poarta?

  2. Touchant, vraiment touchant ce parallèle. Sans prétention et plein d’humour de ma part.
    Voyons, ce qui manque de plus en plus c’est une mine d’ironie et le drôle car on commence a se prendre trop au sérieux !!!

    Merci A.Dama !
    🙂

  3. A.Dama zice:

    Rodica,

    Uneori se poate spune. Alteori e doar unul din ăia încălţaţi. Ştii tu cine era încălţat. Ah, nu, nu motanul.

    Gândeşte-te cum e să fie falsă smerenie la afişarea ciubotelor!…

  4. A.Dama zice:

    Ma chérie,
    Je suis sérieuse, moi, tu le sais. 🙂 De temps en temps, on se couche sur le hamac du souvenir, le ciel bien étoilé au-dessus la tête, en plein hiver… Pourquoi pas? Comment peut-on raconter après aux autres: J’ai vu les cieux ouverts et les anges montant et descendant sur les lacets du hamac.
    On a besoin de ces souliers bien éclairés pour mieux apercevoir les essences. 🙂

  5. LTD zice:

    A.Dama,
    Ma napadesc amintirile…… mi se face dor…… nu imi pot stapini lacrimile! Mi-e dor de mami, mi-e dor de casa, mi-e dor de voi, mi-e dor de anii aia! Ce pretioase amintiri!

  6. A.Dama zice:

    LTD,

    Bine-ai venit aici! 🙂 Ştiu că ai mai dat câte-o raită şi altădată, însă acum te „aud” pentru prima dată.

    E mişcător că ne-adunăm pe lângă nişte rânduri sărăcăcioase, dar pline de viaţă, de emoţie trăită ani de zile unii lângă alţii!…

    Să nu mă faci să plâng acum! 🙂

    Cu drag,

    A.Dama

  7. Alex zice:

    Minunate amintirile din copilărie… Care ne mai fac să şi lăcrimăm, cu gândul la nişte vremuri trecute, dar atât de frumoase, senine…
    Iar ciocolata de casă…. dragă A.Dama, şi pentru noi era minunată! 🙂

  8. calinhera zice:

    Cum se face oare că, pe măsură ce ciubotele devin mai mari, darurile din ele sunt mai mici?

  9. NicuMeister zice:

    Va invit sa cititi un articol despre hip hop in muzica crestina
    http://meisternik.wordpress.com/2009/12/09/muzica-crestina-hip-hop/

  10. Mau zice:

    A.Dama, ai amintiri pretioase…

    Darul facut pe ascuns are mereu ceva in plus, elementul surpriza 🙂 Era indeajuns ca bucuria noastra sa fie intetita:-)
    Ne incanta momentul acela al diminetii (5:00 sau 6:00 AM) cand saream din pat adormite sa gasim darurile in cizmulitele perfect alineate.
    Sa mai gust o data ciocolata aceea buna de casa!…

  11. A.Dama zice:

    Alex, tu ştii face ciocolată de casă? 🙂

  12. A.Dama zice:

    Căline, ironia e că uneori cele mici sunt mai puternice şi mai valoroase decât cele mari. 😀

  13. A.Dama zice:

    Mau,
    Da, mi-am amintit acum ce era de modificat… Mărunţişuri. De altfel, nu ştiam că aşa devreme săream din pat… Tu zici că pe la 5-6 am? Doamne, bieţii părinţi! Cu o mare de ochi curioşi pironiţi către perechile de încălţăminte!… 😛
    Hai acasă, să mai facem o ciocolată! Împreună, sunt şanse mai mari să iasă reţeta exactă.

    Cu drag.

  14. A.Dama zice:

    NicuMeister, mulţumim! 🙂

  15. Alex zice:

    A.Dama, nu ştiu să fac ciocolata, dar mă pricep de minune să o mănânc! 😀 Sunt …”expert”! Dar pot să o întreb pe mama care e reţeta. Îmi amintesc cum „lustruiam” cratiţa în care se prepara minunata ciocolată!

  16. A.Dama zice:

    Alex,

    După atâţia ani, trebuia să ştii şi cum se prepară… 😛

    Poate data viitoare când fac ciocolată de casă, am să pun imagini. Trebuie să-mi fac curaj pentru asta. 🙂

  17. Rodica Botan zice:

    Am si uitat ca am vazut ciubotele pe blogul tau… Le-am regasit pe internet si mi-am amintit de fraza care am pus-o pe blog. Sora sotiei pastorului meu a gasit-o a doua zi dupa ce a murit sora ei si trebuia sa-i curete apartamentul ca sa-l dea in primire. Era o bucata rupta de undeva si se vedea ca e tinuta acolo de multa vreme. Intimplarea a facut ca sora asta a ei fusese o fiica ratacitoare, dar in ultimii ani de viata, Dumnezeu a lucrat adinc la inima ei si viata ei s-a schimbat. Sora ei n-a renuntat la a se ruga si a astepta ca ea sa se reintoarca. Fraza asta, gasita dupa ce ea a plecat la Tatal, a fost o asa mare mingaiere pentru ea…

  18. A.Dama zice:

    Reblogged this on lumea adam(a)ică and commented:

    Poate unii sapă în minele coincidențelor legătura dintre moartea lui Nelson Mandela și Moș Nicolae. Alții așază încă o cărămidă în turnul suferinței, înălțat până la cer (unul dintre ele) și. Mulți rămân indiferenți. Eu mă-ntorc pe retina memoriei la cizmulițele copilăriei. Am rămas fără ele… dar cu bucuria necuprinsă a darurilor primite în acest an direct de la Tatăl. Toate ciubotele viețuirii semnificative sunt pline!

  19. Gellius zice:

    Minunea-i că au fost păstrate pereche (deși nu legate prin șireturi); răsplata-i că și-au făcut datoria (n-au făcut degeaba ”umbră pământului”), din care ziceai că izvorăște lumina; haru-i că ne vorbesc cu atâta elocvență (măcar că nu-și divulgă ”limba”) …

    • A.Dama zice:

      Gellius,
      Unele costumații sau perechi de încălțăminte grăiesc despre timpuri, culturi, geografii și… oameni. Imortalizate printr-un moft de artist – sau poate sclipire –, ghetele astea, ne readuc ceva esențial în ființă. Poate din cauza lor ne întrebăm de ce s-a tras la sorți doar cămașa… Poate ne readuc conștiința acelui „gol am ieșit din pântecele matern, gol mă voi întoarce”. Poate convingerea că atâta lumină se confundă cu „râvna evangheliei păcii” din picioarele unora. Poate ne arată cu degetul pentru desculții pe care nu i-am încălțat. Și-am putea continua… Mulțumesc de citire dimpreună! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s