Câteva (ne)mulţumiri de Halloween


La noi a fost Săptămâna Mulţumirii şi… a coincis cu săptămâna pregătirilor de Halloween.

Am participat într-o seară să-i aud pe copii cum mulţumesc, pentru ce şi pentru cine mulţumesc.

Ei sunt mereu drăguţi, şi când se încurcă, şi când se împiedică, şi când spun în altă ordine strofele poeziilor.

Ei mulţumesc pentru lucruri surprinzătoare, pentru că păpuşa a mâncat azi tot din farfurie, pentru că mami a făcut mâncare bună, pentru că nu i-a ascultat la română, istorie sau fizică, pentru că vor creşte în şapte zile cât alţii în şapte ani, pentru că nu dorm prin cartoane, pentru că frăţiorul nu le-a furat jucăria preferată, şi câte şi mai câte?…

S-a nimerit aşa că unii dintre ei participaseră cu o seară înainte la petrecerea de Halloween la şcoală.

„Copiii sunt… copii”. Nu aşa zicem mereu?

Ei bine, unii dintre ei se costumaseră, plătiseră banii pentru petrecerea aferentă, iar acum erau sfinţişori în biserică, spunând la microfon mulţumirile lor pentru tot ce primesc de la Cel de Sus!…

Sigur că n-am auzit mulţumiri de genul: „Doamne-Ţi mulţumesc că am avut un Halloween pe cinste!”… Dar… oare nu se va întâmpla curând?

N-am să reiau ce-am scris anul trecut despre aceste sărbători importate, despre faptul că nici măcar nu sunt sărbătorite cum ar trebui, ci sunt sărbătorite „ca şi cum”, dar am să lansez câteva întrebări.

  • De ce sistemul educaţional favorizează astfel de importuri festive?
  • Care e finalitatea lor?
  • Cât de educativ e să participe copiii la astfel de petreceri?
  • Globalizarea e un motiv suficient ca să facem precum celelalte popoare? (Mai ales că s-a şi început de-globalizarea…)
  • Dacă suntem creştini, ar trebui să ne sustragem de la aceste activităţi sau să ne implicăm în ele, fiindcă aşa ni se cere?

Printre picăturile de mulţumire, s-au strecurat întrebările izvorâte din nemulţumiri… Ieşind din biserică, am întâlnit grupuri, grupuri de copii costumaţi de Halloween. Unii dintre ei stăteau aşezaţi pe caldarâm cu sticlele de bere lângă ei… Aveau 12-14 ani. În State, i-ar fi ridicat poliţia. La noi, petrecere mare, dom’le, nici poliţia nu are motive să lucreze!… Sau: faptul că beau bere e motiv suficient să fie luaţi de poliţie?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Câteva (ne)mulţumiri de Halloween

  1. Alex zice:

    Of, of, cum mai suntem si noi, romanii astia… Ce ne mai incantam la toate ciudateniile, numai pentru ca le fac altii inaintea noastra si pt ca sunt…”cool”. Tare snobi! Iar snobismul nu e decat o expresie a superficialitatii.
    Ai dreptate cu aceasta „stradanie” depusa in scoli pt a face serbari cat mai „moderne”. M-a intristat sa vad acum cativa ani cum o doamna invatatoare ceva mai in varsta, se straduise sa-si invete piticii de clasa I sa danseze…Lambada!!!Iar dansa se tot „caznea” pe margine, sa-i faca sa fie si mai convingatori, aratandu-le miscarile. Tare aiurea!
    M-au intrebat niste copii despre Halloween ce parere am? Pai…e o zi a pomenirii mortilor, cam cum sunt si la noi Mosii de iarna, Mosii de vara… I-a cam „desumflat” raspunsul, voiau sa auda altceva..

  2. viorica zice:

    Halloween-ul promoveaza, sub masca divertismentului, cultul mortii, personificarea mortii si a fortelor raului, aceasta fiind in contradictie totala cu natura si menirea institutiilor de in-vatamant, putand tulbura mintea si afecta sanatatea spirituala si morala a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei „sarbatori”, ce marcheaza profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apara de aceasta deversare a de-monicului, a uratului, a odiosului, a magiei in viata lor emotionala si ajung ulterior sa le accepte ca firesti, in mod neconditionat.

  3. viorica zice:

    Anul acesta, Halloween-ul m-a facut sa pling. La ora 20,30 aud batai in usa, cind deschid, vad un grup de tineri mascati pe fata, imbracati in haine negre, m-am speriat pentru inceput. Cine credeti ca era? Pastorul tineretului cu tinerii din biserica din care fac parte. Pastorelul era imbracat in haine negre, mascat pe fata cu parul negru dat peste cap il imita pe Dracula. Le-am spus citeva, nu stiu cit au inteles. Azi la Cina Domnului, cine mi-a intins painea? Dracula. M-am luptat in mine cu lacrimi ce sa fac sa ia cina sau nu. Sa plec nu puteam, am luat cerind Domnului iertare, o primesc de la El nu din mina pacatosului. Imi pare rau de liderii religiosi care duc pe multi in iad.

    P.S. Constienti de faptul ca multi romani impartasesc parerea noastra privitoare la multiplele efecte negative pe care le pot avea asupra tinerei generatii participarea la manifestarile si festivalurile de tip Halloween si din dorinta de a strange randurile, de a fi uniti in „lupta” (daca putem zice asa) contra tendintei de generalizare a fenomenului imitational in care se incadreaza si Halloween-ul, chemam pe toti cei intr-un duh cu cele scrise sa se alature noua prin adeziune si sa raspandeasca intr-un cerc cat mai larg materialele oferite (mai ales catre cadrele didactice), spre a trezi constiintele si a stopa, daca este cu putinta, acest fenomen nociv societatii noastre.
    Arhiepiscopul Tomisului

    Fiecare va raspunde de faptele lui .

  4. A.Dama zice:

    Alex, din păcate, vor merge înainte cu aceste petreceri… pe care le consideră „oficiale”, mai ales că au loc într-un spaţiu autorizat! Asta învaţă, asta vor face în continuare.

    Cât despre unii dascăli şi metodele lor de a-i învăţa Lambada pe cei mici, ce să zic? Poate nu ar fi bine să vorbim în absenţa lor, deşi aici e mai mult cu titlu de (contra)exemplu, nu cu nume…

    Oare despre noi ce se spune? E o întrebare pe care mi-o pun mereu…

  5. A.Dama zice:

    Viorica dragă, trebuie să recunosc că am citit cu mirarea în progresie acest al doilea comentariu. Nu-mi imaginez cum ar fi să sune feţele bisericeşti la uşă costumate în Dracula!

    Doamne, păzeşte-ne! E clar că se poate şi mai rău, dar, totuşi, cu toate acestea, Doamne, păzeşte-ne! Cât despre împărtăşanie, mi-ar fi greu să zic altceva decât ce ai ales să faci. Cred că fiecare trebuie să se cerceteze, iar pentru ce e în neregulă la unul sau la altul, fiecare va da socoteală pentru ce e în neregulă în dreptul său. Şi dacă i-a dus pe alţii în ispită.

    Mă gândesc însă şi la altceva! Mă gândesc să sporim rugăciunile pentru cei care păstoresc turma Lui! Să ne rugăm pentru cei ce ies în faţă! Să aibă El oameni sinceri şi care să fie chiar dornici de lărgirea Împărăţiei, dar nu pe căi ocolitoare, ci mergând doar pe Cale!!!

  6. Alex zice:

    „Oare despre noi ce se spune? E o întrebare pe care mi-o pun mereu”…..
    Să ştii că şi eu mă gândesc adesea. Uneori mai aud câte ceva, „răsuflând” de la unii elevi. Uneori de bine, alteori de rău. Oricum, sunt „judecători” aspri şi neiertători.
    Aş putea să spun mai multe aici, dar….am să spun una hazlie. Am aflat că unii elevi, dintre cei mai mari, mi-au zis cu mult haz că semăn cu…Dolănescu! Am râs pe cinste, deşi mie nu-mi place… „personajul”. Li s-a părut lor că aduc puţin la faţă şi la voce cu acela…Nu mai zic de alte comentarii.

  7. A.Dama zice:

    Ha, ha, Alex! Deci Dolănescu în reluare?
    Ei bine, şi eu am auzit unele păreri, dar mai ales am rămas tablou când m-au imitat unii învăţăcei, cum intram în clasă, cum îmi puneam geanta pe catedră sau pe scaun, cum îi luam la întrebări… a fost foarte tare faza. Nu-mi venea să cred! Vai, a fost un show pe care mi-l voi aminti toată viaţa!

  8. elisa zice:

    „cum aratam noi?”
    pai de ce sa nu aratam ca Dracula… daca tot suntem la Halloween? de ce Cer, de ce Rai? cand iadul e asa de incapator? Daca cei care si-au luat raspunderea sa „conduca” tinerii sau biserica la Domnul si-au luat pe Dracula drept „tatic” apoi, faca-se dupa voia lor, dar nu-i lasati fratilor sa va atinga copilasii…
    …Vor fi ciumi… oare asta nu e o ciuma?
    Cum de reuseste Satana sa intre in pielea crestinilor?… dar ma gandesc ca poate acestia nu au avut niciodata o intalnire cu Hristos… cum zicea parintele Arsene… dupa care sa nu-ti ajunga toata viata sa traiesti pentru El… „asa ar trebui sa aratam noi… da! „ca unii carora sa nu le ajunga toata viata in straduinta de a-i place lui Hristos.
    Peste tot urla raul, striga dezbinarile, mugeste marea de pacat, oare avem dreptul sa ne jucam de-a vorbele? Unde am ajuns si de ce am mai mers pana ici, daca dam in stanga, dam in dreapta cu lucruri
    ale Celui Rau?
    M-am saturat sa lupt parca singura, imi vine sa strig de pe acoperisuri, treziti-va ca VINE DOMNUL!
    Uitati-va afara ce bezna neagra este…
    Auzi: Pastor deghizat in Drac!!!

    Macar a fost sincer! A aratat ce are in inima!

  9. A.Dama zice:

    Elisa, mi-a părut de-a dreptul incredibil ce ne-a scris Viorica. Nu-mi venea să cred, dar nu avea de ce să ne spună poveşti, nu-i aşa?! Deci, nu ştiu dacă puteam avea mai multe reacţii după asemenea şoc.

    Cel mai mult mi-a plăcut ultima ta remarcă: „măcar a fost sincer”. Ştii, mai este o expresie românească: „Şi-a dat arama pe faţă!” 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s