Socoteala de-acasă şi cea din… tabără


Te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă… (Is. 45, 4)

Iată o relatare pe care am auzit-o cândva, într-o Săptămână a Mulţumirii! O întâmplare cu o singură Carte la bibliografie, ca atunci când Tata Îşi strigă copiii pe numele mic, cu-mbălsămate picături de iubire în suflet (Petru Lascău).

O adolescentă crescută într-un mediu familial problematic – certuri repetate, reproşuri nepotolite, lipsă de supraveghere – „părinţii mă lăsau singură acasă 3-4 zile, petreceam cu prietenii, mă uitam la filme interzise minorilor, făceam tot ce-mi trecea prin cap, distracţia era pe primul loc” – este invitată de câteva colege într-o tabără de tineret.

Fata acceptă imediat propunerea, gândindu-se că va fi departe de casă, de părinţi. Tabără = distracţie. De ce nu?

Şi… surpriza de proporţii care o aşteaptă în mult aşteptata tabără o aduce în pragul disperării.

Socoteala de acasă nu se potrivise cu cea din tabără.

Ce făceau colegele care o invitaseră? Aveau program de citire a Bibliei, aveau program de închinare şi de ascultat predici la cort… Disperant pentru o adolescentă pusă pe chef şi petrecere!

După primele 2 zile, încep isteriile, plânsul, „vreau la mama!”… Cu toate că detesta mediul de acasă, unde era mereu apostrofată pentru felul ei violent de a răspunde şi de a se purta cu oricine, nu doar cu cei din familie, acum îşi dorea cu disperare să se întoarcă acasă.

Lucrurile s-au schimbat radical pentru ea când cuvintele Cărţii au ajuns la inima ei. I-a surprins pe părinţi când le-a spus că a decis să-L urmeze pe Isus, a fost luată la mişto, i s-a interzis să meargă la biserică. Cu toate acestea, cuvintele Cărţii au ţinut-o aproape.

Nu-i ştiu numele, dar am auzit-o spunându-şi povestea şi-am ştiut că a fost strigată… pe numele mic, cu-mbălsămate picături de iubire în suflet…”

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Socoteala de-acasă şi cea din… tabără

  1. Alex zice:

    Of, câte sunt astfel de cazuri. Iar când vine vorba de fete, ele sunt şi mai de compătimit, pt că suferă consecinţe mult mai grave pentru greşelile pe care le fac copilăreşte. Dorinţa necontrolată de a fi „de gaşcă”, „cool”, „mişto”, „fatale”, „femei adevărate”(?!), etc., le expun la pericole cumplite. Şi ajung să fie folosite ca nişte obiecte, de către toţi netrebnicii. Consecinţele apar destul de repede. Şi sunt atât de dure… Chiar în seara asta am văzut la tv două ştiri despre 2 adolescente care s-au sinucis. Dezamăgite în… dragoste! Bietele de ele….
    Cazul de mai sus e unul fericit. O şansă care a apărut la timp! Un Glas care a ajuns în inimă la timp, înainte de pieire.
    „…îmbălsămate picături de iubire în suflet…” – tare frumoase cuvinte. Aşa ne dăruieşte Tatăl – ambrozie cerească, ca să tânjim mereu după bunătatea Lui.

  2. A.Dama zice:

    Alex,

    Şi eu cred că a avut o şansă deosebită să fie strigată pe numele mic… Mi-a plăcut încă de când eram copilă poema aceasta a lui Petru Lascău, din care face parte versul acesta. Poate o voi reda cândva în întregime într-un articol!… 😉

    Să-ţi spun însă ce reacţie au avut nişte tineri care se aflau exact în spatele meu în timp ce fata spunea în faţă, la microfon, ce-a trăit în acea tabără şi apoi… Tinerii aceştia îşi băteau joc de ea, ziceau tot felul de „miştocării”, ceva de genul: „încă o telenovelă?… altceva?… hai, că ne-ai plictisit!”

    Deci nici măcar aceste experienţe trăite de cei de vârsta lor nu li se par de interes… ce să mai vorbim despre faptul de a fi convingătoare?

  3. Alex zice:

    Da, din păcate sunt foarte răi între ei copiii, tinerii. Se lovesc cu multă duritate. Şi fizic, dar mai ales sufleteşte. La o situaţie asemănătoare, unul a râs de o colegă. L-am obligat să-şi ceară iertare în faţa clasei. Mi-a purtat pică multă vreme. Îi rănisem orgoliul de „mascul”. le e greu să recunoască o greşeală, iar să-şi ceară iertare…e chiar înjositor pentru unii.
    E mult, mult de lucru pe acest „ogor”. Ne trebuie numai El, Semănătorul cel adevărat şi oamenii Lui, nu lucrătorii „năimiţi”…

  4. Rodica Botan zice:

    Parte din problema pe care o au copiii nostri in licee este ridicolul la care sint pusi in fata oricarei remarci ori comportament crestin de orice fel. Noi ar trebui sa stim ca ei sint ca pe front, in linia intii, in fiecare zi. Sa ne rugam ca sa reziste, sa ne rugam sa nu le fie rusine de cine sint, sa ne rugam sa aiba intelepciune si discernamint. Cred ca niciodata lumea n-a fost mai poluata ca acum, sau scoala, sau societatea.

    Si astazi se intimpla minuni… si ori de cite ori un copil razbeste sa ramina linga Domnul Isus in aceasta lume impotrivitoare… trebuie sa consideram ca s-a intimplat inca o minune!

  5. viorica zice:

    Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si singelui ci impotriva duhurilor rautatii…..E tare greu in ziua de astazi sa luptam impotriva firii pamintesti ,exista atitea forte demonice care guverneaza lumea incit tinerii nostri gasesc rugaciunea neplacuta si viata de rugaciune neatregatoare .ADEVARATA RUGACIUNE SI CONDITIA FUNDAMENTALA TREBUIE SA FIE PE BAZA RASTIGNIRII IMPREUNA CU HRISTOS.

  6. A.Dama zice:

    Alex,

    Adolescenţilor le e mai greu să îşi ceară iertare. Ei sunt convinşi la vârsta aceea că deţin aproape toate răspunsurile şi că nimic nu e imposibil pentru ei. Aşa că nu vor accepta să împartă propria „dreptate” cu nimeni altcineva. Poate, poate, dacă totuşi se roagă cineva pentru ei, vor ajunge să fie recunoscători pentru faze precum aceea pe care i-ai făcut-o tu băiatului.

    Dar e datoria noastră să continuăm în corectare şi îndreptare către cele bune!

  7. A.Dama zice:

    Rodica, aşa este! Şi aici, în şcoli, valorile creştine sunt privite de copii ca fiind depăşite. Oricine vine cu astfel de „pretenţii”: că există Dumnezeu, că există iad şi rai, că trebuie să alegem să facem binele cade rapid sub ploaia de batjocuri a colegilor. Plus că există şi altfel de presiuni, ameninţări etc.

    Nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru copii, să fie păziţi de Cel care e mereu, întotdeauna, peste tot, fără oprelişti de timp şi spaţiu. Să îi păzească şi să îi răsplătească pentru credincioşia lor după cum găseşte El de cuviinţă.

  8. A.Dama zice:

    Viorica, e greu să stai faţă în faţă cu aceşti copii care caută să facă totul după propriile reţete. Reţetele părinţilor şi străbunilor lor nu li se par atrăgătoare. Totuşi, să ne rugăm cât ne stă în putinţă, să ducem lupta cum ne dă El putere! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

  9. viorica zice:

    Stiu A.Dama ca retetele noastre nu se potrivesc cu poftele lor. Am nepoate si de multe ori nu imi place comportamentul lor si imi reproseaza; „Nona, nu mai sintem acum 50 de ani”. Oare noi trebuie sa traim dupa retete noi sau vechi sau dupa Biblie? Sintem noi prea inapoiate?

  10. A.Dama zice:

    Dragă Viorica, eu ştiu că Biblia a schimbat vieţi, indiferent de contextul cultural în care erau oamenii ce au crezut cuvintele ei. Cu siguranţă, ea va schimba şi în viitor vieţile multora.

    Schimbări există în societate, fiindcă toate cuceririle tehnologice au un impact deosebit de important în viaţa noastră de zi cu zi. Dacă nu existau calculatoare, dacă nu exista reţeaua, acum nu ajungeam noi să ştim ce gândim unii şi alţii, chiar dacă ne aflăm la o mare distanţă fizică…

    Ar trebui să ne învăţăm să folosim în scopuri bune ceea ce primim prin aceste cuceriri tehnologice, iar în ceea ce priveşte Biblia, să o împlinim, fiindcă ea nu se schimbă. Esenţa ei este aceeaşi: prin auzirea ei se ajunge la credinţă, iar credinţa este să-L primeşti pe Cel ce Şi-a dat viaţa pentru noi din prea mare dragoste.

    Sunt schimbări pe care le acceptăm, ne iau pe sus, oricum. Dar nu trebuie să ne abatem de la Carte! Asta ar trebui să fie şi pe măsura înţelegerii adolescenţilor! 🙂

  11. Camix zice:

    Mi s-a părut emoţionantă schimbarea dramatică de la respingere totală la acceptare totală. Să fie binecuvântată!

    Unele minuni poate stau să ne întâmpine şi pe noi, numai să le vedem.

  12. A.Dama zice:

    Îmi place ideea asta de minune la îndemână, care presupune deschiderea ochilor!

    Cool! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s