Ce nu-I trece prin minte…


…lui Dumnezeu

Citind din Ieremia – o carte care nu e dintre cele mai uşor de „digerat”, m-am oprit asupra următorului verset:

Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte.

Cum se poate să nu-I treacă Lui prin minte, când ştie mai dinainte ce spunem, când ne cunoaşte cuvintele înainte să ajungă pe buze?

Am urmărit în alte traduceri ce s-a folosit pentru „a-i trece prin minte” şi am găsit cam două variante: cu minte sau cu inimă. Varianta sinodală scrie tot „Mie nu Mi-a trecut prin minte„. Versiunea Louis Segond foloseşte „gândire”, minte – „ce qui ne m’était point venu à la pensée„. Good News Bible apelează la minte: „it did not even enter my mind„, iar în KJV, apare inimă – „neither came it into my heart„. În traducerea greco-catolică, se foloseşte tot inimă: „lucru pe care nu l-am poruncit şi nici în inimă nu l-am avut”.

Doar în versiunea Bartolomeu Anania am găsit laolaltă inimă şi… a gândi: „ceea ce Eu nu le-am poruncit şi’n inima Mea n’am gândit„.

Ar fi de meditat la… cu ce gândim: cu mintea? cu inima?

Îndemnul „ascultă-ţi inima”, fluturat peste tot, de la sufişti la Roxette sau la „Alchimistul” lui Coelho este contracarat de alt verset din Ieremia:

Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? (17, 9)

Sigur că Dumnezeu, Care este gând-minte-inimă laolaltă, nu poate să nu ştie mai dinainte că omului îi pot trece prin inimă-gând-minte nesăbuinţe şi orori cum este şi arderea propriilor fii şi fiice în foc.

Faptul că Lui nu I-a trecut prin minte aşa ceva este sinonim cu:

Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre (Is 55, 9).

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Ce nu-I trece prin minte…

  1. A. Dama,

    UAU!
    Nu mi-a trecut prin minte (sau inimă) așa frumoaasă și clară explicație.
    UAU!

  2. Alex zice:

    Citind acest minunat articol, mi-am amintit de pilda talantilor. Dumnezeu te-a dăruit cu talanti frumosi, A.Dama! Un articol minunat. O analiza care iti merge la suflet. Ce frumoasa este aceasta preocupare pentru claritatea sensurilor biblice. Să dorim să înţelegem cât mai corect cuvantul lui Dumnezeu! Ca apoi să-l şi împlinim „în Duh şi Adevăr”.

    Incursiunea ta prin atâtea versiuni ale Bibliei mi-a amintit de o întâlnire studenteasca cu IPS Bartolomeu Anania, pe vremea cand era retras la m-rea Varatec si lucra de zor la noua traducere a Bibliei. Inainte sa ajunga ierarh la Cluj. Cand a inceput sa ne enumere prin cate versiuni ale Bibliei trece, pentru a cauta cel mai bun sens…mi-am dat seama ce lucru greu este. Si, oricum, niciodata nu va fi perfect. dar in fiecare găsim sensuri noi, exprimari minunate.

    Ma gandeam la titlul articolului. Daca Ieremia ar fi scris azi, oare cat va fi fost mirarea sa şi…”negândirea” lui Dumnezeu faţă de faptele noastre…incredibile?

    Felicitări A.Dama!

  3. viorica zice:

    Am citit undeva sau auzit o istorioara .A fost pedepsit un calugar la moarte prin foamete ca mincase carne in zile interzise .A suferit omul de foame un timp si intr-o zi uitindu-se la fereastra sa ,a observat ca o pasarica tot venea si pleca.Cind se uita ,in cuib erau citeva oua .Ce s-a gindit calugarul,sa ia oul si sa-l tina la soare sa se coaca putin si sa-l manince .Dar intr-o zi staritul il vazu si il intreba;”Ce faci aci pacatosule?” Preasfintitule,Diavolul m-a indemnat.La care Diavolul sare…. mie nici prin gind nu mi-a trecut!
    De cite ori nu punem vina pe Diavol,cind nepocainta nostra ne indemna sa pacatuim .

  4. A.Dama zice:

    Florentina, mi-a plăcut că ţi-ai pus mintea în gândul inimii şi ai folosit în comentariu cuvintele din (con)text! 🙂

  5. A.Dama zice:

    Alex,

    Ştim că toate versiunile sunt supuse criticilor şi comentate şi răscomentate. La fel şi cuprinsul cărţilor. Şi traducerea lui Cornilescu a avut partea ei de critici, şi traducerea Anania, ş.a.m.d. Cu toate acestea, Cuvântul care este Viu nu dă greş când transformă prin Duhul inimile celor sinceri şi dornici de apa vie şi de pâinea vieţii, indiferent câte versiuni ar exista pe lume.

    În fond, aici n-am venit cu rezolvări, am venit cu întrebările mele, lecturând câte un pasaj. Pun întrebări şi caut răspunsuri. Chiar când am curajul să rostesc răspunsuri, ele sunt tot căutări… Că misterul ultim nu se arată faţă către faţă…

    Nu merit felicitări, nu am făcut nimic deosebit, nu am zis nimic extraordinar. Am avut doar curajul să frământ nişte cuvinte şi sensuri în văzul tuturor… Mea culpa.

  6. A.Dama zice:

    Viorica, e cu tâlc istorioara relatată de tine! Ai dreptate! Şi diavolul poate la fel de bine să vină cu astfel de replici, mai ales că se pricepe de minune la imitat: „Nu mi-a trecut prin minte”.

    Mi-a plăcut!!! 🙂

  7. Alex zice:

    Oricine osteneste vestind cuvantul Domnului, merita toata cinstea!

    Ma tot caznesc sa-mi amintesc unde am mai vazut desenul poastat in articol, dar nu imi amintesc!

  8. A.Dama zice:

    Alex,

    Dacă ţii mouse-ul pe imagine, se poate citi referinţa tabloului. Este vorba de Stéphan Daigle, un artist pe care l-am descoperit întâmplător. Am găsit în tablourile lui şi simbolism, şi naivitate, şi misticism, dar e cam prea „intercultural” şi „ecumenic” pentru gusturile mele. Aici m-a interesat suprapunerea creierului cu inima… Că tot sunt subiecte care-i interesează pe mulţi… legătura dintre creier şi sentimente etc., etc.

  9. neAnonim zice:

    Oh, da! Încă un pasaj care m-a făcut să zâmbesc! 🙂
    Cât despre felul în care ar trebui să gândim:
    Să gândim cu credința 😉

  10. A.Dama zice:

    neAnonim, bine-ai venit!

    Evident că te-a făcut să zâmbeşti! Fiindcă mereu există un nezis şi un imposibil de zis. Adică şi cuvintele noastre îşi au limitele lor. Oricum, dacă citim: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”, iar vom ajunge la aceeaşi problemă cu gândirea celor de sus, care se poate face doar prin credinţă, nu-i aşa? Fiindcă credinţa e o încredere în lucrurile nădăjduite – în cele de sus, care nu se văd.
    Şi mai zice în Evrei 11 că „prin credinţă pricepem” / „prin credinţă înţelegem”.

  11. Andrei zice:

    Oricît de bizar ar părea, s-a demonstrat încă din 2008 că şi inima are neuroni şi participă activ la activitatea această numită „gîndire”. Deci e corect spus că putem gîndi şi cu inima.

    Foarte frumos articol, felicitări!

  12. A.Dama zice:

    Vai, Andrei, mulţumesc de informaţie, deşi încă nu mi-am revenit! :)) Oare unii au toţi neuronii la inimă? 😀

    Mulţumiri!:)

  13. DanutM zice:

    Multumesc. ADama, pentru un crimpei de seninatate ‘ginditoasa’. Mi-a prins bine aici, pe coclaurile reci ale Scotiei.

    • A.Dama zice:

      DănuțM,
      Nu știu cum ai scos de la naftalină fața asta de masă!
      Încă n-am așezat prăjiturelele și ceainicul…
      Căldură să aveți pe-acolo! Căldură mare! Fără încălzire globală. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s