Ce i-aţi răspunde unei fetiţe de 9 ani care vă pune următoarea întrebare:
– M-am gândit aşa, că dacă Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, iar pentru asta a fost aleasă fecioara Maria, ce s-ar întâmpla dacă şi Cel Rău ar vrea să se întrupeze într-o fecioară şi m-ar alege pe mine?
❓
lumea adam(a)ică 
Draga A Dama, iaca ce raspuns aflai eu la intrebare acelei fetite de 9 anisori: in Faptele Apostolilor, la capitolul 16, este redat dialogul dintre temnicerul lui Pavel si acesta din urma; mai exact temnicerul doreste sa fie mantuit si intreaba ce are de facut, iata ce-i spune Pavel:
Fapte 16:31 ”Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit si tu, si casa ta!”. Daca parintele micutei este un crestin autentic atunci copilul, in nici un caz, nu va fi vreodata salas al Raului! Casa celui credincios este mantuita, toata!
Dragă Dancos, mulţumesc pentru răspuns!
E surprinzător că unii copii îşi pun astfel de întrebări la vârste fragede. Eu chiar sunt curioasă ce răspunsuri ar da unii şi alţii. Eu cred că aş fi răspuns doar că dacă se roagă cineva pentru tine, eşti păzit.
Sau, poate, că răul deja este în lume întrupat şi nu mai are de ce să se întrupeze. Nu ştiu…
Când un copil pune o astfel de întrebare, demonstrează că este plin de o râvnă sănătoasă!
Pentru mine, un astfel de copil este absolut frumos… și chiar și numai pentru o astfel de temere, te asigur că, Dumnezeu, cu logica Lui absolută, îl va păzi pe acel copil! Fiindcă ce ar fi El, dacă nu ar aduce liniștea peste fruntea unui copil mâhnit de un asemenea gând? Imaginează-ți!
Apoi, mai departe, acel copil atât de pur, ar trebui învățat că o astfel de întrupare nu ar putea fi posibilă decât în urma unei relații heterosexuale! Să nu uităm cine este Viața! Ori, din fericire, Sarsail nu este decât un stângaci imitator! În nici un caz el nu are alte atribute decât puterea bolii și a morții: scrie undeva în Biblie! Apoi, decurgere firească a acestui adevăr, cu ce fel de bărbat ar trebui să se unească o femeie, pentru a zămisli monstrul? Decât numai cu acel care s-a lepădat de credință! Răspunsul, precum vezi, este foarte simplu! Îmi cer iertare că eu, mesagerul unui astfel de răspuns, nu sunt deloc pe potriva unei astfel de meniri! Dar cine știe, pe viitor… poate voi fi învrednicit!
Să auzim de bine!
Unele dintre cele spuse de tine fac sens pentru cei mari, dar copiii ar trebui să primească răspunsuri pe măsura înţelegerii lor.
Cred că într-o astfel de situaţie, există şi o măsurare a puterii noastre de a ne face copii la minte. Şi nu-i uşor!
Înmărmureşti când auzi aşa gând din partea unei asemenea vârste. Am avut impresia că am trecut câteva secunde prin fiorul unui cimitir… şi că am rămas fără cuvinte.
Profunde comentariile.
Mi-e greu să găsesc un răspuns. La 9 ani, şi-a ridicat o întrebare la care nici nu m-am gândit.
…cel mai dureros e că o astfel de întrupare va exista într-o zi…
Poate i-aş spune că Dumnezeu o iubeşte şi că, atâta vreme cât şi ea Îl iubeşte, El o ţine de mână şi nimeni n-o poate fura.
Satan nu are nimic in comun cu fecioarele. Iar ca sa se nasca nu mai este nevoie, prin insesi pacatele oamenilor el se naste zilnic…
Camix, dear, e foarte frumos răspunsul tău! E exact ce are nevoie un copil. Dacă acel copil are o educaţie creştină, el va înţelege că iubirea lui Dumnezeu pentru el îl apără de rău. E foarte exact. În acelaşi timp, şi pe mine mă miră că parcă se mută tot mai înspre primii ani de viaţă dificilele chestiuni teologice pe care şi le pun copiii. E un fenomen de studiat… Cum se raportează generaţiile de acum de copii din şcoala primară la familie, la societate, la Dumnezeu?…
Dragă Anaayana, oare chiar nu are nimic în comun Satan cu fecioarele? Ele nu sunt ispitite? Ispita nu vine de la Satan? Întreb şi eu… nu că aş avea răspunsuri prea multe. Iar partea a doua a comentariului tău, e bine punctată, bine formulată. Satan e aici, după cum şi Dumnezeu e cu noi.
O curiozitate: ai 5 de A, 2 de N şi un Y în pseudonim. Ce legătură e între aceste litere? De unde au găsit energia să se apropie unele de altele? 😎
Chiar mă întreb cum să spui unei fete „Daca parintele micutei este un crestin autentic atunci copilul, in nici un caz, nu va fi vreodata salas al Raului! Casa celui credincios este mantuita, toata!”?
Este chiar crud. Ce şanse sunt ca tatăl acelei fetiţe să fie un „creştin autentic”? Dacă ar fi fost atât de autentic încât să salveze casa sa, fata ar fi întrebat pe tatăl ei.
Poate că nu este frumos şi duios, dar cred că anaayana are dreptate. Satan nu are de ce să caute tinere fecioare credincioase în cultul său. Şi Camix are dreptate, „…cel mai dureros e că o astfel de întrupare va exista într-o zi…”.
Din nefericire lumea îşi doreşte binele pentru a se echilibra. Răul cuprinde nativ omul după cum şarpele a convins femeia cu uşurinţă şi femeia pe bărbat la fel de uşor. Binele absolut în om nu poate fi, dar poate fi un echilibru între binele „muncit” şi răul acumulat ca pe o cale de minimă energie.
Acea fată de 9 ani nu ar trebui să înceapă credinţa sau calea spre credinţă cu un neadevăr. Poate fi şi aşa, poate fi şi aşa. Răspunsul stă în Cartea lui Iov. Acolo este descrisă adevărata înfruntare între bine şi rău.
Pentru că nu pot să nu pun eu altă întrebrare femeilor care postează aici. Dacă aţi fi însărcinate cu un copil pe care îl doriţi şi aţi şti că el este Anticristul… aţi face avort?
Nu am dat detalii, dragă Bibliotecarule, în ce context a fost pusă întrebarea şi cui. Interlocutorii fetiţei puteau fi la fel de bine mama, tata, învăţătoarea de la şcoală sau o vecină cu care petrecea mult timp copila.
Acum, gândeşte-te că te-ai înţelege bine cu un copil şi ţi-ar pune o astfel de întrebare. Fă abstracţie de contextul familial. Ce răspuns i-ai da? Copilul trebuie să ştie aşa de mic despre Satan, despre prezenţa lui în lume? Învaţă la şcoală sau în familie?
În privinţa întrebării tale finale, trebuie să o întorc astfel:
Dacă o femeie este credincioasă, ar îngădui Dumnezeu o astfel de situaţie pentru copiii Lui?
@ Bibliotecaru
🙂 Apreciem.
Insa sunt niste chestiuni. Nu cred ca, intr-o casa unde fata are de vazut doar lucruri frumoase ale credintei, ea nu se poate dezvolta din mai multe puncte de vedere.
Eu zic ca e un semn de maturitate acela, chiar daca acea maturitate e precoce rau de tot. Si mai inseamna ca a primit educatia corecta, stiind ca in lume exista un Dumnezeu si un Satan si ca pe pamant e o lupta spirituala intensa. A, bine, ca felul in care a facut ea legaturile mai departe e sinistru sau socant sau oarecum ciudat arata doar ca, in mintea ei, lipsesc anumite piese de la locul lor, ceea ce este absolut normal la aceasta varsta; she’s just a girl. Oricum stie deja mai mult decat e de asteptat. Si asta tocmai datorita celor care au invatat-o. Si intrebarea pusa de ea tocmai asta va face: va gasi piesele lipsa.
E drept ca unii, expusi la aceiasi stimuli, au reactii mai simple. Dar iata ca altii le au mai complexe. Si aici conteaza si formatia persoanei in cauza (psihica, intelectuala, spirituala…). Se pare ca, in cazul ei, reactiile sunt peste nivelul intelectual si spiritual al varstei ei.
I-as spune ca Satan nu poate sa faca acest lucru fara permisiune. Iar permisiunea o primeste doar de la Dumnezeu. Iar Dumnezeu acest lucru nu-i da voie sa faca.
Apoi i-as spune ca la Maria a venit un inger numit Gavril ca sa o instiinteze de cinstea ce i se va face. Daca Satan va vrea sa faca si el la fel, va trebui sa vina la ea sa-i spuna ce are de gand, sa primeasca permisiunea. Dar acest lucru nu se va intampla, pentru ca nu are voie de la Dumnezeu, asa ca fie linistita.
Asa ca pentru un copil.
Si i-as demonstra din Biblie faptul ca Isus iubeste prea mult copiii ca sa-i ingaduie lui Satan sa-i foloseasca astfel.
intrebarea este destul de profunda si cu extinse implicatii apologetico-filosofice. ar putea fi alese mai multe variante de continuare a discutiei. pentru ca nu vad sa existe un raspuns si atit… trebuie sa existe o discutie care sa continue si in functie de raspunsurile pe care ea le va da in continuare.
gindesc citeva variante de continuare a dicutiei:
a. „papusica frumoasa le-a promis asta si la altii si i-a pacalit. vrei sa fii o pacalita?” si apoi continuata discutia pe partea a fi sau nu pacalit in viata… ce te pacaleste, poate si din experienta personala cum te-a pacalit satan etc.
b. „frumusico, si ce nume i-ai da?” acum depinde ce ar continua ea… daca ar spune anticrist, poti continua ca acest nume este deja luat etc.
c.”draga mea, satan mereu a vrut sa-l imite pe Dumnezeu, dar cred ca de data asta vrea sa inventeze ceva nou, impotriva randuileii create de Dumnezeu si ar putea insarcina un baiat sa faca treaba asta”; varianta usor amuzanta pentru a vedea cit de serioasa este pentru ea intrebarea… s.a.m.d
pina la urma, conteaza Harul care ti se da ca parinte in fata unor astfel de intrebari…
Dragă Pety, mi-a plăcut ideea cu „înştiinţarea”. Cred că se potriveşte pe înţelesul unui copil. Mulţumesc!
Dragă Artzar, am remarcat dispoziţia ta actoricească. Ai reuşit să mă surprinzi. Nu m-am descurcat atât de bine cum intuiesc că te-ai fi descurcat tu… Cred că s-a făcut un film cu un actor care urma să nască. O comedie, sigur. Însă e o chestie practică, într-adevăr, în astfel de discuţii cu copiii. Cu mulţumiri,
A.Dama
Salutare!
Am citit cu interes toate comentariile!
Problema e drept ca poate fi transata cu usurinta pentru un adult, mai greu pentru un copil: mai greu din punctul de vedere al putintei de intelegere a acestuia! Si totusi, se face o confuzie: anticrist va fi om si nimic mai mult! Va fi un om care ridica stindardul lepadarii credintei! Tot ceea ce va face va face in totala cunostinta a razvratirii! Deliberat, care va sa zica! Prin crestin autentic, Bibliotecarule, am facut referire la acel soi despre care vorbeste Pavel care spune ca in slabiciunile sale isi are puterea! Acel om, eu cred ca deja s-a nascut! Acum este la lucru! E un tip placut, aratos, intelectual rasat si nu la urma, sincer(?) preocupat de problemele sociale si ale mediului!
Ori, ce om e acela care, el insusi pretinde a face binele? Acela este anticristul! Copilul de 9 ani nu a pus o intrebare exagerata; deseori uitam ca si noi ne suparam cand la varsta aceea, nu eram luati in serios de parinti sau bunici!
Sa plecam de la Geneza: acolo este cheia, ”Veti fi ca Dumnezeu”, asa le-a spus Satan lui Adam si Eva!
Anticristul va primi putere de la Satan dar sufletul sau va fi fost plamadit in acelasi laborator divin, ca al oricarui om! Anticrist nu va fi mai mult decat un om! El va fi acel gandac de colorado, care a invatat enorm de multe din esecurile lui Hitler, Stalin si etcetera! De aceea va cauta sa fie mai uman decat toti cei care au schiopatat la acest rol!
Revenind la intrebarea copilului, l-as saruta pe frunte si l-as linisti; oricarui prunc ii este arhisuficienta asigurarea parintelui cum ca asa ceva nu se va intampla niciodata!
Zi buna la toata lumea!
Ne dai de gândit, Dancos!
Cristian Bădiliţă a scris un „Manual de anticristologie” şi „Metamorfozele Anticristului la Părinţii Bisericii”.
Eu ştiu prea puţine… De-aia am şi lansat întrebarea. Pentru că aveam nevoie de răspunsuri. În acelaşi timp, nu ştiu cât de „definitive” pot fi răspunsurile.
Oricum, mulţumiri!
@ Dancos
Buna intuitie (sau deductie) cu „De aceea va cauta sa fie mai uman decat toti cei care au schiopatat la acest rol!”. Scrie ca in prima parte a acelei perioade, va fi pace si acel el va raspandi peste tot impresie pozitiva. Poate tocmai datorita unei posibile umanitati.
Intrebarea e genuina?! Cumplit! Ma trec fiori pe spate!
Sa se dezvirgineze repede ar fi o soluţie? (satanica)
Tu ce i-ai raspuns A. Dama? In mod normal, o fetiţă nu ar trebui sa aibă prea multe detalii, fie ele adevărate si bine intenţionate, despre Bine si rău (a se citi Dumnezeu si satan). Îngeraşul ar fi suficient, cred.
Doamne, păzeşte-ne!
Tu ce-ţi imaginezi, dragă Scorpius, că n-am ce face decât să scriu literatură horror pentru copii? Că aş pune în gura lor astfel de întrebări de malefică ce sunt? Da, e genuină întrebarea! Iar prima soluţie ai recomanda-o copiilor duşmanilor, bănuiesc, nu copiilor la care ţii. Dar nici duşmanilor, că trebuie să-i iubeşti…
Eu am răspuns că rugăciunea e o soluţie. Dacă ne rugăm, ne păzeşte. Şi-am mai spus că lumea întreagă e împărăţia Celui Rău, aşa că el oricum e pe-aici. Nu mai e nevoie să se întrupeze. Şi este o Împărăţie a lui Dumnezeu, în care ajung toţi copiii buni şi ascultători.
Iar copiii ştiu mult mai multe despre rău decât îţi imaginezi tu. Sunt desene animate, jocuri violente şi tot felul de alte „bucate” rele care le sunt servite pe tavă. Deci nu e o soluţie să le acoperi ochii, ca apoi să-i deschidă singuri şi să fie şi mai bruscaţi…
@ Scoprpius
Tre’ sa recunosc ca multa imaginatie mai au romanii, la solutiile pe care le propun. Chiar asa: orice ne trece prin cap facem public?
Paranteza ta era adevarata. Prea adevarata ca sa merite pronuntarea. Banuiesc ca nu vrei un raspuns la ea si ca iti dai seama ca asta ar fi exact drumul care sa o duca spre temerea ei cea mai mare.
Apoi, cand esti pus in fata unei probleme, nu te poti preface ca ea nu exista sau sa spui ca ea nu ar fi trebuit sa existe. Tehnica strutului nu aduce niciodata rezultate bune.
Si apoi, daca un copil nu ar trebui sa stie despre bine si rau, despre Dumnezeu si satan, ce ar merita sa fie cunoscut in lumea asta? Astea sunt reperele care ghideaza omul de la inceputul la sfarsitul vietii. Daca astea nu sunt cautate, gasite [in proportia in care poate], incurajate, ce altceva ar mai avea sens?
Zi-mi mai multe despre această energie a literelor!
A.Dama,
Am sa încerc să dau pe scurt un răspuns întrebării fetiței, transmise prin tine:
Eu cred ca intrebarea arata perspicacitatea fetitei… dar este copilareasca! De ce? Pentru ca diavolul este limitat in ceea ce poate face, ca orice fiinta creata. Diavolul nu este „dumnezeu”; provine din mitologie conceptul îmbrățișat de unii că în univers există două forțe egale ca putere, doar calitativ diferite (una bună și alta rea) care se luptă una cu alta… iar noi, oamenii, suntem la discreția rezultatului acestei lupte. În timp ce nu neglijăm puterea diavolului (să nu uităm că el a fost făcut de Dumnezeu și înălțat la o poziție foarte înaltă, era unul dintre heruvimi, adică ființe care stau în imediata apropiere a scaunului de domnie al lui Dumnezeu), el este FĂCUT și, ca orice ființă făcută, are puteri limitate. Domnul Dumnezeu este singurul Dumnezeu. Lupta ce se dă acum este din cauza noastră, din cauza căderii omului în păcat și a planului și promisiunii lui Dumnezeu de a-l salva (mântui) pe om. Prelungirea acestei „lupte” are în vedere libertatea omului și un timp pe care l-a determinat Dumnezeu pentru desfășurarea planului de mântuire, conform (probabil) unui număr de mântuiți pe care-L are în Sine.
1. Diavolul este un înger căzut. Domnul Isus a văzut când a fost aruncat afară din cer. Pavel spune că diavolul și îngerii atrași de el în cădere operează „în văzduh” sau, altfel spus, în atmosferă. In Epistola către Evrei, 9:11-12, vedem că templul de pe pământ era făcut după imaginea unui templu din ceruri și că după moartea și învierea Sa, Isus a intrat cu sângele Său și a făcut curățirea lucrurilor din ceruri și a adevăratului locaș de închinare de acolo. Astfel, dacă înainte de moartea și învierea Domnului, Diavolul ar fi avut acces în ceruri (vezi Iov cap 1) acum nu cred că mai are; cerul este curat, pregătit pentru „mireasa Mielului” și pentru nuntă…
2. Diavolul este spirit. Un spirit nu are carne și oase! Isus a spus: Luca 24:39 Uitați-vã la mâinile și picioarele Mele, Eu Sunt; pipãiți-Mã și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți cã am Eu.” Adică, Isus a fost înviat în trup (1), și un duh nu posedă trup (2). Dacă un spirit (orice spirit, bun sau rău) s-ar putea întrupa, atunci afirmația lui Isus ar fi mincinoasă!
3. Îngerii (inclusiv cei căzuți) sunt ființe fără sex și fără capacitatea de a se reproduce. Tot Isus a spus: Matei 22:30 Cãci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mãrita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Dar de ce se crede că „îngerii” sunt toți… masculi? Doar pentru că substantivul „înger” este de gen… masculin? Hm… Îngerii nu pot produce spermă (dacă-s „masculi”) și nu pot fecunda femei! Dacă ar putea face asta, atunci îngerii ar deveni „creatori” și implicit asta ar însemna că ei sunt… divini sau „dumnezeu”. Numai Dumnezeu poate crea! Capacitatea aceasta e un prerogativ al divinității, și din cauza asemănării cu Dumnezeu („să facem om după chipul și asemănarea noastră”) omul poate de asemenea crea! Doar că omul operează cu materia existentă, prin imaginație și iscusință, iar Dumnezeu poate opera cu… nimic!
Dragă Ted,
Apreciez efortul pe care l-ai făcut pentru a da un răspuns atât de cu perspectivă… creştină! Mulţumesc frumoooos!
Eu am citit cu atenţie şi, încerc să sintetizez acum şi să văd unde am rămas nelămurită. Deci, lupta dintre Dumnezeu şi Diavoul nu ar fi existat dacă nu eram noi? E numai din cauza noastră?
În privinţa duhurilor, ele pot, totuşi, la porunca lui Dumnezeu să îmbrace un trup? Îngerii trimişi la Avraam; îngerul care l-a scos pe Pavel din închisoare…
Când se spune că fecioara „s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” e o greşeală de traducere? De fapt, Dumnezeu a creat din nimic?
Întrebătoare,
A.Dama
@ A Dama: sper ca ai inteles gluma (sinistra – ca de altfel si problema). Chestia asta cu „traim in pandemonium” e un bullshit mare – de aici pana la a spune ca satan e de fapt creatorul lumii materiale, mai e un pas. Eu tot sper ca ai glumit, daca nu, fie: de era fetita mea fie credea in Dumnezeu, fie in satan, fie in nimic – in toate cele trei cazuri nu ar fi avut problema ridicata de tine. Noi gresim cand prezentam copiilor personaje sf si le spunem sa creada in povesti miraculoase – aici referindu-ma la „explicatiile religioase pe care le dam copiilor intr-un mod accesibil lor”. Copiii te intreaba de 1000 de ori de ce ploua, tu le explici, iar ei tot nu pricep, asa ca… papus draga… iar daca gasesti intr-o zi papusa spanzurata si c-un cutit in spate – naspa frate!
@camix: astea crezi tu ca sunt reperele! de aia pendulam perpetuu intre bine si rau, intre virtute si viciu, de aceea suntem calduti. Nu exista repere, exista doar o cale. Si, bineinteles, alternativa, iar daca tu ii prezinti copilului ambele, cai si nu doar singura…
Nu inteleg ce inseamna ca ii prezint ambele cai. Daca te referi la faptul de a-i spune copilului ca exista un bine si un rau sau un Bine si un Rau, daca asta e posibila greseala si ca ar fi recomandabil sa-i spun ca exista doar Bine, atunci ne trezim intr-o zi ca ne intreaba: „Mama, daca nu exista rau, de ce sunt unii copii din fatza blocului asa rai?” Va fi iesi un raspus interesant.
Scorpius, trăim în lumi diferite, e clar! Eu îmi amintesc că se zice: „Îţi pun înainte binele şi răul, alege binele şi vei trăi…”
Eu n-am spus nici că ar fi fost copilul meu, nici că ar fi fost eleva mea, nici că i-aş fi fost mătuşă sau vecină. Dar când te văd pe tine atât de pornit, îmi vine să te întreb tu cât timp petreci cu copii, ca să ştii ce le trece prin minte? Copiii sunt receptivi, nu-i aşa? E suficient să audă la ştiri că unul şi-a omorât părintele şi să-ţi pună întrebări capitale. Şi nu-l poţi feri să n-audă, nici dacă n-ai în casă televizor… Şi câte şi mai câte! Cred că cei care au de-a face cu educaţia copiilor, fie că sunt părinţi, fie că sunt învăţători, profesori, trebuie să ţină cont că aceşti copii vor interacţiona vrând-nevrând cu alte paradigme şi trebuie să-i pregătească pentru acel moment.
Mi-am amintit de o rugăciune pe care mi-a trimis-o un amic pe net: „Dragă Doamne, de Halloween mă costumez în drac. Aşa-i că nu Te superi!?”
A.Dama,
Cu privire la lupta dintre Dumnezeu si diavolul, spuneam ca ea exista sub forma perceputa de noi (adica in timp si cu victime de partea omenirii) din cauza noastra, a omului. Desigur ca Dumnezeu exista intr-un prezent continuu, si la El timpul nu are nici o relevanta; dar lucreaza in timp din cauza noastra. Omul a intrat in acest conflict cind nu a ascultat de Dumnezeu. Din vesnicie, Dumnezeu a avut un plan de rascumparare a omului (Domnul a stiut ca omul va cadea in pacat) si de biruinta asupra diavolului impreuna cu si prin om. Nasterea Domnului Isus a adus rascumpararea omului si l-a imputernicit pe om sa participe in lupta si biruinta impotriva diavolului.
Ingerii pot imbraca trup, daca le permite si le porunceste Dumnezeu. Desi aparitiile angelice din VT se refera adesea la „ingerul Domnului”, cu privire la care, comentatorii sunt in mare parte de acord ca este Domnul Isus. Din Sfinta Treime, Fiul are menirea de a fi reprezentarea vizibila a lui Dumnezeu.
Intruparea nu a fost o creare din nimic… Fiul lui Dumnezeu, a doua persoana a Trinitatii s-a intrupat. Cum a fost plasata saminta in femeie? Este clar ca nu a fost nimic „sexual” cu privire la însărcinare! Nu stie nimeni procesul real.
Acum e mai limpede, Ted, cum ai gândit răspunsul anterior. Noi nu-L putem surprinde pe Dumnezeu, dar El ne dă libertatea alegerii. Asta numesc eu „rana oglinzii”.
Mulţumiri şi aprecieri re-înnoite!
A.Dama
Draga Adama,
Se pare ca pastorul Ted s-a ocupat rapid de fetita si a poposit mai mult asupra celuilalt „copil, tanar” in cunoasterea acestui subiect. Si a facut-o de nota 10, iar dumneavoastra ati inteles de nota 20.
Inclin totusi sa cred ca aveati cunostinte, cel putin minime de angelologie. Deoarece Scriptura nu va este necunoscuta.
Dragă Pety, poţi să zici „tu” în continuare! 🙂 Cunoştinţele mele sunt… în măsura în care sunt… Ciulesc urechile să mai învăţ. Mie mi s-a părut Ted foarte tranşant în chestiunea: „un duh nu posedă trup”, de aceea am vrut să nuanţeze. Şi… am primit ce-am vrut! 🙂 Păi, da… Biblia am citit-o din scoarţă în scoarţă pentru prima dată când eram în clasa a 5-a. La 11 ani… De-atunci o recitesc şi, încă mai are multe taine.
Draga Adama,
tocmai ca nu pot zice „tu”. Sunt setat pe pronumele de politete. Am defectul acesta. Daca incerc sa spun „tu” ma simt ca pestele pe uscat.
De exemplu nu pot sa zic (scriu) Ted, fara sa n-am senzatia ca sunt mitocan. Dar pot sa spun pastorul Ted. Sau domnul pastor Ted. Este adevarat, nici cu „draga Adama” nu ma simt confortabil. De obicei asa se adreseaza cunoscutii intre ei. Dar, in speranta ca-mi protejati fragila securitate psihica (cea legata de apelative, adresari, pronume), va multumesc si merg inainte.
E adevarat, banuiam doar ca stiti Biblia bine. Acum am certitudinea. Si mai cred acum ca nu pentru dumneavoastra in mod special ati solicitat pastorului Ted sa aprofundeze. La citirea Bibliei din scoarta in scoarta, pentru mine e clar ca nu se punea problema ca nu stiti ca un duh nu poate poseda trup decat cu permisiune, iar de „uniri” impotriva firii nici nu se mai discuta.
Ramane insa in picioare, pentru mine abordarea raspunsului pentru un copil de 9 ani. Raspunsul pastorului Ted este bun de stiut pentru parintele matur, care trebuie sa dea un raspuns adaptat varstei de intelegere.
Daca fetita mea m-ar fi intrebat asa ceva, as fi luat-o langa mine si i-as fi citit din Biblie intamplarea cu Maria, cea preabinecuvantata. Apoi as fi cautat punctele esentiale. Ca exista o profetie, ca un inger a venit la ea s-o instiinteze, ca au existat evenimente anterioare ca semne antemergatoare s.a.m.d.
Si ca, asemanator, daca doar ne imaginam, asa ar trebui sa vina si cel rau. Si i-as spune de ce nu poate sa vina:
– nu exista profetie cu privire la un asemenea eveniment;
– o femeie batrana nu a mai nascut un antemergator (Ioan Botezatorul);
– si ingerul care instiinteaza nu poate sa vina niciodata, deoarece primele doua conditii – profetia si nasterea la batranete – nu se vor intampla in veci.
Si-apoi, in functie de reactia copilului, pe care nu am de unde s-o prevad, imi readaptez strategia.
Cam atat.
Va doresc mult har.
Formula „dragă…” e o formulă uzuală de corespondenţă, dragă Pety. Şi în engleză se foloseşte „dear…”, şi în franceză „cher…, chère…” Acum, îmi cer scuze de la dvs. că m-am adresat cu „tu”, eu considerând relaţiile în acest spaţiu al „jurnalului public” ceva mai amicale. Nu cred că i-aş fi spus lui Ted „tu” dacă l-aş fi văzut în carne şi oase. Cred că atunci când suntem faţă în faţă, altfel discutăm decât aici, unde ne aflăm mai degrabă în faţa textelor, decât în faţa… feţelor noastre.
Vă mulţumesc pentru aceste precizări! Un copil care-şi ridică o astfel de problemă are deja nişte cunoştinţe despre diavol şi Dumnezeu, despre venirea Fiului şi despre fecioară, deci poate înţelege că aceste evenimente au fost prevestite dinainte şi s-au încadrat perfect în planul lui Dumnezeu. E bine nu doar să citim, ci şi să înţelegem… aici mă refer în dreptul meu, dar nu întotdeauna înţelegem şi atunci căutăm să vedem şi cum înţeleg alţii… Vă mulţumesc încă o dată pentru precizări!
A.Dama
Adama,
multumesc de indrumarile profesionale. Am capatat acum cunostinta si iti multumesc. Si daca e amicala atmosfera, atunci sa ma simt bine, relaxat si cu minte receptiva.
Inca o data, iti multumesc.
Pety, eşti oricând binevenit! Relaxat şi cu un pahar de apă. 🙂
A.Dama
Pingback: Dacă e copil… | lumea adam(a)ică