Oamenii s-au așezat în rând, așteptând să schimbe câteva cuvinte cu cel ce le-a vorbit. Unul dintre cei care au venit în față l-a îmbrățișat pe vorbitor la finalul discuției lor. Chiar dacă o îmbrățișare obișnuită durează câteva secunde, după 1 minut, omul nu se desprinsese din îmbrățișare.
Vorbitorul primise de la Dumnezeu un cuvânt, să nu pună el capăt îmbrățișării. S-a mai scurs 1 minut. Membrii echipei începeau să își arunce priviri întrebătoare. Duhul Domnului continua să-i repete celui ce vorbise mulțimii să nu fie primul care să întrerupă momentul. S-au mai scurs 2 minute. Oamenii care așteptau la rând au început să dea semne de nerăbdare… Și de indignare.
Vorbitorul rămânea în aceeași postură, îmbrățișându-l pe omul care nu voia ca acest moment să se sfârșească. Încă 1 minut – dificil pentru toți cei din jur, inclusiv pentru vorbitor. Îndemnul stăruia în continuare: Nu te desprinde primul din îmbrățișare!
1 nou minut scurs până la capăt. 6 minute de îmbrățișare… Omul decide că a fost suficient. Își ia rămas bun cu fața radioasă.
Vorbitorul Îl întreabă pe Dumnezeu ce-a fost asta, de ce a trebuit să se poarte așa cu omul acela. Răspunsul Lui: „Acest om n-a avut niciodată în viață un tată. Trebuia să-i arăt prin tine că dragostea Mea pentru el e fără limite, că nu are un timp mărginit la dispoziție, ci stau la dispoziția lui oricât are nevoie de Mine. 6 minute i-ai fost tată.”
lumea adam(a)ică 
Chiar, concursurile de îmbrăţişări or fi fost inventate? Şi dacă da, care-o fi recordul? A.damo, te-am luat drept google azi sau ce?:))
(Dar asta pentru că) te-ai dovedit mai mult decât un motor de căutare.
Almanahe,
Interesant ar fi să ne caute Motorul de Căutare și să ne afle la Post. 🙂 Doamne-ajută!
„Oamenii care asteptau la rand au inceput sa dea semne de nerabdare… Si indignare.” Pare normal. Putini vad „dincolo”. Imaginea desprinsa dintr-un alt tablou asemanator, ramas celebru, dupa ce o femeie pacatoasa imbratiseaza picioarele Mantuitorului, da nastere acelui dialog, ramas ca un monument peste vremuri: „Cui i se iarta mult iubeste mult, dar cui i se iarta putin iubeste putin.” (este scris intr-una din evanghelii, cei interesati sa caute si sa citeasca in intregime. Se merita). Ce-i interesant si greu pentru omul egoist sa inteleaga de ce Dumnezeu alege sa satisfaca placerea sufletului unui singur om in detrimentul multimii.
Livius,
Nu m-aș da înapoi să fiu eu acel suflet în mulțimea căreia i Se adresează El! De fapt, dacă am ști mereu cum să-L lăsăm să Se stră-vadă prin noi, am emana vindecare. Fără efort.
Bravo! Eu am avut iubit de felul asta. Am si un copil de la El.
Katia, Katia,
Și eu, care mă pregăteam de Nuntă! 🙂
Reblogged this on Trezire Spirituală.
Pingback: VOTATI!!! | unhealthygirl