Înțelegerea primului distih e cât un botez. Dacă nu mai ești îmbrăcat în lumină, ți se vede goliciunea. Cum să pășești în taină pe vârfuri, să nu te-audă nimeni? Ce rost ar avea să traversezi taina în șir indian?
in taina se repede ca-ntr-un zbor
ca-n asternut truditul muncitor
sub cerul bland tarana ei smerita
in straie de lumina-mpodobita
fulgi de poveri pe chipul ei de roaba
izvoare vii ce o inunda-n graba
trasuri de foc si porumbei o suta
alai de ingeri jocuri de-alauta
la intalnire-n noapte fata-n fata
adancurile-i freamata de viata
lumea adam(a)ică 
De luni iesim din „luna de miere”, asteptam o revenire la normal, ca ne-am hotarat sa fim bagati in seama. A.Dama, fa ce stii ca trebuie si schimba foaia! Multumim. Echipa de cititori.
Livius,
Blogul ăsta nu depinde numai de mine… Din păcate. Sau din fericire. 🙂
Și cine mai e în echipa de cititori?