6 minute…


Oamenii s-au așezat în rând, așteptând să schimbe câteva cuvinte cu cel ce le-a vorbit. Unul dintre cei care au venit în față l-a îmbrățișat pe vorbitor la finalul discuției lor. Chiar dacă o îmbrățișare obișnuită durează câteva secunde, după 1 minut, omul nu se desprinsese din îmbrățișare.

Vorbitorul primise de la Dumnezeu un cuvânt, să nu pună el capăt îmbrățișării. S-a mai scurs 1 minut. Membrii echipei începeau să își arunce priviri întrebătoare. Duhul Domnului continua să-i repete celui ce vorbise mulțimii să nu fie primul care să întrerupă momentul. S-au mai scurs 2 minute. Oamenii care așteptau la rând au început să dea semne de nerăbdare… Și de indignare.

Vorbitorul rămânea în aceeași postură, îmbrățișându-l pe omul care nu voia ca acest moment să se sfârșească. Încă 1 minut – dificil pentru toți cei din jur, inclusiv pentru vorbitor. Îndemnul stăruia în continuare: Nu te desprinde primul din îmbrățișare!

1 nou minut scurs până la capăt. 6 minute de îmbrățișare… Omul decide că a fost suficient. Își ia rămas bun cu fața radioasă.

Vorbitorul Îl întreabă pe Dumnezeu ce-a fost asta, de ce a trebuit să se poarte așa cu omul acela. Răspunsul Lui: „Acest om n-a avut niciodată în viață un tată. Trebuia să-i arăt prin tine că dragostea Mea pentru el e fără limite, că nu are un timp mărginit la dispoziție, ci stau la dispoziția lui oricât are nevoie de Mine. 6 minute i-ai fost tată.”

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la 6 minute…

  1. almanahe zice:

    Chiar, concursurile de îmbrăţişări or fi fost inventate? Şi dacă da, care-o fi recordul? A.damo, te-am luat drept google azi sau ce?:))
    (Dar asta pentru că) te-ai dovedit mai mult decât un motor de căutare.

  2. liviuspuraci zice:

    „Oamenii care asteptau la rand au inceput sa dea semne de nerabdare… Si indignare.” Pare normal. Putini vad „dincolo”. Imaginea desprinsa dintr-un alt tablou asemanator, ramas celebru, dupa ce o femeie pacatoasa imbratiseaza picioarele Mantuitorului, da nastere acelui dialog, ramas ca un monument peste vremuri: „Cui i se iarta mult iubeste mult, dar cui i se iarta putin iubeste putin.” (este scris intr-una din evanghelii, cei interesati sa caute si sa citeasca in intregime. Se merita). Ce-i interesant si greu pentru omul egoist sa inteleaga de ce Dumnezeu alege sa satisfaca placerea sufletului unui singur om in detrimentul multimii.

    • A.Dama zice:

      Livius,
      Nu m-aș da înapoi să fiu eu acel suflet în mulțimea căreia i Se adresează El! De fapt, dacă am ști mereu cum să-L lăsăm să Se stră-vadă prin noi, am emana vindecare. Fără efort.

  3. Katia zice:

    Bravo! Eu am avut iubit de felul asta. Am si un copil de la El.

  4. Pingback: VOTATI!!! | unhealthygirl

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s