12 B – Simply the Best


Pentru că ați fost doar Voi, rămâneți simply the best.

Mi-au plăcut toate amintirile haioase și poznașe – cum le-ați închis pe colegele care cântau (prea) frumos în biroul directoarei, cum v-ați aruncat gențile pe geam, și-ați ieșit tactic pe poartă când orele deveneau prea greu de suportat, cum unii mai mici de statură i-au convins pe profesorii care le cereau insistent să se ridice când răspund că,  de fapt,  erau în picioare…

Și mi-a plăcut evocarea ta, MN:

Faptul că am ajuns la acest liceu a fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla în viață. Am venit aici fără să știu vorbi, scrie sau citi bine și corect. De aceea tăceam atât de mult… fiindcă nu știam vorbi. Am muncit pe brânci să recuperez, să vă ajung din urmă. Și a fost extraordinar că am putut termina liceul împreună cu voi. Experiența aceasta a fost cea mai bună din întreaga mea viață!

Acum puteți privi și în urmă, și înainte cu o înțelegere diferită, drămuită de vreme, de experiențe complexe, de bucurii și tristeți, iubiri și trădări, reușite și eșecuri, victorii și înfrângeri, de văi adânci și culmi uimitoare.

Ați avut modele, iar după ce a venit vremea desprinderii, a propriului zbor, ați devenit voi modele pentru cei din proximitate, pentru cei dispuși să învețe. Ați fost protejați, iar acum oferiți, la rândul vostru, protecție. Și mai ales știți ce înseamnă să vă puneți la Adăpost.

Felicitări, 12 B, rămâneți în continuare „copiii mei”, singurii… tout simplement les meilleurs!

Reclame

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial, De (la) prieteni, De viaţă și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la 12 B – Simply the Best

  1. Alex zice:

    Ce amintiri frumoase și neprețuite, după atâția ani… Iar poza cu „transformarea” temporală… va fi un prilej de amintiri la viitoarele întâlniri…
    Numai bine și multe bucurii, împreună cu elevii dragi! 🙂

    __________

    Chiar dacă n-au reușit să vină toți, m-am bucurat mult să-i revăd. După ce le-am fost dirigintă, am trecut în sistemul universitar, așa că n-am mai avut ocazia să am clasa mea.:)
    E interesant să vezi că timpul îi formează pe oameni, îi șlefuiește, le adâncește perspectiva… dar nu le răpește zâmbetul de pe buze, nici ironia ori ștrengăreala din replici.
    Să dea Cel de Sus să ne mai întâlnim! E un fel de promisiune de (nouă) viață.
    Mulțumesc de gând, dragă Alex!

  2. Iosif zice:

    Frumoasa ‘partasie’ !
    Voyage dans le temps ! Oui, c’est possible !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.