Am urmărit distrată videoclipul de mai jos:
.
Apoi am citit că „vedeta” nu făcea altceva decât ce văzuse la părinții săi.
Și mi-am amintit că El nu făcea decât ce-L vedea pe Tatăl făcând. Oare noi vedem ce face Tatăl nostru?
Și m-am întrebat ce ne văd pe noi copiii făcând. Dacă vor face întocmai???…
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
| Din istoria blogosfe… la Dinamica cioburilor de oglindă… | |
 | felicia silaghi la un (alt) susur blând |
 | tomaaadrian la un (alt) susur blând |
| Din istoria blogosfe… la (pier)res | |
| felicia silaghi la Poate cel mai mult doare absen… |
Vizitați: Typing Test și încercați!
lumea adam(a)ică 
Hm … mai fac copiii din ziua de astazi ceea ce vad ca fac parintii lor? Poate ca nu in mod constient.
Cred ca unul din momentele definitorii ale vietii mele a fost acela cand am hotarat ca NU voi face ce au facut parintii mei, in unele aspecte esentiale ale relatiei lor. Nu am avut niciodata, de atunci, vreun regret pentru ca am luat aceasta decizie. Dar, ma rog, cate cazuri … atatea necazuri. Am cunoscut si familii in care exemplul parintilor era unul demn de urmat intocmai …
Dyo,
Înțeleg. Detașarea de (anti)model e o etapă. Pe cont propriu.
Rândurile astea ar trebui să fie pentru părinți. 🙂
Impresionant, absolut impresionant, e foarte hazliu 😀
Vazusem little fellows practicand arte martiale la varsta de 4-5 anisori, erau impresionant de bine antrenati, dar cu siguranta era „vina” tatalui 😀
Asta e un foarte bun exemplu pentru multi parinti care spun – „ah copilul meu e neascultator, incorigibil etc” – cu siguranta copiaza modelul adultului. Tragic e ca un adult nu se vede pe el insusi (exceptie cei care au antrenament), dar copilul il oglindeste foarte bine.
Adama, e asta un semn ca parintii ar trebui sa inceapa sa danseze mai des? 😀
Romi, cred că în primii ani de viață, multe apucături se formează prin imitare. Mai târziu, lucrurile se mai echilibrează, fiindcă personalitatea fiecăruia iese la suprafață.
E o idee bună să se-apuce părinții de dansat. Măcar pentru menținerea tonusului muscular. 🙂
luam lapte de la cineva si ni-l aduce acasa. cand intra in curte, zice: alo, alo, am venit cu laptele, e cineva acasa? de multe ori vine cu fiu-sau ala mic, care are vreo 3 ani, si zice exact cum zice taica-sau. : )) ii asa de scump cand il auzi.
Mulțumesc, L.I.! Iată o puternică imagine auditivă și vizuală…
@,,Rândurile astea ar trebui să fie pentru părinți. ”
–
E adevarat !
Copiii sunt copii, dar sunt si copii.
[cu accent pe prima silaba]
Cel putin pentru o perioada, pana ce isi aleg propriul drum.
[ -mai bun sau mai rau dacat al parintilor.]
Așa-i, Mitică! Măcar în perioada aia dacă ne-am aminti că ne putem vedea în oglindă în ei… 🙂