Iată un nou PA. Aici ați mai citit unul.
Iar aici e matca, unde găsiți mai multe fotografii (și alte explicații) lămuritoare.
Monolog băsescian
Multe găluști le-am vârât pe gât românilor, dar nu mai intră nimic. Dacă n-o înghit nici pe asta, ultima, mă reprofilez. Mă angajez om-fantă. Hî-h-hî, ce banc bun! Nu tu bon fiscal, nu tu verificări! Plus că mergi, ca nomazii, din țară-n țară, din oraș în oraș. Am văzut și în Madrid, și în Viena, și în Paris, și în Londra oameni-fantă. Îmi găsesc eu o (o)poziție mai comodă, că asta-i grea de tot. Am îmbătrânit. Dar ce bine că n-o să mă recunoască nimeni! Așa spoit, cum să-și dea seama cine mi-s?
lumea adam(a)ică 
Trist. Aceste statui mă întristează.
Să înțeleg că n-ai încerca așa ceva? Nici în glumă?
Mă întristează. Nu pot să mă uit la ele. S’ar dori un exemplu de lucrare prin nelucrare. Dar este nelucrare. Ei încearcă să se asemene cu piatra şi pământul. Fără să reuşească, chiar dacă acum se vopsesc pe chip. Sunt oamenii care stau în piaţă, în loc să meargă în vie.
Noroc că Hristos are ceasurile 11 în fiecare zi de câteva ori. De 2000 de ani zi de zi.
Şi culesul nu s-a terminat.
Krabul, e o ocupație, (aproape) ca alta. Dacă ești medic stomatolog, nu îi vorbești fiecărui pacient despre Dumnezeu. Lucrezi pe cont propriu… Sunt mari șanse ca aceste statui să-i pună mai tare pe gânduri pe trecători. Crezi că e ușor să stai pe raftul Lui, și să fii folosit doar când vrea Stăpânul?
Nu aş încerca. Este dezumanizant. Este omorâtor de suflet.
Te-aș contra(zice) cu ce spunea Eliade… Și dacă ești într-o cușcă, înainte de a fi aruncat sub jetul de gaze ucigătoare, poți fi (suflet) creator.
Ai trecut de multe ori pe lângă oameni fantă? Le-ai studiat mimica, atât cât e vizibilă?
În Madrid, am văzut o îngeriță… Numai că, la un moment dat, i-a trebuit musai o țigaretă. Și toată suflarea din piață a început să se amuze: înger fumător!… Ce era mai trist? Îngerul sau trecătorii.
Este mai cinstit un ţigan cerşetor sau un fals olog decât aceştia.
Și ce ne facem cu judecarea celui care a ajuns în situația de a face asta?
Dumnezeu să ne dea înțelepciune!
Păi nu îi judec! În primul rând nu caut să îi laud, să le găsesc originalitate, să îi justific ca şi artă.
Ca să mă fac înţeles vă explic modul meu de gândire cu privire la această formă de sub-cerşetorie:
1. Când vine un ţigan şi zice: dă nene şi tu un ban ca şi creştin trebuie să Îl văd pre Hristos care vine şi îmi cere. Şi după inima mea îi dau sau nu. Inima ştie dacă am făcut bine sau nu. Conştiinţa mea îmi spune seara dacă am făcut bine că am dat sau nu.
2. Când trec pe lângă un om imitator al pietrei sunt trei situaţii: una nu mişcă şi eu nu îl văd şi atunci nevoia lui de milă este mută, a doua îmi face bau şi eu mă sperii şi aceasta nu este cerere de ajutor ci mai mult o silire şi a treia atunci când îl văd de la o oarecare distanţă cum se manifestă cu alţii în cele două situaţii anterioare.
Judec vrăjmaşul care fură virtutea cerşetorului. Şi mă leagă şi pe mine să fac milă unui new age cerşetor care nu cere, nu recunoaşte că are nevoie de milă şi când cere te sperie.
Alt mod de explicare. Înţeleg că vă place poezia. Să înţeleg că fracturismul vi se pare o colecţie de frumos şi deci inima se poate îmbogăţi de frumos şi de bine din el?
(iar oamenii căpşună, oamenii BCR etc au un job, plătit. Deci muncesc.)
krabul,
Când am scris de judecată, m-am referit la faptul că, fără a ști care e situația personală a fiecăruia, conchidem că nu se justifică alegerea acestei modalități de obținere a veniturilor.
E o judecată morală pe care o aplicăm, la fel cum am putea-o aplica unuia care nu-i olog, dar se dă drept olog.
În privința primului punct, aș comenta doar că nu știu de ce ar trebui să facem distincție între un țigan care cere și un alt cerșetor, care nu pare țigan. Nu zice Biblia să îi dai celui ce-ți cere? Mai contează că-i alb sau negru?
În al doilea caz, te înțeleg. Încerc să mă gândesc la felul cum am reacționat eu trecând pe lângă aceste statui… umblătoare, de fapt. Unora le-am dat câte-un ban. Celor mai multe nu le-am dat. A fost o decizie de moment, asupra căreia n-am revenit cu analiza: am făcut sau n-am făcut bine.
Îndrăznesc să cred că nu toți sunt „niueigiști”.
Nu-mi plac nici epopeile, dar asta n-are relevanță. Le iau ca studii de caz.
Am folosit cuvântul ţigan pentru a accentua, şi nu a discrimina. Pentru că acesta este fondul românesc. În America, aş fi folosit un cerşetor negru.
Statistic, un cerşetor ţigan primeşte mai puţin decât unul alb. Deci este cel mai defavorizat financiar şi deci social. Dar este şi cel mai adaptat (datorită condiţiilor familiare şi sociale). De aceea l-am folosit ca exemplu.
Repet. Nu am făcut o judecată. Ci mi-am exprimat refuzul de a vedea ceva frumos unde nu e frumos. Mi-am exprimat tristeţea faţă de ei. Deci compasiune.
Poate am întins comentariile dincolo de subiect. :).
krabul,
E limpede de-acu! Vezi că poate-i molipsitoare compasiunea… 🙂