…transgeografic.
Poate chiar două…
Scriam aici un fel de pildă a cănii. Sigur că și paharele au ceva (uneori definitiv) de spus. Mai ales când dau peste ele.
Imaginați-vă un pahar de vin căruia îi lipsește baza piciorului. El este umplut, dar conținutul se revarsă mereu pe alături. Un pahar care are picior, dar nu mai are bază, nu poate fi folosit decât dacă e pus într-un stativ. Altfel e risipă.
Și-acum, imaginați-vă un pahar descompus, frânt, nenorocit și fără puterea de a se readuna laolaltă! Nu-i așa că doar printr-o minune conținutul lui ar putea rămâne intact?…
Mai ales că e numărat, măsurat și cântărit!…
*
lumea adam(a)ică 
Psalmii 34:6 Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.
Proverbele 17:17 Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.
amin…
Așa să fie.
Frumos gând!
Mulțumiri, Alex.
Participand la o nunta a doi tineri evrei, desi nu intelegi mai nimic din dialogul dintre rabin si tineri, totusi spre sfarsitul ceremoniei vei vedea o scena care te va uimi, mai ales daca participi pentru intaiasi oara la astfel de ceremonii. Rabinul ii da un pahar gol miresei, care il pune jos si il sparge cu piciorul (il calca). Aceasta reprezinta natiunea lui Israel sparta si imprastiata de vicisitudinile vremii. Este un timp de meditatie, chiar si la nunta, ca fac parte dintr-un popor special, dar sfaramat si imprastiat. Nimeni nu are voie sa uite aceasta. Nici chiar mirii in ziua bucuriei lor.
Putere de a se aduna laolalta ei nu au, putere de a pastra continutul neimprastiat nu au, dar totusi se vor aduna, pentru ca aceasta este lucrarea Dumnezeului lor, continutul il pastreaza prin limba, obiceiuri, dar nu in ultima instanta prin religia lor, wow , dupa doua mii de ani inca mai sunt impreuna, si da ! se aduna inapoi, punand in uimire si respect toate popoarele pamantului.
O lucrare pe care numai Dumnezeul cel Atotputernic o face.
Zice Cuvantul Domnului prin Zaharia (4;6) „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul ostirilor!
Nu poti decat sa ai respect pentru astfel de lucrari, iar daca esti si credincios, stii ca faci parte dintr-un ISRAEL imprastiat pe toata fata pamantului, Israel care intr-o zi va fi adunat laolalta precum cioburile imprastiate dintr-un pahar spart, continutul, de buna seama este tinut impreuna prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Eu sunt un ciob, numai un ciob, zice CELLA ca motto al ei.
Livius, mulțumiri pentru pildă!
Nu știi cântarea Eu sunt un ciob, sunt doar un ciob? Atunci ar trebui compusă. 🙂
Domnul să ne ajute să fim și să rămânem UNA, așa cum Tatăl și Fiul sunt UNA, de monolit, în Duh și în Trup (ca Biserică a lui Hristos)! Amin!
Dorel,
Așa să ne-ajute!
Și să nu ne uităm în jur, că ne-apucă depresia împărțiților de împărțitori…
Si totusi: ai spus vin… De ce?!?
Nu era mai bine cu Coca Cola?
Vin e (mai) bine. Că nu vin degeaba.
Ai luat vreodată cina cu Coca Cola?
De parca mai da cineva Cina la noi din pahar …
Presupun ca te-ai referit la „Cina”, nu la „cina”. Altfel o sa consider ca ai vrut sa-mi smulgi o confesiune … 😉
La Cină m-am referit. Mi s-a întâmplat să fiu într-o biserică, și să se servească suc, în loc de must sau vin.
Acum pot să-ți smulg confesiunea? 😛
La cina beau un sirop de muguri de brad …
Mai mult nu voiesc sa spun, si pace!
Apropo, un misionar mi-a povestit despre o zona din Africa unde, in lipsa vinului, au dat Cina cu ceai …
Ăia-s ecologiști din naștere.
Pace. 🙂
Imaginează-ți că, la un pahar de… Cuvânt cu Dumnezeu, i-ai urmări rostirea așa cum urmărești cu nesaț urma buzelor celui iubit… pe gura unui pahar cu vin.
Interesantă postare, Adama. Mi-a reamintit de roșu, pahar, Cuvânt și de urme…
Oana, și de amprente…
Ești toată poezie! 🙂
Imaginati-va un pahar care are baza piciorului, dar al carui vin varsandu-se pe dusmani ii frige si revarsandu-se pe altii ii potoleste…
Nae,
E o (im)posibilitate. E nevoie de semne și minuni.
Pingback: Ce-am citit, ce-am suferit … (5) « Frică şi cutremur