Am fost la Peniel…


…de vreo trei ori.

Pentru tineri, e o ocazie bună de a se întâlni față în față, nu pe mircuri, mesingeruri, feisbucuri, tuiteruri etceterauri. Față în față, nu dindărătul măștilor virtuale. Față în față, nu în stadiile depersonalizate, pe care ecranul le întreține.

Tinerii se-adună din mai toate colțurile țării, ascultă predici și Îl laudă pe Dumnezeu. Atmosfera e mai relaxată ca în biserici, ținuta nu trebuie să fie la patru ace, nici la dungă… Se aplaudă din când în când. Muzica, în general, e cea pe care o ascultă majoritatea tinerilor; uneori cu decibelii la limita superioară.

Totuși, interacțiunea lor e un câștig. De câte ori n-am fost întrebați: „Dar voi cum vă distrați?” Vă dau câteva răspunsuri. Puneți voi etichete! „Ne bucurăm în Domnul.” „Mergem în tabere de studiu biblic.” „Avem un festival al corurilor. Și încă un festival de muzică creștină”. „Mergem la Peniel!” (?)

Personal, cred că e de folos ca pastorii să știe la ce fel de activități iau parte tinerii pe care-i păstoresc. Singura modalitate de a ști e de a participa și de a se lămuri singuri dacă e safe. A trimite delegați care să-și dea cu părerea e ca un joc în care pornești cu mai puține piese pe tablă decât adversarul.

Am să vă spun o poveste adevărată de la una dintre conferințele Peniel. Am stat de vorbă două ceasuri cu un tânăr. Era student. Avea câteva fixații, gata formulate după lecturile de moment. Era foarte prins, foarte convins că se poate situa deasupra binelui și răului, printr-un efort de voință și rațiune.

Vorbea despre oameni cu un anumit dispreț. Toți se amestecau în aceeași masă amorfă, lipsită de orientare, și fără putința de a depăși dualismul comun: bine-rău, adevăr-fals, lumină-întuneric etc.

De fapt, ura viața, așa cum i se înfățișa în acel moment. Tendințele suicidare erau puse pe tapet fără rezerve, deși nu ne cunoșteam. Aveam doar o cunoștință comună.

Am pledat – nici eu nu știu cum și de ce – pentru… viață. Am pledat împotriva lecturilor care te urcă pe bârna aceea firavă, unde viața și moartea aproape se suprapun, și te lasă să faci echilibristică de unul singur, unde orice mișcare greșită sau precipitată ți-e fatală.

Au trecut câțiva ani. N-am mai știut ce s-a ales de tânărul cu care povestisem. Dar m-am rugat să-l ia Tata pe Mâinile Lui… Apoi, dintr-odată, cu totul brusc și neașteptat, s-a întâmplat să-l văd pe stradă. Era de mână cu o fată. Am tresărit. Eram atât de bucuroasă că îl vedeam cu ochii mei… viu și nevătămat!

Am aflat peste încă o bucată de vreme că s-a căsătorit și avea un copil… Deci scăpase de vârtejul întunecat și dens, pe care mi-l creionase atât de convingător în acele două ore în care-am povestit noi… (întâmplător sau nu)… la Peniel.

Așa că, întreb și eu, nu credeți că-i necesar să fie verificate și cântărite lucrurile înainte de a fi anatemizate?

Le-am pomenit unor tineri despre blamul public adus Penielului în spațiul virtual. Vă dezvălui două reacții: „Ce bine că Ionescu nu-i pastorul nostru!” Și: „Eu știu de ce a trebuit să merg la Peniel. A trebuit să fiu acolo, ca să mă rog pentru tinerii din țara noastră. Asta mi-a cerut Domnul să fac”.

Evident lista rămâne deschisă…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Am fost la Peniel…

  1. Pingback: A.Dama: Am fost la Peniel… « România Evanghelică

  2. Sandi zice:

    🙂 ,,cu decibelii la limita superioară” ai avut dreptate..mai ales la ultima conferință!
    Tu din ce colț al țării ești, apropo? 🙂

  3. O reacţie directă, cu degetele în priză, într-un blog scris cu înaltă tensiune. Felicitări. 🙂

  4. Pingback: 10 postări în Top 100 WP (27.06.2011) « România Evanghelică

  5. Pingback: Nu am fost la Peniel « Frică şi cutremur

  6. Pingback: Nu mişcă nimeni! (PAfoto’) | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  7. costica H. zice:

    uite ca am o intrebare; ce inseamna cuvantul; distractie?

    si daca undeva exista sinonime ale acestui cuvant, in Biblie?

    • A.Dama zice:

      Costica H,
      Distracție ar trebui să fie antonimul atracției. 🙂
      În Biblie, vine vorba de petreceri, de ospețe, de înveselire cu vin, cu mâncare și cu băutură…
      Dar mai zice și că e mai bine în casa de jale decât în cea de petrecere…

  8. Pingback: Cronici mondene (48) Fini, metalici şi în străchini « Vindecătoru

  9. Pingback: HALAMA (6) Liberalul « Vindecătoru

  10. Andrei C. zice:

    Ar fi câte ceva de spus despre „adunările” formate în mare parte din tineri cât și despre manifestări. Dacă tinerii ascultă acolo un tip de muzică pe care îl ascultă și în particular – nu îl transformă într-un tip de muzică care merită ascultat. Corect? Iarăși, faptul că interacțiunea tinerilor e benefică – nu justifică în nici un fel evenimente în care are loc această interacțiune. Interacțiunea poate avea efecte negative. Ca și o (pre)concluzie – nu cred că putem judeca un eveniment ca fiind bun sau rău după astfel de criterii.

    Sunt convins că la Peniel se întâmplă multe lucruri bune (nu am fost niciodată), dar sunt sigur că sunt altele care nu sunt de dorit – așa cum au recunoscut și organizatorii. Faptul că într-un astfel de eveniment se întâmplă lucruri bune nu îl pune neapărat în categoria evenimentelor la care ar trebui să participăm. La fel, faptul că la un eveniment se întâmplă (și) lucruri rele nu înseamnă că nu se merită participarea la acel eveniment. Experiențele (inclusiv cea prezentată de tine) nu validează evenimentul ca fiind (vorba lui Edwards) o „lucrare de la Dumnezeu”

    • Agnusstick zice:

      Scuzaţi-mi aplecările cristaline, dar ceea ce spuneţi nu numai că nu pune lucrurile la punct, dar acesta din urmă aproape că dispare prin negaţii succesive. Chiar dacă „lucrarea de la Dumnezeu” nu se defineşte statistic sau măcar cantitativ, totuşi păreţi să vedeţi criterii de validare care presupun scindarea raţiunii de tot restul fiinţei umane, sau să plasaţi experienţele, în general, într-o sferă implicit negativă. În acest ultim caz nu prea înţeleg cum vă puteţi ierta faptul că-L iubiţi pe Dumnezeu, aceasta fiind, din păcate, o experienţă şi nu un test-grilă. Ar fi interesant să definiţi pozitiv, chiar cu citate din Edwards, cum se validează o astfel de lucrare. Mă întreb, totuşi, dacă acceptaţi ideea că o astfel de noţiune este suficient de arbitrară încât să nu prea poată fi discutată cu folos.

      • A.Dama zice:

        Agnu,
        Într-un fel, recunosc la Andrei C. un tipar. Așa am învățat la școala duminicală. Dacă-L primești pe Isus în inima ta, mergi în cer. Nu se poate să-L primești altfel decât toți ceilalți. Să nu cumva să spui că o lumină a strălucit împrejurul tău, și ai vorbit chiar în direct cu El! Că te trimit repede să te trezești…

      • Andrei C. zice:

        Domnule – pune mâna pe Scriptură … vezi care sunt criteriile pe care Scriptura le lasă pentru a judeca o lucrare și apoi nu va mai fi nevoie să discutăm.

        Sănătate.

      • Agnusstick zice:

        Ce folos de atâtea vorbe, dacă nu mi-aţi dat versete? Doar ca să-mi aduceţi aminte că nu le ştiu mai bine decât Edwards?
        În altă ordine de idei, tocmai termenul de „lucrare” este esenţial aici. Dumneavoastră ştiţi sigur că „lucrarea de la Dumnezeu” e definită în anumite versete. Stăpâna blogului pare să creadă că o lucrare de la Dumnezeu se poate petrece chiar şi într-un singur participant rătăcit pe la o conferinţă Peniel. Şi poate că ar găsi oarece versete, nu ştiu sigur, deşi versete despre experienţe izolate sunt mai multe decât despre treziri ale mulţimilor ordonate. Tind să-i dau dreptate, fiind mai în vârstă.

    • A.Dama zice:

      Andrei C.,
      Nu te-am mai auzit de-o vreme. 🙂 Apreciez că, deși dezapreciezi manifestările astea, rămâi neutru. Într-un fel, așa ne-au educat și școala, și biserica. Să fim mercantili. Să cântărim avantajele și dezavantajele, părțile bune și mai puțin bune. Să ne ferim de orice se pare rău (asta doar biserica). Și-apoi dăm socoteală de alegerile noastre. Dacă stai la fântână când vin samaritencele să-și ia apă, e nasol, că te judecă frații tăi.
      Ți-aș mai da o pildă (care l-ar putea pune și pe Edwards pe gânduri). O prietenă mi-a povestit o întâmplare din copilărie. Avea un frățior mai mic, care plângea de numa în pătuț și, auzind-o ea pe maică-sa că îi e foame copilului, și că de-aia plânge, a găsit și metoda de a-l face să tacă. S-a dus și a luat o felie de salam, și i-a înfundat-o în gură bebelușului, care se hrănea la vremea aceea doar cu lapte…
      Experiența mea nu era „tichetul” la Peniel. Cine-a vrut să înțeleagă asta să se descurce mai departe singur!

      • Andrei C. zice:

        Uneori și în unele locuri e mai bine să fii neutru. Lucrul ăsta e valabil în spațiul virtual. Nu știu dacă școala și biserica ne-au educat așa … eu am fost răzvrătit în vremea în care biserica făcea „educație” așa că nu țin minte prea multe. Dacă m-ar fi învățat biserica ce am învățat (prea) târziu ce bine mi-ar fi fost acum.

        Revenind la lupii noștri. Încerc să evit catalogarea răspunsului tău (iar neutru) însă el chiar nu a rezolvat cu nimic problemele pe care le ridică tipul tău de apologie pentru Peniel. Oricum, îmi pare rău că ai apelat la acest tip de răspunsuri. Cred că e bine să recunoaștem că acest tip de argumentații nu „pușcă”. Aruncăm o generație de tineri în tot felul de practici stupide și nebiblice și ne justificăm cu niște experiențe izolate, pseudo-spirituale, de doi bani.

        P.S. nu mă refer la experiența prezentată de tine.

        • Agnusstick zice:

          Pentru că femeile nu au voie să dea învăţătură, mai bine spun eu: Domnule, lăsaţi un pic Scriptura jos, şi gândiţi-vă că poate ar trebui să vă treziţi! Dacă aţi citit-o de câteva ori din scoarţă-n scoarţă şi vorbiţi atât de lejer şi cardiocunoscător despre experienţe pseudo-spirituale de doi bani ale unei generaţii de tineri, mă tem că vă supraevaluaţi dramatic propria experienţă. Recunosc, nu am cum s-o evaluez nici eu corect, dar ştiu că Mântuitorul a dat mai mult de doi bani în schimbul experienţelor patetice şi terestre căutate pe vremea Lui. Iar Trezirea fără dragoste şi pricepere s-ar putea dovedi un coşmar.

        • A.Dama zice:

          Andrei C.,
          Așa cum tu ai fost răzvrătit, și nu te-a ucis nimeni, n-ar trebui să-i ucizi pe alți „răzvrătiți” – statut discutabil, fiindcă numești pseudo-… orice nu intră în grila ta personală. Nu știu cum facem ,că tot la subiectivisme ajungem.
          Eu am povestit o întâmplare și i-am trimis pe oameni să se convingă în mod individual ce se întâmplă acolo. Da, aș fi putut să nu-i „trimit” la Peniel. Să fac din experiența mea un capăt de drum. Nu-i cazul! Fiecare să ia ce-i bun. Dacă-i totul rău, să o ia la sănătoasa!
          Iartă-mă, aș vrea să-ți spun asta cu dragoste, dar oare nu e obrăznicie să cataloghezi experiențele oamenilor ca fiind „de doi bani”? Nici eu, nici tu, nici alții nu avem cântarul Lui sub nas. Pe mine nici nu mă interesează să „puște”. Ne-a dat Sabie, nu pușcă.
          Ce se bate cap în cap cu logica și cu religiozitatea care ne (con)strânge din toate încheieturile are șanse grozave să fie de mare preț în ochii Lui.

          • Andrei C. zice:

            Eu am fost răzvrătit în timp ce mă declaram deschis nepocăit şi necreştin. Lucrurile astăzi stau diferit: unii care sunt răzvrătiţi se declară ce nu sunt în realitate.

            De ce tot mă duci la grilele mele personale? Nu am propus de la bun început de când scriu la acest articol să luăm Biblia în mâini? Eu cred că puteţi publica comentarii mai inteligente decât al meu dar asta, iarăşi, nu justifică nedisponibilitatea de a judeca lucrurile (nu după grila mea personală ci) după Biblie. Care-i subiectivismul? Prezentarea experienţelor şi îndemnurile de-a vizita conferinţe sunt o grilă … mai bună? A-i trimite pe toţi acolo să se convingă este cel mai indicat lucru? God forbid! Unii nu sunt în stare să facă nici cele mai elementare judecăţi în ce-i priveşte pe ei şi sufletele lor, dară-mi-te … la Peniel sau oriunde în altă parte.

            Dacă experienţele oamenilor sunt de doi bani atunci nu e obrăznicie să le cataloghezi aşa. Existenţa obrăzniciei în catalogare depinde de grilă. Dacă grila mea personală e izvorâtă din erupţiile bolnave ale minţii mele atunci da … este obrăznicie; dar dacă grila pe care o propun este biblică … atunci experienţele care sunt de doi bani vor rămâne aşa, eu voi afirma acest lucru şi nu voi fi obraznic. Deci la sabie, că atunci puşcă.

            Îmi dai puternica senzaţie că tu ai voie să-ţi dai cu părerea în timp ce alţii sunt obraznici, subiectivi şi au grile personale când fac asta. Deasemeni pari să nu ai nici un standard stabil cogniscibil. Putem să judecăm lucrurile sau nu? Avem voie sau nu? Poate fi Biblia cunoscută ori ba? Poate fi Biblia folosită pentru a judeca ceva ori nu? Putem ajunge la un numitor comun în ce priveşte grilele?

            Dacă nu, îmi cer iertare pentru păcatul de a fi lăsat comentarii irelevante.

            • A.Dama zice:

              Andrei C.,
              Tu vii în acest dialog cu prejudecăți. Eu nu am cum să ți le dărâm. Fiecare face după călăuzirea personală.
              Da, asta socotesc eu obrăznicie: să judec experiența care pe un altul l-a purtat drept în brațele lui Cristos. Ești tu răspunzător de felurile în care vorbește El? S-au inventariat până acum TOATE modalitățile în care El atinge inimile și le atrage de partea Împărăției?
              Dacă nu, atunci cum ne permitem să fim convinși că o experiență pe care n-o putem tolera potrivit propriei teologii este egală cu zero? Oricât ne-am întoarce la Scriptură, o citim cu propriile dioptrii. Oricâte rafturi de bibliotecă am devorat, parcurgând tot ce se poate parcurge despre o direcție sau alta în abordarea Scripturii, atunci când Duhul Sfânt vine și te convinge simplu, fără lecturi suplimentare, de un adevăr, acel adevăr e al tău, și nimeni nu ți-l mai poate fura fără să-ți dai tu acordul. Îmi pare rău, dar chestiunea cu grila comună e mai subiectivă chiar decât experiența personală! Oamenii sunt trimiși mereu la grila comună, la sistem, la instituție, dar nu sunt trimiși la Duhul Sfânt. Oare de ce? Fiindcă ne temem că Duhul Sfânt i-ar putea călăuzi altfel decât pe noi înșine?
              Da, din punctul meu de vedere, e mai corect să-i trimit pe oameni să se convingă singuri, decât să le vâr pe gât convingerea mea. Sau nu? Experiențele personale vor fi la nesfârșit anatemizate, chiar dacă ni se cere să mărturisim lucrările Lui din generație în generație. Ce valoare are pentru tine minunea trăită de mine? Un show în plus? Te schimbă cu ceva? Pe fiecare, ne schimbă minunea personală.

          • Livius zice:

            Frate Andrei, daca nu acceptam ca nu putem face un standard din lucrurile trecute prin grila noastra, atunci nu discutam despre cum sunt puse aceste lucruri in Biblie, ci dupa felul in care le vedem noi. Consider ca stiu Biblia destul ca sa nu ma ratacesc, dar nici altii nu pot sa-mi schimbe drumul, si totusi descopar de multe ori pasaje care ma contrariaza, pentru ca… am avut eu o intelegere, pana la o citire dintr-un alt punct. Si nu cred ca gresesc daca spun ca acelasi pasaj aplicat la aceeasi persoana, dar in timpuri si situatii diferite, apare diferit. Cum nu ar fi diferit la persoane mult diferite de mine? Apostolul Petru zice in a doua sa epistola, ca fiecare avem o intelepciune data de Domnul, si vedem lucrurile asa cum EL ne hotaraste sa le vedem („dupa cum v’a scris si preaiubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui”). Suntem copii ai aceluiasi Tata, dar suntem diferiti, vedem diferit, ne manifestam diferit…. vom fi raspunzatori diferit. Am sa-ti dau un exemplu din viata mea, care mi-a slefuit mult gandirea, desi pare un lucru fara importanta. Dar daca nu invatam din lucrurile mici, oare cine ne va deschide drumul spre cele mari.
            Intr-o duminica am tinut o predica cu un subisct anume. Era mai mult o incadrare a subiectului ce urma discutat in viitoarele intalniri. Dupa terminare, in curte, vine un frate la mine si imi spune: „frate liviu, asa fain ai prezentat, ca m-a uns la suflet”. Nu vorbesc despre ce si cum am simtit atunci. Abia plecase de langa mine acel frate, ca vine altul si-mi zice: „frate liviu, astazi ai vorbit doar din amintiri, s-a vazut ca ai ceva cu ochii” (cu o zi inainte sudasem ceva si mi-am „ars” ochii, ma dureau grozav si nu puteam citi.
            Doua persoane, ascultand aceleasi cuvinte, dar cu vederi diferite. Am realizat ca trebuie sa avem o ingaduinta pentru fiecare lucru si persoana.

            Iti doresc multa pace.

            • Andrei C. zice:

              Cred că e necesară discuția în ce privește modul în care interpretăm Biblia pentru că altfel ajungem la un soi de relativism și individualism. Fiecare crede ce înțelege și aplică cum poate dar se potrivește doar în dreptul lui.

              Biblia trebuie să conțină adevăruri universal valabile și texte care pot fi interpretate de toți și să ajungem la aceleași adevăruri fiindcă altfel ajungem într-o groapă pluralist-relativistă din care nu mai reușim să ieșim niciodată.

              Fiindcă la momente diferite și oameni diferiți au interpretat diferit Scriptura acest lucru are de-a face cu noi – problema e la noi, oricare ar fi ea. În mare parte cred că dificultatea ține de grila după care stabilim regulile de interpretare dar până la grila aia … care sunt regulile de interpretare ale Bibliei – reguli pe care majoritatea oamenilor care citesc Biblia, nu le au. Generalizez dar cred că e reală generalizarea.

              Cred că e necesar să stabilim un set de reguli de interpretare a Bibliei – un set de reguli comun fiindcă altfel nu mai găsim ieșirea din desișul neînțelegerii textelor.

              Sănătate.

  11. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 27 iunie | Romania Evanghelica

  12. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 27 iunie (2017) | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s