Dacă nașterea naturală e însoțită de suferință, poate nașterea spirituală să fie altfel? Există naștere firească și naștere duhovnicească? Potrivit lui Ioan 3, 6, da:
Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.
De când am citit pentru prima dată Biblia, la 11 ani, m-au intrigat genealogiile… Erau înșirate numele bărbaților care au născut… Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacov etc. Mintea mea de copil respingea formularea scripturală.
Nu ne vom opri la discuții lingvistice, sintagme ocurente mai oportune, nici la distincții între a naște, a da naștere, a zămisli, a aduce pe lume, ci ne vom limita la câteva întrebări legate de nașterea copiilor spirituali.
Pavel se numește pe sine însuși părinte, iar celor cărora li se adresează, le spune în repetate rânduri copilașilor.
Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Cristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. (1 Cor 4, 15)
Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi. (Gal 4, 19)
Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim… (Filimon 1, 10)
La fel de intrigantă ne apare și acum acceptarea procesului. Bărbații nasc copii spirituali. Dacă această naștere duhovnicească este prin Cuvânt, de ce presupune, la rândul ei, suferință?
El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui. (Iac 1:18)
Ioan 16, 21 spune că femeia se întristează când o apucă durerile facerii, dar uită de suferință după ce nou-născutul a venit pe lume… Există azi, printre cei care împart Cuvântul, din aceia care simt durerile nașterii? Oare nu mulți se așteaptă la finalul unui mesaj la ridicări de mâini și statistici, fără să vrea să treacă prin chinurile facerii?
Interesant că, pentru a putea naște un copil, e nevoie de putere.
Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască. (Is 37, 3).
Oare nu la fel se întâmplă cu nașterea copiilor spirituali? Dacă cei ce duc Cuvântul nu au putere, cum să nască?
Câți sunt conștienți că atunci când se naște o nouă ființă, ea are nevoie de o grijă specială, pentru a se adapta la noul mod de ființare… Mediul înconjurător e unul ostil, față de cel intrauterin, unde se afla mult mai la adăpost. Tot așa, pentru ființele spirituale, pericolul după ce sunt aduse „pe lume” este imediat… Iată o ilustrație alegorică din Apocalipsa:
Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte. (Apoc 12, 4)
Cei ce vestesc Cuvântul, fără să nască ființe spirituale, rămân fără slavă.
Slava lui Efraim va sbura ca o pasăre: nu mai este nicio naştere, nicio însărcinare, şi nicio zămislire! (Osea 9, 11)
Foto.
lumea adam(a)ică 
Dar de stririle astea ce zici ? Ce zici de lumea in care traim ?
http://liapoem.wordpress.com/2010/06/28/premierul-lesbianian/
Frumos. Si drept. Felicitari.
Este aici, in aceasta tema, ceva interesant [si nou] pentru mine.
„Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască.”
[acest verset este des folosit azi pentru nasterile prin cezariana.]
„Dacă această naștere duhovnicească este prin Cuvânt, de ce presupune, la rândul ei, suferință?”
„Dacă cei ce duc Cuvântul nu au putere, cum să nască?”
Cred ca aici este -PROBLEMA –
Solutia ?…
Solutiile ?…
[pentru puterea de a naste]
Lia,
Evident că e trist, însă vor fi și la noi curând. De fapt, au fost, dar încercau să-și țină viața privată departe de gura presei.
Pentru că ne (dez)integrăm în Europa, îi vom azi curând făcând paradă de simțirile lor homosexuale.
P.S. Cred că în titlul tău mergea „lesbian”, în loc de „lesbianian”
Dan Spaniard,
Nu mi se cuvin felicitări, decât pentru că mi-am așternut gândurile în văzul tuturor.
Gândurile propriu-zise sunt meritul Altcuiva.
Stai pe-aproape!:)
A. Dama mulţam fain! Încă nu am devenit atentă ce iese in urma ştersăturilor . Schimb, apoi nu mai dau update sau si mai rău schimb şi nu corectez. Iţi mulţumesc de perseverenta-ţi rabdare cu care mă ajuti doom(ni)ceşte vorbind 🙂 şi de felul plăcut în care faci lucrul acesta.
Lia,
Dacă îți propui în viitor o carieră didactică, da, e bine să pui la punct aspectele astea lingvistice…
🙂 aspecte lingvistice românesti, mai ales din …tastatură.
thank you!
ps
am descoperit si eu abia azi că tastatura mea are â si nu trebe sa folosesc doar insert simbol 🙂 )))) e de bine progresez… încet şi sigur .
Lia, nu e vorba de â-uri… Poate am să încerc să-i ajut și altfel decât cu articolele „Cum e corect?”pe cei care chiar vor să-și pună la punct scrierea în limba română. Mă mai gândesc. Până atunci, dacă ai avea prin proximitate pe cineva de încredere, care să cunoască mărunțișurile astea ortografice, ai putea apela să te-ajute. E mai ușor de aproape.
Eh … provocator mesaj, mai ales in privinta „vestirii fara nastere”. Ajuta mult la focalizare, la urmarirea unui scop anume, in detrimentul unei retorici ieftine … sper sa pot implini acest deziderat. Pe de alta parte stiu ca sunt doar un semanator … Altcineva va face ca rodul sa apara … sau nu.
Dyo,
E mai ușor să luăm pilda semănătorului. Dacă ne-ar fi lăsat-o fără „traducere”, nu știu ce-am fi făcut cu ea.
Mă întrebam și eu cum ar fi să se vorbească despre chinurile facerii, când vine vorba de evanghelizări? „Veniți la El și n-o să mai aveți probleme!” Ne place varianta fără chinuri. Oricând. Oriunde.
@Cred ca aici este -PROBLEMA –
Solutia ?…
Solutiile ?…
[pentru puterea de a naste]”
Motto: Ps. 121 (cântat în orice interpretare, inclusiv cea profesionistă a Paulei Seling)
Oameni cu buze albastre …sau cei ce preferă sa muşte din cer…
Da! este o mare problemă nu doar o problemă.
Soluţia este „învindecarea” cauzei.
Cauza principală este anemia vieţii de rugăciune. Pardon! Am greşit chiar şi sintagma „viaţă de rugăciune” este improprie creştinismului actual (creştinismul nostru de fapt).
Dacă am putea identifica o viaţa de rugăciune la fiecare, chiar şi in cazul afectării ei de anemie spirituală tot ar fi mult îmbunătăţite mult realitaţile spirituale.
Problema e că ceea ce ar trebui să fie „viaţă de rugăciune” este doar o pâlpâire tremurândă a sufletelor care se rezumă la „mici” cereri pentru marele „Eu”… mici în sensul că extensia lor temporală este mult sub limita nevoilor spirituale şi chiar mult sub limita nivelului minim de mijlocire şi veghere în rugăaciune pentru care Domnul Isus Îşi mustrase ucenicii (deci aplicabilă şi nouă)… şi anume o oră.
Cine începe ziua sau o încheie (după bioritm sau program) cu minim o oră de rugăciune trăieşte o altfel de viaţă …are parte de fapt de acea viaţa spirituală tânjită de suflet, plansă pe bloguri, invidiată la alţii, acea speranţă, devenită realitate vie, de a atinge cerul cu inima cu sufletul.
„Cerul” s a pogorat odată la noi pe pamânt, e timpul să ne înălţam noi la El, acum.
Cei care se roagă şi dau zeciuala Domnului din timpul lor în rugăciune, sunt „oameni cu buze albastre”, oameni care sărută Cerul…
A ridica ochii la ceruri (Ps.121) e echivalent cu speranţă şi libertate… de aceea cuvintele acestor „oameni cu buzele albastre” sunt cuvinte care aduc si îndeamnă la speranţă şi libertate cu mult peste înţelesul obişnuit al cuvintelor.
Rugăciunea nu e un dar (lista darurilor spirituale e menţionată in Scriptură) ci o datorie..de fapt totodată este o dovadă… una dintre cele mai de netăgăduit ale apartenenţei la Împărăţie existând o directă proporţionalitate între:
– nevoile spirituale şi cantitatea şi calitatea rugăciuni
– iubirea Lui Dumnezeu şi cantitatea şi calitatea rugăciunii
– iubirea aproapelui şi cantitatea şi calitatea rugăciunii
Dacă pedeapsa, boala moartea, căderea au venit prin oameni care „au muşcat din pământ” (fructul oprit). . . graţierea, vindecarea, viaţa, înalţarea vin prin „a muşca din Cer”…
De fapt, la asta ne îndeamnă Scriptura veniţi şi vedeţi, convingeţi-vă, ce bun este Domnul.
Cine înţelege principiile şi puterea rugăciunii întelege Legile şi puterea Împărăţiei.
La aceasta să ajute Domnul Dumnezeu.
Psalmul 121 aici:
Mihai Sorin, bine-ai venit!
Deci rugăciunea e suficientă pentru ca vestitorii Evangheliei să nască prunci spirituali?
A.Dama. Bine m-ai primit!
Motto:
„Nu fiţi numai ascultători ai Cuvântului, înşelându-vă singuri!
Nu fiţi ca Dorian Grey!”
(Iacov şi Mihai Sorin)
„Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era..”(Iacov 1:23-24)
@ „deci rugaciunea e suficienta pentru ca..”
Aş spune mai degrabă altfel:
(doar) atunci când rugăciunea e suficientă vestitorii Evangheliei pot naşte prunci spirituali.
De rugat se roagă toţi.
Cât, cum şi ce se roagă e însă deosebit de important.
Atât „cât” dar şi „cum” cât şi „ce” sunt deopotrivă surse de forţă spirituală nelimitată, inepuizabilă, fiind condiţii sineqvanonice ale naşterii, creşterii şi desăvârşirii spirituale.
Deocamdată interesează naşterea.
Nu e putere de naştere întrucât în primul rând extensia temporală a rugăciunii este :
– condamnant de redusă (din partea lui Dumnezeu) – sunt oameni carora li se aplică zilnic de zeci de ani de credinţă mustrarea „ce un ceas nu aţi putut veghea în rugaciune?” şi tot degeaba…
Exerciţiu de imaginaţie matematică:
dacă în 10 ani de zile în calitate de creştin ţi se aplică mustrarea Domnului referitor la timpul minim (o oră) de rugăciune (evident într-o repriză, nu adunat câte 5 min aici câte 3 dincolo în timpul unei zile, întelegem asta din contextul în care a fost rostită mustrarea) înseamnă că ai acumulat peste 3650 de mustrări şi cu toate astea pretinzi şi susţii calitatea de „ascultător de Dumnezeu” („copil de Dumnezeu” e „extrem” de sinonim sau „cu totul” sinonim cu „ascultător de Dumnezeu”).
O sugestie cu efecte benefice este să înlocuim sintagma de „copil de Dumnezeu ” cu cea de „ascultător de Dumnezeu”, în felul acesta am evita autoînşelarea la care se refera apostolul Iacov..
Ar fi o oglindă la purtator…confruntând propriile afirmaţii şi sustineri cu propriile realitati…He he..o incomoditate..deranjant de supăratoare..pentru „mulţimea celor mulţi”..
asta întrucât atunci când foloseşti sintagma propusă deja creierul „da erori”..iar constiinţa „dă din colţ în colţ” încercând să scape basma curată..
De încercat asta acasă..Homework, Haufausgabe, Devoir..
când hotăraşti să-ţi spui în felul propus din prima zi deja te autoîntrebi..păi..chestia de dimineaţă a fost ascultare ..de Dumnezeu..? dar evenimentul de la prânz? .pff ce să mai spun de orele serii…şi astfel începi încet încet să faci cunoştinţă cu realitatea despre tine însuţi/însăţi..cumplit lucru..pricepi cât de frate eşti cu Dorian Grey…
Sintagma „copil de Dumnezeu” e de obicei una nefericit înteleasă ..întrucât nu sugereaza direct responsabilitaea şi condiţionările spirituale..
Presupun că s-a înţeles ideea deci opresc aici raţionamentul cu o întrebare:
Cum poate arăta, sau cu ce poate fi asemuită inima unui „ascultător de Dumnezeu”(am inlocuit sintagmele) care acumuleaza mii de neascultări voite (!!!!!!) doar dintr-un domeniu (cel mai important-rugăciunea) al vieţii (spirituale)?
Cu oţelul calit? cu kevlarul (vesta spirituală antiglonţ (?) anticercetare divină adică ) sau în termeni scripturali „taria cerbiciei” ori ” inima învârtoşată”?
De asemenea nu e putere de naştere întrucât extensia temporală a rugaciunii este:
– hilar de redusă – râd dracii pe prăpădite şi pe saturate de micimea rugăciunilor, e ca şi când ai vrea să opreşti un tanc cu un pistol cu apă… aşa este rugăciunea redusă sub o oră… nu reuşeşte să acumuleze suficientă forţă pentru a contracara eficient lucrările demonice, de altfel singurele care vlăguiesc sau opresc puterea naşterii.
Iar în cel de-al treilea, dar în nici un caz în cel din urmă rând, nu e putere de naştere întrucât extensia temporală a rugăciunii este:
– o declaraţie fătişă de ura faţă de Dumnezeu atunci când ea este limitată doar la câteva minute anemice în timpul zilei
poziţia Lui e ferma, neschimbabilă şi e situată între : Ce o ora nu v-ati putut ruga? şi rugaţi-vă neîncetat (adică între o oră şi necurmat)
Luând în considerare ca fiind adevărată şi Cuvânt de Scriptură afirmaţia Dacă Mă iubiţi veţi Implini Cuvintele Mele, concluzia devine clară..neascultarea în ce priveşte timpul rugăciunii= ură faţă de Dumnezeu.
Puterea vine in urma unui anume fel (prototip) de rugăciune.
Acumularea de forţă spirituală începe de la domeniul extensiei temporale a rugăciunii.
Adica de la intarirea celei mai slabe verigi; stim ca tăria unui lanţ (sau a unui sistem) e dată de tăria (sau slabiciunea) celei mai slabe verigi a sa.
De aici trebuie început.
Mihai Sorin,
Eu mi-am făcut un obicei din a le spune bun venit celor ce comentează prima dată pe blogul meu! E obiceiul casei…
Cu privire la cele scrise de tine, îți voi spune sincer că sunt de acord parțial. Nu putem generaliza ce s-a întâmplat în acea noapte, în grădina Ghetsimani, ca să extragem o învățătură pentru credincioși pentru toată viața și să facem matematici pornind de la o premisă falsă!
Isus i-a învățat pe ucenici să se roage. Spune cât de lungite vrei cuvintele rugăciunii Tatăl nostru, că tot nu vei ajunge la o oră!
Ceea ce scrii tu seamănă cu canoanele puse de bisericile tradiționale asupra enoriașilor. Dacă nu te-ai supus, ești lepădat! Să fim sobri! Dumnezeul nostru e mult mai creativ decât pot fi oamenii… Dacă o rugăciune de 3 cuvinte durează 6 secunde, iar acele secunde sunt în prezența deplină a lui Dumnezeu, atunci ce contează întinderea temporală? Știm doar că la Dumnezeu, o zi e cât o mie de ani…
Să nu ne batem joc nici de oameni, nici de Dumnezeu! Îl faci pe unul să se simtă vinovat că n-a putut să se roage o oră și câștigă Satan, că omul se vede neputincios să avanseze în cunoașterea lui Dumnezeu și în viața de credință.
Eu, personal, am avut perioade în care m-am rugat o oră întreagă zilnic. Le spuneam celor din familie să nu mă deranjeze. Închideam telefoanele și mă rugam. Am făcut asta pentru că am vrut eu, nu mi-a spus nimeni să fac așa ceva. Am făcut din dragoste de Dumnezeu și din dor de cer.
Cel mai bine e să-i înveți pe oameni cum să stea în prezența lui Dumnezeu și să o simtă. Să își dorească singuri să se roage. Să se roage de drag de Dumnezeu, nu că li se pun în cârcă legi omenești…
Rugăciunea are putere. Eu am experimentat-o și o experimentez în continuare. Dar nu sunt de acord ca ea să fie „program” impus de vreo autoritate pământească… Atunci mai degrabă vezi călăul care te obligă să faci ceva ce nu vrei, decât să fii realmente în prezența lui Dumnezeu.
Motto:
Casa Mea se va numi o Casă de Rugăciune (Isaia 56:7)
Dreptarul (canonul) învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus” (2 Tim. 1, 13).
„Vorbirea Lui scrisa e etalon, dreptar, qaneh, cu care putem măsura acţiunile şi atitudinile noastre pentru a putea deveni desăvârsiţi” (Mihai-Sorin)
Rugăciunea..Cenuşăreasa aristocrată sau.. Prinţesa..exilată ..în (din) propriul Palat
A.Dama.
Apreciez sinceritatea răspunsului tău.
Evident domeniul e unul complex şi în special neexplorat din această cauză părerile sunt dintre cele mai diferite.
Ba mai mult, însăşi aducerea în discuţie a domeniului stârneşte polemici..controverse puternice.
E un domeniu deranjant de supărator de incomod.
Hai să vedem unde e cheia. Doreşti?
1. În primul rând postul viza tema „lipsei de putere de naştere de prunci spirituali”, ca atare domeniul spiritual e mijlocirea.
2. Mijlocirea pentru alţii e un dmeniu distinct al vieţii creştine, prin urmare rugăciunea de mijlocire are trasaturi distincte ( nu trebuie să confundăm rugăciunea personală de ex.Tatal Nostru cu rugăciunea de mijlocire pentru mântuirea (naşterea spirituală) a altora, întrucat fac parte din categorii diferite ale domeniului.
3. Canonul (qaneh-ul) este Biblic, toata Scriptura nu e altceva decat un canon, poate confuzia vine din neînţelegerea termenului.
Canonul (dreptarul învaţăturii de fapt) nu e ceva rău (în) prin sine, termenul a devenit unul dispreţuit datorită faptului ca au existat perioade istorice în care oamenii au impus reguli spirituale nescrise în Biblie, în special prin exploatarea la maxim a versetului „ce veţi lega pe pamânt va fi legat in ceruri” .
Canon inseamna dreptar. Avem nevoie disperata de el spre îndreptare. Alminteri ar insemna să-l Tăgăduim pe Dumnezeu şi să ne aprobăm pe noi.
4. Lipsa de putere de naştere e dată în special de faptul că nici măcar în Casa Domnului, rugăciunea nu e la loc de cinste, fiind Cenusăreasă în loc de Prinţesă cum i s-ar cuveni de drept.
Casa Mea se va numi o Casă de rugăciune spune Domnul. Concluzii:
4.1. Activitatea sau funcţia principală a Casei Domnului este (trebuie să fie) rugăciunea.
4.2. Putem afirma că activitatea principală în Casa Domnului e rugăciunea, doar cand timpul efectiv acordat ei este de peste 50% din timpul în care biserica stă adunată acolo. Rugăciunea poate fi considerată ca atare, adica rugăciune, doar timpul concret în care oamenii se adresează Domnului vorbindu-I, deci exluzând îndemnurile la rugăciune şi evident cântarile dintre reprizele de rugăciune.
Dacă în timpul celor 2 ore (cine l-a stabilit? oare nu ăsta e de fapt un Canon Ilegitim?
adică de unde până unde s-a împământenit, s-a secularizat timpul de 2 ore în Casa Domnului cu toata Adunarea? ) timpul efectiv de rugăciune, nu e de cel puţin o oră, nu putem spune Casei Domnului Casă de rugăciune.
În cazul în care adunarea ar sta 3 ore, pentru ca să fie validă sintagma „Casă de Rugăciune”, conform spuselor Domnului, rugăciunea ar trebui sa fie efectiv de peste o oră jumătate. Numai în aceste condiţii când activitatea principală e rugăciunea, Casa Domnului se poate numi o Casă de rugăciune, altminteri poate fi o Casă de predicare, Casă de socializare, Casă de anunţuri, Casă de Cântări, Casă de programe.. în funcţie de activitatea care are cea mai mare pondere.
4.3. Atâta timp cât rugăciunea nu e activitatea principală a Casei Domnului, Casa Domnului e văduvită de esenţa ei şi devine impropriu a fi numită ca atare, acest fapt constituind o minciună pastorală diplomat-elitista adânc regretabilă ulterior cu efecte iremediabile. Responsabilitatea principală revenind pastorilor care au puterea (dar nu şi voinţa) să reglementeze ponderea activităţilor spirituale în Casa Domnului (motivaţia nerecunoscută, nerostită, cameleonic camuflată este că ei ştiu că rugăciunea facută aşa cum trebuie şi cât trebuie schimbă radical şi vieţile lor iar astfel nu-şi mai vor mai putea manifesta interesele ilegitime omeneşti.
Apoi responsabilitatea revine celor care înteleg aceasta realitate şi care au datoria ca în adunarea generală să facă propunerea reglementării ponderii activtaţilor spirituale specifice ( predicare, cântare, rugăciune)
Normal e aşa (la un „program ” de 2 ore) :
– o oră rugăciune
– 30-45 min predicare (în funcţie de temă, auditoriu etc)
-15-30 min cântare
Dacă cineva simte nevoie de mai multă predicare sau de mai multă cântare ori de socializare, fară nici o problemă, timpul poate fi extins dar
păstrând rugăciunea în pondere principala (peste 50% din restul activitaţilor).
Doar în acest fel putem spune cu bucurie „haidem la Casa Domnului” (Psalm 122:1) pentru ca acea Casă e a Domnului atata timp cat activitatea ei principala este rugaciunea aşa cum spune Domnul Isus.
5. Dumnezeu nu intervine fară rugăciune (intri în Împărăţie prin rugăciune „Doamne ai milă de mine..”, ramâi în Împărăţie prin rugăciune „rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită”, pătrunzi deplin şi definitiv în Împărăţie tot prin rugăciune: „Doamne în mâinile Tale îmi incredintez Duhul”
6. Activitatea demonică e una permanentă ca atare rugăciunea trebuie sa fie permanentă nu degeaba porunceşte Scriptura „Rugaţi-vă neîncetat”
7. Toate trezirile au început prin Reîncoronarea Rugăciunii cu Cununa ei Diamantină şi detronarea ruşinoasei leni spirituale laodiceene, de fapt starea laodiceana,” nici nici” în loc „de ori ori”(Apoc.3: 15-16) e efectul acelei leni spirituale fardată disgraţios cu paleative spirituale.
P.S.
„Noi trebuie să fim pururea înarmaţi pentru luptă, căci mare este în contra noastră.. războiul”
Traian Dorz ( Despre muncă şi lene)
Mihai Sorin,
Există o încrâncenare în a demonstra că Rugăciunea este mult mai mult decât se practică. Eu nu am motive să scriu împotriva acestui adevăr, fiindcă eu știu că rugăciunea e importantă. Eu nu am nevoie de demonstrație. Însă ni se cere să ne rugăm neîncetat, aia însemnând și când ești la serviciu, și când mănânci, și când faci duș. Eu înțeleg din asta o conștientizare a prezenței lui Dumnezeu, oriunde ne-am afla, iar dacă realizăm că El e prezent, ne purtăm ca atare… De aceea ziceam că oamenii ar trebui învățați să trăiască în prezența Lui. De fapt, această trăire în prezența Lui e o mulțumire permanentă la adresa lui Dumnezeu, o ocazie de a te sfătui cu El în orice privință.
Eu nu voi putea discuta lucrurile eclesial vorbind. E drept că articolul îi viza pe cei răspunzători de nașterea copiilor spirituali. Și eu știu că atunci când ai construit acest răspuns detaliat, (și pe cel de dinainte la fel), te-ai referit la acest context… al omului lui Dumnezeu care are această responsabilitate, însă nu are puterea de a o duce până la capăt. Așadar, eclesial vorbind, fiecare va decide acolo unde slujește care este cea mai potrivită schemă a serviciului religios. Nu-mi permit să emit modele… Să fie 50% plus 1 partea de rugăciune. Sunt mulți factori care trebuie luați în calcul. Rugăciunea poate fi la fel de falsă ca un alt tip de slujire care are loc în Casa Domnului. Pe farisei, Isus i-a amendat când le-a spus că fac rugăciuni lungi de ochii lumii… Ba mai așteaptă și plecăciuni. Dacă e vorba ca să se impună ca jumătate din timpul petrecut la Casa Domnului să fie rugăciune, ea poate ușor să fie contrafăcută – diavolul se va strădui să facă asta, iar oamenii care au nevoie de învățătură, fiindcă nu toți sunt pregătiți pentru o rugăciune atât de întinsă în timp, vor rămâne și fără una, și fără alta. Așa că cel mai bine e să ceară fiecare lider înțelepciune cum să chivernisească cele 2-3 ore de serviciu religios. Și dacă vorbim despre o Casă de Rugăciune, practic bisericile ar trebui să fie deschise în fiecare zi, cât e ziua de lungă, și oamenii să intre în ele și să se roage. Oricând trec pe lângă ele și oricând simt nevoia să o facă.
N-am răspuns punctual la cele scrise de tine, fiindcă am ținut cont de o altă ordine, care mi-a venit în gând pe măsură ce scriam. Eu cred că orice încercare de a forța lucrurile va aduce un surplus de sentiment de vinovăție, de aceea ar trebui să fie păstrat un echilibru în toate.
Motto:
„Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea” Ioan 14:12
„Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere”1 Cor.4:20
A.dama,
Subiectul e de o importanta extrema. Toate celelalte subiecte de blog, de predici, de discutii, palesc inaintea celui privind rugaciunea, in conditiile in care:
– puterea de posedare a dracilor asupra oamenilor creste exponential (tristul adevar e ca multi membri ai adunarilor au nevoie de exorcizari)
– perversiunea gandirii umane se manifesta la nivel de arta
– puterea organizatiilor oculte se intareste atat in manifestari cat si in categoriile sociale asupra carora actioneaza ( e vorba de lojile masonice, de la cele rit antic scotian pana la cele albastre elvetiene )
– protestantismul s-a secularizat s-a traditionalizat si nu mai protesteaza decat formal impotriva pacatului, pe care a ajuns sa-l redefineasca in unele aspecte
– pacea lui Isus e confundata cu linistea venita din neasumarea indatoririlor spirituale
– pantomima crestinismului a luat locul puterii spirituale (1 Cor. 4:20)
– pantecul si preocuparile pamantene au devenit dumnezei (Filipeni 3:19)
In atari conditii, a lasa domeniul (rugaciunea de mijlocire) neacoperit in fapte (practica rugaciunii) e similar atat cu sinucidere spirituala (tare as vrea sa vad pe acela care poate birui raul prin bine asa cum porunceste Scriptura, fara rugaciune, de fapt exista o relatie de proportionalitate directa intre calitatea si cantinatea rugaciunii si masura in care biruiesti in cele 3 domenii distincte: lumea, satana si eul) cat si cu ucidere spirituala din culpa (daca in rugaciune poti atinge mai multi oameni decat poti vedea intr-o zi atunci a nu mijloci pentru ei e echivalent cu genocid spiritual).
Se cuvin niste,
Raspunsuri:
@ „Nu-mi permit să emit modele”- foarte bine faci , nici nu e nevoie, modelul a fost stabilit Casa Domnului poate fi numita in Adevar o Casa de rugaciune doar atunci cand rugaciunea are ponderea principala ( daca cineva zugraveste de 2 -3 ori pe an asta nu-l face zugrav, nici daca se imbata de cateva ori pe an nu e betiv, daca insa zugraveste zilnic sau saptamanal ori se imbata saptamanal atunci tocmai datorita acestei ponderi respectivul/respectiva poate fi denumit zugrav/betiv, desigur exemplul nu e perfect dar cred ca intelegi ideea)
@”Rugăciunea poate fi la fel de falsă ca un alt tip de slujire”
e adevarat, dar respectivul rationament ne intoarce pe taramurile basmelor si povestilor din copilarie, e ca in povestea cu drobul de sare..aceasta clamare a lui „poate” nu e un argument valid pentru a nu sustine veridiciatea afirmatiilor Scripturii privitoare la rugaciune. Daca orice bine poate fi pervertit nu inseamna nicidecum ca acesta ar trebui evitat sau neinitiat.
@”Pe farisei, Isus i-a amendat când le-a spus că fac rugăciuni lungi de ochii lumii”
Da asa e insa Isus nu a condamnat lungimea rugaciunilor ci motivatia acestora. El Insusi se ruga nopti intregi, El insusi ne este model (singurul model), El insusi afirma ca noi vom putea face lucrari mai mari decat ale sale. E o problema majora de credinta necreditarea cu 100 de procente a cuvantului din Ioan 14: 12
@”nu toți sunt pregătiți pentru o rugăciune atât de întinsă în timp”..
asta e vina pastorilor lenesi rugaciunea se invata in Casa Domnului asa cum artele martiale se invata in dojo sub supravegherea senseiului ori sosaiului si prin imitarea celor avansati, prin antrenament impreuna. Daca in Casa Domnului rugaciunea nu e rugaciune (si nu e in cele mai multe cazuri) cum va fi in casa omului? mai puternica ? mai profunda..? nicidecum..rugaciunea se invata in Casa Domnului si se desavarseste in casa omului in conditii normale de pastoratie, in conditii anormale Domnul va face ca unii sa fie mai puternici in rugaciune in casa lor si sa duca si in Casa Domnului focul rugaciunii (desi normal ar fi invers)
@”Eu cred că orice încercare de a forța lucrurile va aduce un surplus de sentiment de vinovăție”
da, ai dreptate, tu crezi asta, Domnul crede cu totul altceva El scuipa din gura Sa pe cei laodiceeni, neînjărăticiţi, fara jarul si focul iubirii si al sfinteniei, masura iubirii se arata in primul rand in rugaciune care premerge toate lucrarile spirituale, dar nu doar atat le si asista si le si incheie.
@”practic bisericile ar trebui să fie deschise în fiecare zi”
Aici ai dreptate deplin asa faceau si apostolii erau nelipsiti de la Templu si frangeau painea zilnic fapte 2:42-46
Nu te-ai intrebat cine si de ce ne-a facut noua si Domnului program? de 2 sau 3 ore ?
Pastorii au facut-o din lene. Ei mananca, se imbraca, isi cresc copii din banii bisericii in fiecare zi dar nu o pastoresc zilnic ci ocazional de 2-3 ori pe saptamana (deobicei) si atunci 2-3 ore.. aspra judecata le este sortita.
Diferentele dintre modelul bisericii instituite de Isus si cea de acum arata clar, concret fara exchivoc gradul de alienare fata de Cuvant, fata de marturiile Lui, fata de legile Sale, fata de El Insusi. implicit fata de Imparatia Sa si constituie o batjocorie a harului..caci nu poti sa te eschivezi de la indatoririle spirituale majore (rugaciune, partasie, evanghelizare) invocand harul..
cu alte cuvinte nu poti sa Il „legi” pe Domnul cu propria iubire incalcand poruncile Sale chiar prin a invoca darurile Sale ..harul..iubirea..ingaduinta Sa..
e grav..e grav..e deosebit de grav..
daca acum nu se face ceva ..va fi si mai grav..de fapt adevarul e ca ..adunarile s-au în-lumizat (nu iluminat)..
– au ajuns slujtori ai Domnului sa-si vada surori din biserica la mare mama si fiica topless
– au ajuns sa fie facute crime platite, cu premeditare, executate cu sadism impotriva unor persoane complet lipsite de aparate, chiar de catre cele care trebuiau sa le ofere protectie si viata adica avorturi chiar in adunari
– au ajuns pastori sa impuna unor membrii ai adunarilor sa le lucreze gratis (in Numele Domnului chipurile) la case, la apartamente instaurand o noua era a sclavagismului.. sclavagismul de „rit” spiritual-pastoral
– au ajuns copii ai slujtorilor bisericii sa apara pe intenet in baruri si cluburi de noapte cu specific lesbian/homosexual iar parintii lor sa slujeasca nestingherit conducand gupul de lauda si inchinare si pastrand pozitia de „membru de comitet” in ciuda faptului ca nu si-au condus bine casele lor
– au ajuns pastori sa colecteze date personale de la institutiile unde lucreaza unii din membrii adunarilor pentru a gasi posibile motive de santaj
– au ajuns sa dea sfaturi despre inchnare pe bloguri persoane care traiesc in crunta curvie
– au ajuns comentatori ferventi pe bloguri referitor la dimensiunile mantuirii oameni care nu stiu ce e mantuirea…
Uite Adama. hai sa facem un test vrei?
deschizi o postare despre mantuire cu un singur punct simplu: ce este?
daca din 30 de comentatori 3 vor da o definitie (personala nu preluata, copiata , ci asa cum o inteleg ei) e un procent mare..stam bine..inca ..
postarea de pe blogul mariuscruceru.ro referitiare la posibilitatea sau imposibilitatea pierderii mantuirii a demonstrat acest lucru: oamenii…vorbesc..dar nu stiu despre ce..folosesc un termen..pe care pur si simplu nu-l inteleg..
tristetea realismului nivelului la care a ajuns biserica azi poate fi considerata „bucurie” peste 20-30 de ani..
lucrurile vor merge din rau in mai rau..azi trebuie sa facem ceva.
Concret intoarcerea la Cuvant inseamna in primul rand intoarcerea la rugaciune..
Dumnezeu nu ne ia in serios atata timp cat noi Nu-l luam in serios pe El.
Mihai Sorin,
Ceea ce ai scris mai sus mi-a amintit de un articolaș pe care l-am scris acum doi ani, în care erau enumerate trei căi de raportare la Tatăl: calea robului, calea slugii plătite și calea fiilor. Fiii sunt cei care stau într-o supunere din dragoste față de Tată. Sau așa ar trebui să funcționeze lucrurile.
Legat de prezența demonilor, oare are rost să facem comparații? Tu scrii că puterea lor „crește exponențial”. Nu știu să se fi făcut vreodată studii despre manifestarea puterii demonice în diferite perioade istorice, comparativ ,pe diferite culturi etc. Diavolul a fost și este la lucru. Și nu obosește. Are un scop bine definit. Și face pe dracu-n patru să și-l îndeplinească. Inclusiv cei care participă la slujbele religioase îl ascultă. Fiindcă e foarte isteț și șmecher. Există probleme suficiente în fiecare biserică, nu doar în cele neoprotestante la care te referi tu. Aceste probleme nu se vor rezolva prin discuții pe bloguri. Se pot trage semnale de alarmă, însă acțiunea se poate decide numai „la fața locului”, când există oameni hotărâți și dornici să schimbe lucrurile.
După mine, nu e potrivit să aruncăm cu pietre în cei ce comentează pe bloguri despre subiecte sfinte, când ei duc o viață care ar putea fi arătată cu degetul. Tu îi cunoști pe toți comentatorii unui blog? Ai idee ce viață duce fiecare? Dacă unul vorbește în dezacord flagrant cu ce trăiește, sunt eu pus ca judecător? Îi tai microfonul? Dar dacă își spune sieși o predică? Se autocondamnă când realizează statura la care ar trebui să fie și unde se află de fapt… Dacă oamenii din biserică, slujitori, membri cu diferite responsabilități, petrec un concediu la mare, iar acolo sunt la tot pasul femei care se expun mai mult goale, care e soluția? Să nu meargă deloc în concediu la mare? Și dacă merg să le predice femeilor africane, care stau la slujbă în portul lor natural… adică fără sutiene…, să nu le predice, fiindcă nu stau cuviincioase în fața Domnului? Există factori culturali… Nu putem să facem un „regulament intern”, care să funcționeze integral în absolut toate circumstanțele!
Evident că nu pledez pentru dezordine și pentru sfidare fățișă a bunei-cuviințe. Ceea ce mi se pare dezastruos în modalitatea ta de abordare de mai sus este că oamenii nu sunt chemați la Cristos, oamenii nu sunt învățați să-L iubească, să vină la biserică pentru a se bucura de prezența Lui, să se roage cu inima deschisă, să se roage din toată inima, de drag, nu din obligație. Oamenii sunt chemați la o religie, la un sistem, oamenii sunt chemați la un set de reguli. Alea substituie calea dragostei lui Cristos. Dacă într-o biserică, la un program de două ore, o oră este de rugăciune, un necredincios care calcă acolo prima dată va avea mari probleme să mai vină a doua oară. Putem să tot impunem regulamente, putem să le aplicăm, dacă nu există un echilibru, o înțelepciune care să facă lucrurile funcționale pentru toate categoriile celor implicați în practica religioasă, la ce bun?
Și rugăciunea falsă despre care am pomenit eu nu înseamnă întoarcere către „basmele copilărești”. Veridicitatea rugăciunii în ce constă? Sunt milioane de oameni care repetă o rugăciune care nu le spune nimic. O repetă mecanic. Sunt oameni care spun „Tatăl nostru”, dar nici măcar nu-L cunosc pe Tatăl. E o rugăciune falsă. Sunt oameni care Îi spun Domnului cum să acționeze, Îi dau ei rețeta exactă. Rugăciuni false. Alegerea în a lucra într-un fel sau altul Îi revine Lui. Dar nu suntem de acord să treacă peste noi. Peste autoritatea noastră.
Tocmai că nu vreau să facem ceva în care să dovedim cât de buni, de sfinți, de extraordinari suntem noi! Dacă știu o definiție a mântuirii, această „știință” nu mă mântuiește. Nici măcar dacă le-o recit pe de rost altora de câteva ori pe zi. Trăirea în adevăr înseamnă să-ți dorești cu adevărat Prezența lui Dumnezeu. Când o conștientizezi, când faci orice lucru cu El de față, trăirea ta este implicit rugăciune. Nu poți sta în prezența Lui fără să-L adori, fără ca inima ta să îngenuncheze.
Relele pe care le fac co-religionarii pot fi enumerate, pot fi trecute în catastife… Așa a fost de când există biserică… Cei ce pretind una încalcă ceea ce pretind. Și ce-i cu asta? O să schimbăm noi fundamental lucrurile? Tare mă tem că nu. Putem discuta. Putem schița planuri de revenire la ce a fost cândva, când era mai bine… Ce facem în dreptul nostru va avea un impact cât de cât. Însă dacă în acel moment, ne erijăm în modele și începem să arătăm cu degetul în stânga și în dreapta, s-a dus cu toată evlavia noastră. Nu suntem decât niște fățarnici care ne credem mai buni decât ceilalți. Și tot nu suntem gata să aruncăm primii cu piatra, când Isus vine și ne confruntă cu noi înșine, cu păcătoșenia noastră.
Chiar dacă am scris la modul general, chiar dacă în cele de mai sus n-am mai fost interesată de ceea ce ar trebui să facă cei ce conduc turma, se înțelege că ar putea mulți să-și ia partea care le revine.
Motto: ” Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte (adica pentru rasplata), a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ”
„Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu ”
„Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
„Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.”
Plinatatea fricii de Dumnezeu precede si conditioneaza plinatatea iubirii de Dumnezeu.
Fiecare din ele insa se poate cuantifica prin gradul de implinire a poruncilor adica cel de supunere, supunerea fata de Dumnezeu inseamna iubire de Dumnezeu, nu exista iubire in nesupunere.. niciodata, niciodata, niciodata, niciodata, niciodata niciodata.
Iata raspunsurile a dama.
@Ceea ce ai scris mai sus mi-a amintit de un articolaș pe care l-am scris acum doi ani, în care erau enumerate trei căi de raportare la Tatăl: calea robului, calea slugii plătite și calea fiilor.
Biblia nu face distinctia respectiva ci dimpotriva mixeaza toate cele trei cai amintite de tine:
– calea robului e sustinuta de: Luca 17:10, Apoc 22:3, 2 Cor 4:5, Apoc 1:1, Romani 1:1, Tit 1:1, Romani 6:22, 1 Petru 2:16
– calea slugii platite e sustinuta e sustinuta de Evrei 11:6, Ps 19:11, Matei 5:12, Luca 6:23, Coloseni 3:24, Evrei 10:35, Evrei 11:26, 2 Ioan 8, Apoc 22:12, si mai ales Evrei 12:2
– calea fiului, Filipeni 2:15, Romani 8:16, 1 Ioan 3:1, 1 Ioan 3:2-3, 1 Ioan 3:10
@ „Fiii sunt cei care stau într-o supunere din dragoste față de Tată”
– fiii sunt cei ce stau intr-o supunere fata de Dumnezeu indiferent de motivatii si de ponderea lor, respectiv frica si iubirea.
probabil nu ai iubit pana acum pe Domnul in aceeasi masura ca apostolii insa raportat la iubirea lor mai mare Scriptura afirma:
fiecare era PLIN DE FRICA si prin mainile lor sa faceau multe semne si minuni
Nimeni din cei care l-au cunoscut pe Dumnezeu asa cum e El (nu in prezentarea Lui anglosaxonizata) nu a ramas ne-ingrozit, nu a ramas ne-infricosat (Domnul e un Dumnezeu Infricosator)
pe de alta parte lucrurile pornesc de la frica nu de la iubire, frica e inceputul Intelepciunii nu iubirea, iubirea e finalul.
@”Tu scrii că puterea lor „crește exponențial”
asa este! puterea e posedare a dracilor creste exponential
– asta nu pentru ca ei sunt mai puternici acum decat acum 2000, 4000 sau 6000 de ani,
ci pentru ca societatea creeaza brese de intrare a dracilor in oameni intr-un chip foarte facil (pornografia e doar un exemplu, orice consumantor de pornografie este de fapt posedat demonic in situatia asta se afla pastori, interpreti crestini, slujitori etc)
@Aceste probleme nu se vor rezolva prin discuții pe bloguri.
Aceste probleme se pot rezolva prin solutii, sa ne amintim ca cineva intreba care sunt solutiile pentru puterea de nastere.
Solutiile au fost expuse faptul ca ele nu sunt binevenite in viata tertilor, intrucat le strica confortul personal, asta e alta problema.
De fapt orice postare pe blog a unui crestin trebuie sa fie intr-o masura si o solutie, un rapuns la probleme si nevoi spirituale, altminteri nu ar fi decat o pierdere de timp si o manifestare de egoism a posesorului blogului.
@Și rugăciunea falsă despre care am pomenit eu nu înseamnă întoarcere către „basmele copilărești”
– referirea era la continutul povestii cu drobul de sare si la cazul care se facea de femelile neantelepte, presupunand acel daca ..Daca va veni pisica si va urca pe soba si va rasturna drobul de sare care va cadea in capul copilului.. Ideea era ca nu poate fi exclusa o actiune inteleapta din cauza posibilitatilor ei de esec. Asta ar insemna sa nu nu iesi pe strada ca daca te calca o masina, sa nu faci cutare ca daca ..etc
@Veridicitatea rugăciunii în ce constă? Sunt milioane de oameni care repetă o rugăciune care nu le spune nimic.
– postarea mea viza strict crestinii care stiu ce trebuie sa faca, dar se prefac ca nu inteleg sau daca totusi inteleg, se opun cu darzenie rugaciunii, adica solutiei pentru problemele lor si ale lumii. Oricine se opune rugaciunii si trezirii prin rugaciune are o manifestare demonica, se impotriveste Duhului Sfant, Singurul care indeamna si initiaza asa ceva.
Veridicitatea rugaciunii consta in motivatie, in extensie temporala si in calitate.
@Dacă știu o definiție a mântuirii, această „știință” nu mă mântuiește
E..complet invers.
E.. intru totul invers ..
daca nu stii ce e mantuirea nu poti fi mantuit.
Cum sa obtii ceva ce nu cunosti? Cum sa vrei asa ceva? cum sa renunti la tot pentru ceva ce nu cunosti?
Lucrucrile pleaca de la cunoasterea Lui Dumnezeu care presupune cunoasterea mantuirii, de aceea poporul piere..din acesta lipsa de cunostinta.
A activa vointa in vederea aplicarii mantuirii e alta discutie.
@Trăirea în adevăr înseamnă să-ți dorești cu adevărat Prezența lui Dumnezeu
nu! nu e adevarat asta… deloc.
Trairea in adevar nu inseamna sa vrei cu adevarat, ci sa faci cu adevarat ceea ce porunceste Domnul.
Intentia nu inlocuieste initiativa, actiunea, fapta, niciodata.
@când faci orice lucru cu El de față, trăirea ta este implicit rugăciune.
Nu e asa nici aici.
Orice lucru e facut in stiinta si in vederea Lui Dumnezeu ca noi nu-l vedem pe El nu inseamna ca reciproca e adevarata. El ne vede mereu. Stie chiar si cuvantul din gura noastra inainte de a-l rosti.
Mai mult decat atat, când faci orice lucru cu El de față aceasta nu inseamna nicidecum rugaciune ci inchinare.
Orice rugaciune e un act de inchinare, dar nu orice act de inchinare constituie o rugaciune.
@Nu poți sta în prezența Lui fără să-L adori, fără ca inima ta să îngenuncheze.
cine spune ca trebuie ingenunchere a inimii ? biblic unde se afirma asta? scriem o alta Scriptura?
frica inimii si iubirea acesteia fata de El te duc la incenunchere fizica sau la prosternare ori la rugaciune cu manile ridicate
@Și ce-i cu asta? O să schimbăm noi fundamental lucrurile? Tare mă tem că nu.
– asta nu-i o teama inteleapta, si nici buna, caci intr-adevar lucrurile pot fi schimbate, aceasta fiind o datorie. Cine nu pedepseste (sanctioneaza, amendeaza) nelegiuirea o porunceste.
@Însă dacă în acel moment, ne erijăm în modele și începem să arătăm cu degetul în stânga și în dreapta, s-a dus cu toată evlavia noastră.
– acesta e un subiect strain de postarea de fata .. cineva intreba de solutii ..acestea s-au prezentat (partial pornind de la fundament) nu are nici o legatura aratatul cu degetul in sensul mandriei; solutiile au fost aratate dar ele sunt urate caci strica confortul spiritual, asta inseamna ca insusi Dumnezeu e urat, nu iubit.
Cine nu Ma iubeste nu asculta Cuvintele Mele spune Domnul.
@Și tot nu suntem gata să aruncăm primii cu piatra, când Isus vine și ne confruntă cu noi înșine, cu păcătoșenia noastră.
– pasajul respectiv e unul dintre cele mai pervertite din toata istoria crestinismului , pervertit prin modul si contextele in care se aplica deobicei fara discernamant spiritual.
Ori de cate ori cineva incearca intoarcerea la Cuvant e folosit in chip ilegitim acest pasaj.
Diferenta e data de motivatii.
Biserica are nevoie de autocuratire si de eliminare a bacililor, virusilor, microbilor altfel putrezeste de vie.
@După mine, nu e potrivit să aruncăm cu pietre în cei ce comentează pe bloguri despre subiecte sfinte, când ei duc o viață care ar putea fi arătată cu degetul.
dupa Domnul e asa:
Ce tot insiri tu legile Mele si ai in gura legamintul Meu,
cind tu urasti mustrarile, si arunci cuvintele Mele inapoia ta?
@Dacă oamenii din biserică, slujitori, membri cu diferite responsabilități, petrec un concediu la mare, iar acolo sunt la tot pasul femei care se expun mai mult goale, care e soluția?
solutia e asta:
daca esti madular al Lui Cristos nu ai ce sa te dezbraci in vazul altora afara de sot/sotie.
asta era subiectul.
nu are legatura cu mersul la mare,
nu are legatura cu faptul ca vezi acolo trupuri goale de tot sau partial
nu are legatura cu populatiile Africii
are legatura doar cu statutul de crestin asumat si cu faptele in virtutea acestui statut.
cred ca nu-ti imaginezi pe Maria, Magdalena (dupa pocainta), Fivi ori Lidia etc mergand la plaja cu sanii goi in bikini snur pe malul marii Galieii si pe unul din apostoli intalnindu-le in acest chip si spunand:
Hmmm sora..ce soare binecuvantat..de Domnul..da e bun la fixarea calciului a vitaminei D..e bine sa prinda cat mai mult din trup soarele..da rezistenta iarna..etc..
Exemplul mentionat viza un caz concret inacceptabil ca si comportament crestin.
@
Ceea ce mi se pare dezastruos în modalitatea ta de abordare de mai sus este că oamenii nu sunt chemați la Cristos, oamenii nu sunt învățați să-L iubească, să vină la biserică pentru a se bucura de prezența Lui
– dimpotriva oamenii sunt indemnati in a-l cunoste pe Cristos iar rugaciunea macar minim facuta (o ora, atat cat sa nu zica Domnul ce un ceas nu ai putut veghea?) e una dintre modalitatile cele mai eficiente de cunostere a Lui.
Nu exista iubire fara ascultare supunere implinirea poruncilor. De fapt masura iubirii e direct proportionala cu masura implinirii poruncilor.
@ Oamenii sunt chemați la o religie, la un sistem, oamenii sunt chemați la un set de reguli.
Dumnezeu are regulile Lui
din vesnicie regulile Lui se numesc porunci
de unde pana unde ideea ca poruncile (regulile) Lui trebuie dispretuite ? oare nu asa a venit moartea suferinta iadul pentru cei ce le-au incalcat?
da! oamenii sunt chemati la o religie aceasta religie:
„Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
adica slujire in sfintenie.
Asta e religia adevarata asa zice Scriptura asa zic si eu.
si nu doar atat, oamenii sunt chemati si la un sistem: biserica, care e un Trup, orice trup e un sistem, sistemele au mecanisme diferite de protectie auto-aparare, autopurificare, dezvoltare, etc
sa fim onesti ..vom viola noi toate legile marturiile si poruncile Lui doar pentru ca in mod gresit s-a inveterat faptul ca regulile nu sunt bune? cine a spuns asta?
ba sunt bune! ia sa modifice Domnul doar putin o regula a organismului sa vezi cum striga nelegiuitul de boala si durere de-si uita si numele..
Toate regulile si randuiellile si poruncile si marturiile Lui sunt Bune, ba sunt chiar Perfecte ca si El, Biseria ca sistem e buna, perfecta ca si eEL
si de asemenea religia mentionata in ea e singura religie valida
pentru ea pledeaza El pentru ea pledez eu.
Mihai Sorin,
Această frică de Domnul nu vine din nimic. Vine dintr-o iubire. Dacă eliminăm elementul de fascinație din experiența religioasă și păstrăm doar elementul de spaimă cutremurătoare și frica de pedeapsă, o facem de nedorit. Încă o dată: am spus că nu pledez pentru lipsă de ordine. E normal să existe norme (chiar dacă supralicitez rădăcina cuvântului). Dumnezeul pe care tu-L prezinți nu e deloc atrăgător. E un căpcăun care-i mănâncă de vii pe toți cei ce greșesc o greșeală cât de mică. Dumnezeu e mai înțelegător decât tine, fiindcă El știe că oamenii se află într-un proces de curățire, de sfințire. Oamenii nu sunt produsul finit. Nici măcar cei ce sunt implicați într-o slujbă în biserică. Eu nu sunt din această categorie. Însă intoleranța ta și intransigența îmi dau voie să întreb: Cine-ajunge aici pe pământ la desăvârșire? Fără zbârcitură și pată? Dacă nu ar exista rețeta divină pentru a ajunge Mireasă, nu s-ar bucura niciunul de această onoare. Nici măcar tu. Cu toate strădaniile tale.
Nu găsesc nepotrivit să chemi lumea la rugăciune, la post, la sfințire, la mărturisire, ci mă împiedic de faptul că nu văd dragostea care ar trebui să însoțească această mânuire a săbiei cu două tăișuri. Nu-i așa că oricât de periculoasă ar fi, tot trebuie mânuită cu dragoste?
E ușor și să cazi în derizoriu, imaginând scenarii hilare. Eu aș trece cu vederea astfel de scenarii – o soră evlavioasă top less și cu bikini prin mulțime -, dacă mi-ai trece și tu cu vederea poezia. Ce e rău să ai inima îngenuncheată? Dacă inima e tăiată împrejur, asta presupune smerenie. E foarte potrivit să folosești această imagine, fără a arunca tu cu piatra: rescrieți Biblia? Tu când zici că Dumnezeu zâmbește, rescrii Biblia?
Da, încă o dată, dacă știu ce e mântuirea, știința fără acțiune e moartă. Nu știința, ci când se întâmplă, atunci contează. Au fost vreunii mântuiți înainte de știință? Le-a ieșit în cale, ei au crezut și au fost mântuiți, abia apoi învățând în detaliu ce li s-a întâmplat și ajungând la o bună cunoaștere… Se poate și așa?
Eu n-am să intervin peste tine și lucrarea ta, dacă ești chemat să strigi chemarea la post și rugăciune etc., etc. Găsește-ți un loc potrivit unde să faci asta, și Dumnezeu să te ajute!
Tu știi că fiecare bolnav are nevoie de tratament adecvat. Personal, n-am pretins și nu voi pretinde că am ajuns la statura plinătății. Din când în când, strig și eu că e nevoie de asta… Însă văd și că sunt într-un proces, nu la capătul alergării. Eu cred că noi vom face lucrări mai mari ca Isus. Am credința asta și am scris despre miracolele trăite. Vor veni altele și mai mari. Grija mea este să nu fac decât ce-mi cere El, nu să mă implic unde nu e pentru mine… Cel puțin mă străduiesc…
Solutia ?…
Solutiile ?…
[pentru puterea de a naste]
…
Da, eu sunt unul dintre cei care am considerat ca merita sa gasim solutii.
[-Sa-mi fie cu iertare Mihai -Sorin dar este foarte greu sa inteleg firul…]
Este ca si cum, in acest dialog unul incearca sa puna un rand de caramizi si apoi ele sunt date la o parte inlocuindu-le cu altele…
Eu sunt format intr-o scoala unde se imbina teoria cu practica din primele zile .
[ma refer la o meserie pe care am invatat-o si am practicat-o]
Cam asta vad eu la Maiestrul care si-a ales cativa ucenici -sa-i aiba cu Sine, sa-L poata urmari de dimineata pana seara, sa-i mustre daca trebuie, apoi, dupa un timp, sa-i trimita in…practica si iarasi …acel -vino dupa MINE.
…..
Nu sunt un expert in a elabora teorii.
Ce simplu este si ar trebui sa fie acest subiect.
Lasam la o parte toate amanuntele ce nu ne privesc pe noi [personal]
Oaia naste miei …si asta cam in fiecare an.
Da, ciobanul are rolul sau:
[ingrijire ,protectie ,directia spre pasunea din ziua respectiva. etc ]
Daca sunt una dintre oile din ,,turma Pastorului CEL Bun ”.din starea de ,,nou nascut” trebuie sa ajung la un moment dat la acea stare de a avea -urmasi spirituali.
….
intrebarea a fost de fapt cum sa ajungem aici,adica la PUTERE.
Iata ce spune unul dintre apostoli:
,,Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, ”
…deci rugamintea mea ar fi sa venim cu solutii care dau rezultate
[ceva ce pot sa spun ca am experimentat, experimentez…si da roade ]
.
Frate Mitica,
– da asa e, teoria trebuie imbinata cu practica
– ne privesc si lucrurile care nu ne privesc personal, cand un madular din Trup sufera e bolnav tot trupul sufera, e afectat, pacatul meu afecteaza pe fiecare madular al Trupului Lui Cristos si invers
– puterea vine in urma rugaciunii asta e raspunsul
Nu e vorba de isihasm (rugaciunea inimii) care se poate manifesta in forma continua,
nici de rugaciunea personala din camaruta
ci e vorba de rugaciunea de mijlocire pentru altii.
Aceasta e o categorie distincta de rugaciune.
De aici trebuie inceput.
Cheile ei sunt:
– extensia temporala
– calitatea
– motivatia
Pruncii spirituali vin dupa conceptia spirituala acesta se realizeaza prin unirea cu cerul in rugaciune.
Asa se face conceptia spirituala.
Contraceptia spirituala se realizeaza prin a te ridica de la rugaciune inainte de vreme inainte de momentul maxim al ei (la fel ca la contactul sexual)
Asta nu se realizeaza dupa doar cateva minute de rugaciune caci pentru a mijloci spre mantuirea altora trebuie:
1. sa te prezinti curat inaintea Domnului asta presupune marturisirea tuturor pacatelor din ziua respectiva, regretul, cererea de iertare
2. sa il lauzi ca in bunatatea Lui ti le-a iertat
3. sa ii multumesti pentru binecuvantarile zilei respective pentru tine si casa ta pentru cei dragi chiar pentru altii (nu in felul „Doamne iti multumesc pentru tot” asta ar fi o neobrazare caci Biblia spune sa nu uitam nici una din binecuvantarile Lui, ele trebuie mentionate distinct )
4. sa chemi Numele Domnului peste mintea ta peste trupul tau peste duhul tau peste casa ta proclamand birunta Lui Isus de la Golgota, legand duhurile necurate,
5. sa chemi cercetarea Domnului peste sufletele celor pentru care mijlocesti
6. sa aduci in rugaciune bolile, legaturile neputintelor, problemele, nevoile celor pentru care mijlocesti, rugandu-te pentru iertarea lor (cum facea Iov pentru copii Sai)
7. sa ceri Domnului paza ta, sa te rededici, sa recunosti slabiciunile proprii si sa nu te autoamagesti cu ideea ca toti au slabiciuni ci sa te inversunezi in lupta impotriva lor.
Toate acestea nu se realizeaza in 10 minute pentru simplul motiv ca doar mentionarea lor cere timp, la asta se mai adauga si lupta sufletului, neputintele sale, uneori vei observa ca a durat mult prea mult sa exprimi doar o idee, alteori vei observa niste impotriviri din exterior (familie, prieteni) interventii care par urgente, alteori vei simti o activitate demonica in jurul tau, in gandurile tale confruntandu-te cu ganduri pe care nu le doresti si pe care trebuie sa le alungi, sa le faci roabe ascultarii de Cristos, alteori o slabiciune a trupului, alteori altceva..obstacole de tot felul..
toate trebuie biruite de tine in virtutea biruintelor Lui Isus el nu va lupta in locul tau ci pentru tine sutinandu-te, pretul trebuie platit de fiecare in parte..
fara lupta nu e cununa nici biruinta nici putere
Asta e raspunsul:
Puterea vine in urma rugaciunii suficiente.
O rugaciune insufcienta nu aduce putere de nastere ci un chin, o agonie in ani..vrei sa nasti dar nu poti..e ceva cumplit.
Rugaciunea e raspunsul.
Frate Mihai-Sorin, multumesc.
Mesajul este acum clar.
Alese Binecuvantari de la Domnul.
Dumnezeul cel adevarat si lucrarile Sale infricosatoare…in opozitie cu..
dumnezeul pastoral anglosaxonizat si lucrarile sale insiropate in exces de „dragoste si har”
Motto:
Isaia 6:5 – “Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul atotputernic!”
Ezechiel 1:28 – “…Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ, şi am auzit glasul Unuia care vorbea”.
Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui.
Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. (Apoc.1_16-17)
Şi .. eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au văzut vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei şi au fugit să se ascundă. Atunci eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie şi n-a rămas în mine putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea, stricându-se, şi nu mai aveam vlagă. Şi am auzit glasul cuvintelor lui şi, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut înmărmurit cu faţa la pământ. Daniel 10:7-9
@ „Această frică de Domnul nu vine din nimic. Vine dintr-o iubire.”
Aceasta afirmatie este falsa.
Frica de Domnul vine din diferenta de:
– sfintenie,
– statut si
– slava
dintre Dumnezeu si om.
Acesata diferenta ingrozeste fie ca esti om ales si preaiubit ca Daniel, fie ca esti apostolul cel mai iubit ca Ioan, fie ca esti proroc ca Isaia si Ezechiel.
.
@ „E usor si să cazi în derizoriu, imaginând scenarii hilare.”
– ceea ce am expus e real, sunt surori care fac exact ceea ce am zis ba inca si mai si in medii unde cred ca nu se intalnesc cu nimeni, fiind astfel pricini mari de poticnire.
Nu e problema sa mergi la mare daca poti face abstractie de multimea de trupuri seminude sau nude (exista astfel de tendinte chiar si la strand) si nu sunt prilej de preacurvie in inima dar e o mae problema ca atata timp cat esti membru al unei adunari deci reprezentant oficial al Domnului, sa-ti expui trupul dezgoiot fiind astfel pricina de curvie pentru altii, e grav si in cazul in care expui un trup urat, cu carnea flasca, celulitic, caci in acest fel e pricina de pacat pentru altii in ce priveste barfa, glumele proaste, clevetirea.
@”mă împiedic de faptul că nu văd dragostea”
– dragostea e dovedita tocmai prin chemarea la Cuvintele Domnului oare nu este o relatie de stricta proportonalitate intre ascultare si iubire?
@ „îmi dau voie să întreb: Cine-ajunge aici pe pământ la desăvârsire? Fără zbârcitură si pată?”
nu e condamnabila nedesavarsirea ci pastrarea ei.
In ceea ce priveste ascultarea de Domnul caci despre ea e vorba, chiar si in vremea vechi testamentala Domnul spune:
Deuteronomul 30:11
Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.
Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.
deci cu atat mai usor implinibile sunt cuvintele Sale in vremea harului?
Caci poruncile Lui nu sunt grele spune Scriptura.
@ ” Dumnezeul pe care tu-L prezinti nu e deloc atrăgător. E un căpcăun care-i mănâncă de vii..”
Acesta afirmatie are caracter de blasfemie.
„Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înţelege
un neam cu înfăţişarea sălbatică,
În strâmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău
Omul cel mai gingaş şi cel mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevasta care se odihneşte pe sânul lui, la copiii pe care i-a cruţat:
nu va da nici unuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în mijlocul strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.
Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia să calce mai uşor cu piciorul pe pământ, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sânul ei, pe fiul şi pe fiica ei:
nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsă de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale. ” Deuteronom 28
Dumnezeu este un Dumnezeu sfant si gelos care isi manifesta gelozia astfel:
– blestema neascultarea de 3 ori mai mult decat binecuvanteaza ascultarea ( Deuteronom 28) blestemele sunt (grupate) in numar de 30 fata de binecuvantari care sunt in numar de 10 (grupate)
– bestialiatea fiintei umane o lasa sa se manifeste in toata decadenta ei groteasca, facand, ca urmare directa a neascultarii, ca CEA mai GINGASA FEMEIE sa devina o PEDO-pseudoINCESTUOASA-CANIBALA EGOISTA care isi mananca copii pe ascuns(neampartind cu altii) nu de grozavia faptei ci dintr-un egoism maximizat.
termenul psudo-incest in exprimarea de mai sus semnifica actiune impotriva unui membru al familiei, iar valenta sexuala a termenului e acoperita de faptul ca in marea foamete existenta nu s-a aruncat nimic mancandu-se astfel si organele sexuale ale propriilor copii)
Faptele respective (intamplate in poporul Domnului) presupun:
– pofta (de carne)
– premeditarea
– puterea de a ucide, crima in speta
– pedo-actiunea (actiunea asupra unui copil)
– perversiunea gandirii incestuoase ( gandul de a-l manca pe ce-l ce-l mangai, ingrijesti, alaptezi, pe propriul copil)
– planul ascuns (il va manca in ascuns)
– patrunderea cutitului sau strangerea latului in jurul gatului, asfixierea cu un obiect patura etc, lovitura cauzatoare de moarte cu parul, cu toporul, cu piatra, cu caramida etc..
– puterea de a-l transa, de a-l eviscera, de a-l taia.. gat, membre (manutele acelea care s-a prins cu drag si speranta de gatul mamei de atatea ori, picioarele, organele interne, inima care se bucura la vederea mamei..)
– puterea de a-l vedea schimbandu-si culoarea din alb roz, in maroniu in timpul procesului termic, frigere sau fierbere, privind ochii cum se schimba la culoare acei ochi care zambeau atat de linistit, gingas, inocent dupa alaptare,
– puterea de a-l musca, mesteca, inghiti propria fetita sau baietel
– puterea de a rezista propriilor si grozavelor mustrari de cuget
– puterea de a-i bea sangele proaspat in loc de propria urina ca lichid
– puterea de a repeta fapta
– toate astea dupa un meniu din excremente si urina initial..
– binecuvantarea cosnitei este transformata in cel mai scarbos blestem (in domeniu) inlocuind alimentele curate si bune cu excremente iar apa de baut cu propria urina, ca urmare directa a nescultarii prin aducerea unor evenimente (cotropiri) atat de crude incat oamenii (si nu oricare ci chiar cei din poporul ales)
se vor cobora la nivel sub uman.
– blestema de sapte ori mai mult neascultarea
– apoi dupa aceste 3 de la inceput iarasi sapte blesteme daca neascultarea continua mai blestema de 7 ori
– apoi inca de sapte ori.
– sa nu uitam ca iadul e inventia Lui Dumnezeu si daca are inima sa arunce acolo oameni tineri si batrani frumosi si urati inteligenti sau nu, bogati si saraci, mari si mici, tot ceea ce a facut pe pamant inclusiv genocidul evreilor din al doilea Razboi pe care tot El l-a adus, la fel cum in trecut facuse cu sirienii si babilonienii care au asuprit crunt poporul ca urmare a neascultarii, este atitudinea si actiunea Lui fata de cei ce-l cunosc si nu se supun, cei ce nu-l cunosc si din acesta cauza nu il asculta au parte de o judecata mai blanda (Sodoma si Gomora)
Iata acesta este Dumnezeul Bibliei, El a facut toate acestea poporului sau din pricina neascultarii..si tu sau altii credeti ca veti scapa..printr-o letargie si lene spirituala si prin atitudine de neglijenta si superficialitate in RUGACIUNEA DE MIJLOCIRE pentru mantuirea altora, expunand tot felul de comentarii pe blog care nu sunt rele dar raportate la starea de fapt sunt acum ne-utile?..
acum e utila
rugaciunea de mijlocire, evident asta presupune rezolvarea de urgenta a problemelor pacatelor cu voia din propria viata caci cum ai putea mijloci eficient fara sa fii curat..?
Mihai Sorin,
Vorbim limbi diferite, de aceea comentariile tale nu vor mai fi permise pe acest blog.
Am scris: „Dumnezeul prezentat de tine e un căpcăun…” etc., folosind figurile de stil… ceea ce, din păcate, nu e evident pentru tine. Pentru tine e „blasfemie”. Eu îmi permit să fac și poezie. Discursurile noastre sunt complet diferite…
Continui să susțin că frica de Dumnezeu are drept cauză iubirea. Dacă nu ne-ar fi iubit, nici n-am fi ajuns să-L cunoaștem și să ne temem de acest Dumnezeu care e și înfricoșător, dar și dragoste.
Partea cu „mielul”, cu blândețea, cu dragostea, mila, îndurarea îți iese ție din discurs, că sunt mai importante blestemele și grozăvia pe care le culegi din texte puse cap la cap după… capul tău.
Nu mă interesează ce face nu știu cine din nu știu care biserică. Nu sunt fată de pastor, soție de pastor, nu am o slujbă în biserică, așa cum se înțelege instituția azi… Am o slujbă în biserica lui Cristos, cea pe care El o sfințește, ca să fie fără zbârcitură și pată. Nu mă interesează să rezolv niciun fel de probleme eclesiale „locale”. Din când în când, scriu texte precum cel din postarea aceasta, pentru că așa mă îndeamnă duhul. Cine are de luat ceva bun, să ia! Cine nu, să plece mai departe!
Încă o dată, pentru că tu știi care e chemarea ta, să chemi la mijlocire și rugăciune, nu te da înapoi, ci fă tot ce ți-a pus Domnul pe inimă!
Din când în când, încearcă să te gândești că s-ar putea ca Dumnezeu să te surprindă cum a ales să-i mântuiască pe unii… despre care erai sigur, sigur că îi va mânca iadul!
Dumnezeu să ne lumineze pe toți! Și pe fiecare în parte.