Trecerea prin icoană 1 – Ionatan Piroşca


Lirica lui Ionatan Piroşca poate fi asumată doar într-un context autohton, tradiţional, chiar dacă, ideatic, înlesneşte o cuprindere universală, tocmai fiindcă iubirea şi Iubirea transcend nu doar orice geografie, ci şi toate vârstele umanităţii. Prezentul, cu toate provocările lui: revolta împotriva limitei, setea de cunoaştere, însuşirea unui limbaj adecvat, adus la zi, cu care luptă constant „aurul amintirilor”, memoria care nu se vrea încarcerată, ci ţâşneşte cu toată forţa către lumina comprehensibilului, critica valorilor răsturnate, acceptarea suferinţei personale, situarea fiinţei în raport cu alteritatea, readucerea în actualitate a modelelor ancestrale, redefinirea perechii originare, edenice, toate acestea intră într-o ordine poetică ce se vrea mântuitoare în versurile lui Ionatan Piroşca.

Trecerea prin icoană 1 (Editura Hypogrammos, Oradea, 2009), volum dedicat soţiei poetului, rosteşte o iubire care nu poate fi altfel însuşi/tă, în/suma/tă, con/substanţializată decât când sinele se lasă devorat, dizolvat, absorbit de Iubire. Raportul cu contingenţa consumatoare nu e unul de autoexcludere, pentru gustarea fericirii într-un univers compensativ, ci unul care face transparent în chiar inima cotidianului efortul poetic înnobilator, prin aducerea la suprafaţă, în expresie, a veşniciei adânc sădite în om încă de la facerea lui şi a iubirii care face din cei doi, din bărbat şi femeie, unul singur. De aceea trecerea prin icoană e puntea nu doar cea mai potrivită, ci cea necesară, pentru a ajunge la Trăire. În adevăr. De aceea poetul se roagă: „Doamne ridică-mi minutele / toate la rang de trăire”, în care recunoaştem convingerea paulinică „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”.

Referindu-ne la o componentă tradiţională a liricii lui Ionatan Piroşca, intenţia nu e de a-l număra printre alte voci tradiţional(ist)e, ci de a recunoaşte în poezia lui o viziune acceptată îndeobşte care cuprinde omul între cer, pământ şi iad, între o transcendenţă pozitivă şi alta negativă, care nu permite o altă definire a fiinţei umane decât în raport cu ceea ce se află dincolo de ea. Putem vorbi despre un simbolism orientat religios, de un lirism creştin corespondent liricii lui Voiculescu, Nichifor Crainic, Blaga şi, mai aproape de zilele noastre, liricii lui Ioan Alexandru.

Ceea ce aduce un plus de complexitate poeziei lui Ionatan Piroşca este tatonarea simplităţii şi extravaganţei în folosirea cuvântului dincolo de sensurile lui comune, ajungându-se la construcţii puternic vizuale ori auditive ce frizează cu succes imaginarul suprarealist:

„eram un marinar ce bătea morse cu inima”,
„cine trece prin femeia-fereastră / e ca şi cum s-ar arunca de la balcon”,
„împrejur zilele cască gropi aurii / în care ni se prăvălesc amintirile”.

Prezente în toate volumele lui de poezie, inovaţiile lexicale duc inevitabil la intraductibilitatea formulelor poetice, dar, pentru lectorul român, sensibil la discursul stănescian, de exemplu, în astfel de inovaţii se recunoaşte victoria asupra limitei expresiei, în astfel de formule abundă o savoare care durează:

– „o apă care se va Tu şi va bea
din călcâiul iubirii
ca din cişmea”

– „am învăţat nicidecumul fricii”
– „florile când se albin
– „sufletul tău înierbat.

Poetul se re-cunoaşte ca un punct în aceeaşi ordine comună, mestecând toate meniurile istoriei, nu se refugiază într-o dimensiune inaccesibilă omului simplu, într-un turn de fildeş ori pe o insulă pustie. Hrana lui e simplitatea fiecărei zile, gesturile comune, de la deschiderea ferestrei până la curăţarea cartofilor, de la sarea pusă în supă ori facerea gogoşilor până la clicul mausului care omoară distanţa, însă ridică gestul banal la rang de vers, de poezie. Orice colţişor, orice fărâmă de contingent îşi poate reclama o acoperire de transcendenţă:

libertatea sării de a binecuvânta supa lui Dumnezeu”,
„curăţ de zor cartofii pentru festin”, iar festinul e nunta Regelui,
„la butonieră port sufletul tău”.

Toate vârstele iubirii, cea patriarhală ori copilărească, cea firească, adolescentină ori pasională, cea divină ori cea împlinită în taina căsătoriei, plină de tandreţe, dar imposibil de pus în act fără ardere şi mistuire, se perindă într-un iureş de linghişpir de zigurat, fiindcă „iubirea are etaje”, care se pot urca şi coborî uneori labirintic, alteori ludic, şi mai mereu modelând chipul fiinţei în ritm de zâmbet, râs cristalin, ţipăt, interjecţie, plâns diluvian sau, de ce nu, clicuri de maus.

Pentru că prezentul volum este dedicat fiinţei iubite, cititorul se poate aştepta ca efuziunea sentimentală, atracţia carnală să izbucnească din porii versurilor, însă poetul vine cu un echilibru nu departe de pretenţia clasică de echilibru între atâta iubire, câtă suferinţă, iar ceea ce realizează el este un fel de joacă de-a v-aţi ascunselea iubirii, fiindcă ea e vizibilă, comprehensibilă doar după ce se dă la o parte vălul silabelor:

toate sentimentele sunt aşa
aici e urma unui torent
dincoace a dărâmat hulubăria
glu glu pajiştea zborului mergea la scăldat”

sau numai după ce se scoate masca, acea formă de protecţie ce acoperă identitatea şi o transformă în ceea ce nu e:

„şi fiindcă tot ne plăcea să ne jucăm
Dumnezeu ne-a dat sentimentele
până a erupt primul vulcan
că după aia am devenit măşti”.

Esenţial în Trecerea prin icoană 1 găsim fixarea fragmentatului univers uman în raport cu totalitatea divină prin folosirea majusculelor doar pentru numele şi pro/numele care-i revin Divinităţii. Este chiar impresionant cum se realizează printr-un efect de scriitură o mutaţie (/fixaţie) semantică atât de importantă, indiferent că această cernere prin ciurul ortografiei s-a făcut conştient ori inconştient. Toate substantivele proprii cu care ne-am familiarizat, indiferent că e vorba de personaje literare sau scripturale (iov, ilie, iona, meşterul manole, făt-frumos, eminescu, romeo, ofelia), de nume geografice (atlantic, marea galileii, iordanul, miţpa), de construcţii renumite (casa poporului), absolut toate substantivele proprii sunt scrise cu litere mici, pentru că majuscula îi este rezervată doar lui Dumnezeu: Domnul, Numele Lui, Regele, Duhul, Mijlocitorul, Mângâietorul etc.

E limpede că exerciţiul trecerii prin icoană presupune o moarte a micimii, a literelor mici, pentru a deveni consubstanţiali cu Majuscula. Însă rolul icoanei este şi de a arăta Fiinţa, şi de a proteja fiinţele, care, datorită imperfecţiunii lor, ar putea fi spulberate de Perfecţiune:

„dacă n-ar fi icoana am trece
direct prin iubire
ca printr-un jar
în care te faci zi de zi mistuire”
.

De aceea icoana trebuie traversată: pentru a fi, pentru că dincoace de ea ne-am situa, fără putinţă de izbândă, în exterioritatea Sensului. Niciodată în El.

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Trecerea prin icoană 1 – Ionatan Piroşca

  1. ionatan zice:

    Iti multumesc, A.Dama. Nici nu stiam ca scriu de ce scriu asa cum spui, sau ca ceea ce fac e chiar asa de interesant! 🙂

  2. A.Dama zice:

    Ionatan,
    Adevăru-i că atunci când îmi propun să scriu ceva despre ce scrii – adică metadiscurs -, îmi dau întotdeauna seama că doar voi sărăci spusele tale. Şi scriu cu teamă. Şi scriu mult mai puţin decât ajunge, în fond, în inima mea.
    Ceea ce scrii e prea dens ca să aibă rost să se mai ţeasă un alt discurs pe lângă.
    N-am apucat să scriu despre intertext, despre acele versete şi zicători inserate în poeme… atât de „la locul lor”.
    N-am apucat să dezbat imaginarul, imaginalul.
    Dezbrăcarea de sine şi îmbrăcarea cu Sinele.
    Am zis de Blaga pentru că, în acest volum, am regăsit strigătul său: „Dumnezeule, în mijlocul tău mă dezbrac de trup ca de o haină ce o laşi în drum”…
    Da, există o serie de lucruri interesante! Trebuie avut ochiul încăpător, să le cuprindă! 🙂
    Sănătate multă şi inspiraţie în continuare!

  3. Pingback: “Dumnezeu face semn cu eclipsa că e aici…”- Ionatan Piroşca « Hunedoara Evanghelică

  4. Pingback: Întrebări despre cărti (leapsa) « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  5. […] Cel mai de pret lucru : iubirea.

  6. Frumoasă şcoală de poezie şi necesară, spun eu, atîta timp cît există un labirint prin care trebuie să trecem şi să ucidem, în final, minotaurul comodităţii de gîndire din noi, fiara versificaţiei fără substanţă, cu care ionatan piroşcă se luptă de atîta amar de ani. Dacă tu eşti ariadna de serviciu, eu sunt mulţumit să mă dau vorbei din linghişpirul tău- Doamne, de unde a mai răsărit în „ghetoul” tău ardelenesc vizigota moţiune :)?-.
    L-ai plasat pe ionatan piroşcă într-o lume mai bună decît lumea noastră: e profund ca blaga, se risipeşte în metafore ca nechita – chiar, oare cîţi au furat cu ochiul, ouăle de mătase, coconii zicerilor sale?-, iubeşte pe Domnul ca ioan alexandru… Imaginile suprarealiste le-ai vînat bine: am mîncat la masa ta, a. dama, şi am învăţat să ne scriem numele cu literă mică.
    ionatan piroşcă mi-e ca iov, dar mai drag…

  7. A.Dama zice:

    Răsvane, tu şi când eşti serios glumeşti. Moţiune vizigotă???
    Nu-ţi place-n ghetou? Nici dacă se poartă ghete?
    Mi se pare o prostie faza cu „casele domneşti”. În fond, blogurile unde nu se calcă prea des sunt case domneşti. Nu ai acces tot timpul la Cei Mari!
    Unde calcă toată lumea, oricând, e pe bulevard… Aş fi zis Casa Poporului, dar s-a stricat rău la noi noţiunea de „ceva”, „orice” al poporului…
    Cât despre Ionatan, mi-am dat seama – a câta oară? – citindu-l, că nu poate fi epuizat printr-un metadiscurs, oricât de inteligent sau profesionist ar fi el (metadiscursul).
    Ionatan e un poet inspirat. Am mai spus asta într-o prefaţă.
    Iar dacă veni vorba de şcoală de poezie, n-ar fi deloc rău să înfiinţăm una!!!!!!!!!!!! 🙂

  8. Anca zice:

    Sunt de acord cu ideea care se desprinde din prima fraza, dar nu neaparat de acord cu formularea ei. Consider ca d. Ionatan Pirosca se exprima mult prea liber, si pentru o lume mult prea variata pentru a-i incorseta „asumarea liricii doar intr-un context autohton.”

  9. A.Dama zice:

    Anca, bine-ai venit!
    Am explicat parţial formularea-mi în context. Am dat exemple de licenţe poetice care fac sens în română. Consider că, în altă limbă, chiar dacă ar fi traduse aceste licenţe, n-ar avea aceeaşi savoare.
    Ionatan e român şi e evanghelic. Sunt două elemente fiinţiale imposibil de ignorat într-o receptare critică.
    Sigur că şi Nichita Stănescu a fost tradus şi lecturat şi în alte spaţii culturale, dar asta nu-l face mai puţin „autohton”.
    Până şi câştigătoarea Nobelului literar de anul trecut s-a inspirat din experienţele autohtone, chiar dacă apoi a schimbat locul şi s-a rostit într-o altă limbă…

  10. LeeDee P. zice:

    A.Dama, mă consider și eu o împătimită de poezie, chiar dacă mai scriu și microtexte din când în când. 😀

    Am citit poezii de-ale lui Ionatan Piroșca și mi-au plăcut (dacă ăsta nu-i un pleonasm), am urmărit o vreme și forumul „Cuvinte la schimb” (superb titlu!). Așa că mărturisesc cu mâna pe inimă că metadiscursul tău despre lirica piroșciană nu numai că ne împinge în brațele poeziei lui, dar devine el însuși o icoană; „care trebuie traversată” și înspre frumosul și dragostea Sensului… Așa, ca la început de an, poate și de toți/unii bloggeri evanghelici…

  11. A.Dama zice:

    LeeDee,

    Nu e nicio problemă cu microtextele. Tendinţa e spre esenţializare. Sigur că poezia face asta de multă vreme, dar poate ai văzut şi concursul de proză arhiscurtă de pe blogul http://calinhera.blogspot.com.
    Mi-a amintit de microtextele de la tine. 🙂
    Pe Ionatan Piroşca l-am citit mereu şi îl voi citi. 🙂 Cred că am idee despre cum a progresat scrisul lui. E interesant să urmăreşti o scriitură de la început, prin toate etapele, până la maturizare. 🙂
    .
    Spor la scris şi ţie anul acesta şi realizări pe toate planurile!

  12. Pingback: Mărul lui Ionatan « Marius Cruceru

  13. LeeDee P. zice:

    L-am descoperit pe Calin Hera asta-vara, dupa ce organizasem concursurile de microtexte si reusisem sa atrag doar vreo 5 fani; am fost un pic „invidioasa” pentru ca el are deja o comunitate de PA-risti in jur, dar, mai apoi, am aflat c-a fost o dezbatere lunga si controversata pana cand PA-ul si-a capatat identitatea. Si m-am gandit ca am depus armele microtextelor ( 😦 ) prea devreme. Asa ca la inceput de primavara, cu forte proaspete si renascute, reincep si eu batalia! Asteptam provincia! 😉

    PS: si-ti multumesc ca, la recomandarea ta, ma gasesc prinsa pana peste urechi in concursul lui Calin Hera „24 de ore” ( asa cum m-am gasit de Craciun in concursul „Fictiune versus Realitate” – apropo, ce se aude cu rezultatele, ca eu am inceput sa scriu pentru a doua editie, deja!… Sa zicem ca esti un Mecena/o Mecen-Adama pentru mine ? 😉 ) – nu de alta, dar sa stii de ce nu prea ( mai ) comentez pe aici! 😀

  14. A.Dama zice:

    LeeDee, bine faci că participi la PA-uri! Când voi avea timp, dacă vor mai fi concursuri, îmi voi bate şi eu capul! 🙂
    Despre „Fictiune vs Realitate”, ştiu doar ce e în bucătăria poeziei. Foarte puţini participanţi… prea puţină clasă.
    Organizatorul se va pronunţa la un moment dat, cu siguranţă…
    Comparaţia asta meceniană e prea-prea. 🙂

  15. Pingback: Bani pentru cartea lui Ionatan Piroșca « Cu drezina

  16. Pingback: Ajută la apariţia volumului de poezii “Trecerea prin Icoana” vol.2- Ionatan Piroşca « Hunedoara Evanghelică

  17. Pingback: StiriCrestine.ro » Ajuta-ne sa tiparim cartea lui Ionatan Piroșca

  18. Pingback: Cartea lui Ionatan Pirosca « CAP PATRAT

  19. Pingback: Ionatan a trecut dincolo de icoană… prin Icoană « Marius Cruceru

  20. Pingback: Mărul lui Ionatan (R) … sau alt motiv pentru care am mai continuat cu … pătrăţoşeniile mele | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.