Se poate şi mai rău, se poate şi mai bine


asking-hand*

Într-o maşină luxoasă, care mergea către vama cu Bulgaria, erau patru bărbaţi. Genul de „mafioţi”, tipi de bani gata, cu costume negre şi cămăşi albe, cu ochelari negri…

Unul dintre cei patru bărbaţi, aflat pe bancheta din spate, avea în antebraţ şuruburi şi o tijă, care erau la vedere, dacă îşi dădea la o parte haina pusă pe umăr…

Maşina fu prinsă într-un ambuteiaj, aşa că cerşetorii îşi făcură repede apariţia pe lângă coada de autovehicule oprite fără voie.

Un copil cerşetor, cu o mână sucită şi mai scurtă decât cealaltă, se îndreptă către maşina luxoasă. Şoferul nu dădu semne că ar reacţiona la mâna întinsă. Bărbatul de pe bancheta din spate făcu însă un gest. Îşi descoperi antebraţul în care avea tija metalică.

Cerşetorul se uită la propria-i mână sucită, se uită la şuruburile şi firul metalic din mâna celuilalt şi… pufni în râs.

„Se poate şi mai rău.”

Apoi îşi încercă norocul pe lângă o altă maşină.

**

La poarta unei femei înstărite, se opri o cerşetoare. Îi ceru nişte haine. Femeia căută printre lucrurile de care s-ar putea debarasa o rochie pentru cerşetoarea de la poartă. După ce i-o dădu să se îmbrace, îi mai puse câteva haine şi ceva de-ale gurii într-o sacoşă.

Cerşetoarea ieşi din casa femeii cu faţa luminată, admirându-şi noua rochie. Pe alee, rosti o rugă pentru binefăcătoarea ei:

– Doamne, aşa să o îmbraci pe femeia asta, cum m-a îmbrăcat ea pe mine!

Când auzi binefăcătoarea cuvintele cerşetoarei, o chemă de îndată înapoi. Se duse ţintă la dulap şi alese de acolo rochia nouă, la care ţinea cel mai mult, şi i-o dădu femeii să o îmbrace.

„Se poate şi mai bine!”

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Se poate şi mai rău, se poate şi mai bine

  1. Vasile Bel zice:

    atunci trebuie sa fim multumiti cu ce avem

  2. A.Dama zice:

    Vasile, ar trebui să fim mulţumiţi. Dar omul e greu de mulţumit. 🙂

  3. Rodica Botan zice:

    „…caci cu ce masura masurati vi se va masura”…poate sa fie o binecuvintare sau un blestem.

    Cred ca am spus si asa prea mult deja…

  4. viorica zice:

    Imi amintesc cu ani in urma, am dat in numele Domnului foarte multa imbracaminte. Sotul meu ma certa si imi zicea: „Sa stii ca nu iti mai cumpar nimic, o sa ramai cu o singura rochie”. Dar mie nu imi pasa, nu puteam sa nu ajut pe cel care are nevoie de ajutorul meu. Intr-o seara apare la usa mea o persoana cu o valiza destul de mare. Imi spune: „Acesta valiza este din partea Domnului, cineva m-a trimis sa o las la acesta adresa”. Ce credeti, in valiza erau lucruri numai pentru cei 4 copii si pentru mine, nimic pentru sotul. Cineva din Beligia facuse lucrul acesta la indemnul Celui de sus. Atunci am invatat o lectie.

    Cand poti, fa binele de-a valma
    Spre-a fi lui Dumnezeu pe plac
    Nu-ti fie teama niciodata
    Ca dand, ai sa ramai sarac.

  5. A.Dama zice:

    Dragă Rodica, nu ai spus prea mult. Ai repetat un adevăr, pe care ar trebui să ni-l întipărim bine în căpşor. Eu cred în această ciclicitate a lucrurilor. Ce faci se întoarce, iar dacă ai făcut BINE, se întoarce NESPUS DE BINE. Dacă ai făcut rău, … … …

  6. A.Dama zice:

    Dragă Viorica, mi-a plăcut mult lecţia! 🙂 Trebuie să spunem aceste lucruri mai departe, să aibă şi generaţiile următoare modele de urmat! Mulţumesc frumos că ne-ai spus şi nouă! 🙂

  7. Alex zice:

    Frumos subiect de meditaţie. Când ne este mai greu şi ni se pare că numai noi suferim, e bine să nu uităm că alţii au probleme şi mai mari decât noi, săracii!

    Când ne este bine, ar fi frumos să ne gândim şi la cei cărora nu le este bine, aşa cum ne este nouă, şi să le dăruim măcar un strop din binele nostru. Şi-atunci ne va fi … şi mai bine!

    E atât de simplă această „logică” de viaţă, dar tare o mai complicăm noi oamenii…

  8. A.Dama zice:

    Alex, oare de ce o complicăm? Fiindcă suntem ilogici? 😀

  9. Alex zice:

    da, ai dreptate, suntem ilogici. Aici se vede ce înseamnă „păcatul strămoşesc”. Constatăm cu mirare că suntem atât de „defecţi” la suflet şi la minte… Păcatul alterează, deformează, denaturează. Şi mai ne şi întrebăm adesea: la ce ne trebuie nouă harul lui Dumnezeu?

  10. A.Dama zice:

    Alex,

    Dacă suntem defecţi la minte, n-ar fi rău să facem după „mintea” Lui toate lucrurile! Nu degeaba ne-a spus că El e capul, nu? 🙂

    Evident că ne trebuie har! Şi numai ca să recunoaştem că avem nevoie de Cap! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s