(In)cultura anunţului


De parcă mai contează că e â sau î!

*

anunt21

*

Şi să nu-l pomeneşti pe Pruteanu?

*

anunt11 anunt3

*

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la (In)cultura anunţului

  1. different zice:

    Se mai intampla din cand in cand sa gresim atunci cand vorbim sau scriem in engleza, dar cand vine vorba de limba romana, nu mai avem nici o scuza, dar oricum dincolo de ideea articolului, ceea ce mi-a atras mie atentia a fost imaginea persoanei care se vede in geam in prima imagine. 😀

  2. un pic zice:

    âncercînd 😛

  3. A.Dama zice:

    Different, eu zic aşa: dacă nu ştii cum se scrie într-o limbă străină, nu pune afişe până nu deschizi măcar dicţionarul. Iar cât despre limba română, ehei, cândva nu era nicio încurcătură cu î şi â, fiindcă nu erau academicienii atât de încuiaţi la cap ca acum.

    M-am chiorât şi eu să văd cum e cu persoana din prima imagine, dar parcă am văzut două persoane. Acum nici nu mai ştiu sigur. E proastă lumina, oricum. Mai bună-i Lumina!… 🙂

  4. A.Dama zice:

    unPic-ule, 🙂

    Nu-i aşa că era mai uşor cândva, pe când doar România, român şi altele din familia lexicală se scriau cu â!? Vremuri!… 🙂

  5. un pic zice:

    Nu-i corect. Nu pot să-mi amintesc.

    Dacă s-a schimbat în ’93 ( http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t525391.html ) înţeleg de ce. 🙂 Eram ce sunt.

  6. A.Dama zice:

    unPic-ule, nu vrusei să aduc jigniri de vreun fel sau să comit incorectitudini. 😀

    Eu am prins ambele perioade, aşa că mă pronunţ în favoarea scrierii cu „î”, că pe-atunci erau mai limpezi lucrurile. Acum scriu cu „â” doar pentru că aşa e legea. Până vor veni ăia deştepţi să o schimbe…

  7. un pic zice:

    Cred că asta am vrut să scriu:
    În ’93 eram la grădi… Nu-i corect. Şi eu vreau să-mi pot aminti trecerea de la o „versiune” a limbii la cealaltă. 🙂

    În schimb, am prins tăierea celor 4 zerouri. Încă gândesc în leii vechi… 😀

  8. Alex zice:

    Hai că am râs pe cinste! O să fiu mai atent la aceste anunţuri să le pozez şi eu când mai văd.

    Prin zona mea a rămas „celebru” un anunţ care „vestea” că la o mare alimentară tocmai au adus ouă:

    „Avem oo” !!!!? Fain, nu!

  9. A.Dama zice:

    unPic-ule, deci gândeşti în lei? 😛 Sigur nu gândeşti în cuvinte?

    Da, e ceva să fii în ’93 la grădi… Fără serbările şoimilor patriei… Fără „am cravata mea” mai târziu. Hm! Dacă mai răspund la astfel de provocări, risc să mă-nec în fântâna nostalgiei. 😀

  10. A.Dama zice:

    Da, Alex, aşa e! Afişele astea celebre cu oo-le au făcut înconjurul ţării, cred. Dar asta pentru că era vorba de simboluri. 😀

    Într-un fel, cred că e doar un strigăt în pustiu această pretenţie de scriere corectă în limba română. Când am văzut în articolul acela din EVZ, interviul cu Nora Iuga, câte greşeli erau, mi-am zis că nu mai sunt şanse…

  11. un pic zice:

    …sau în gânduri (lei şi miei). Cine mai ştie?

  12. A.Dama zice:

    Aici era vorba de un mic tâlc, unPic-ule. 🙂 Practic, nu facem nimic fără limbaj. Şi dacă vedem o imagine, când vedem culorile, mintea noastră procesează cuvântul care le denumeşte. Când vedem un semn de circulaţie, mintea noastră foloseşte cuvinte ca să se raporteze la acel semn: „cedează trecerea” etc. Deci nu prea facem nimic fără cuvinte. Gândim în gânduri: aici „gânduri” ar fi un complement intern??? 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s