Poem de dimineaţă

s-a împodobit dimineaţa
cu flori de iertare
înşirate pe rouă
monocoloră

şi guguştiucii cântau
de mama focului
şi pe ploaie
şi pe jăratec
de soare apune-răsare
iar eu tot socoteam
de unde-şi iau tonul
că nu falsează nicicum
niciodată

rana încă nu-şi înflorise
epiderma nouă
care să o ascundă
ochilor nepricepelnici
celor ce-şi înalţă statui
propriei deşteptăciuni

în dimineaţa iertării
ne-am apropiat atât
cât să se facă trupurile una
mi-ai explicat pe-ndelete
că din sărut
se face pomada
ce vindecă rana