Citiţi aici despre speciile întâlnite în mediul educaţional.
Se prea poate să întâlniţi aceleaşi specii şi în alte medii.
E nevoie de mici ajustări descriptive.
Mai adăugaţi!
Mai nuanţaţi!
Eu zic că lipseşte o specie care să li se potrivească emoţionaţilor.
Şi nişte turturici ar trebui adăugate neapărat.
Turturicile sunt iubăreţe şi nu suportă singurătatea. Se aşază tot timpul lângă cei care trebuie să le acorde necondiţionat atenţia. Pentru ele nu contează nici cine e în faţă, nici ce se întâmplă la tablă ori la catedră.
E şi de zâmbit, şi de meditat!
lumea adam(a)ică 
Imi place ce scrie de vulturi. 🙂 Atata timp cat nu se refera la „a fi cu nasul pe sus”.
Ba exact la aia se referă, Adi. 🙂
**
De la elevi am aflat că cel mai nefericit animal este… viţelul. La întrebarea „de ce?”: ‘Că are mama vacă, iar tata – bou.’ 🙂
Am mai putea adăuga:
& leul, căruia îi place să stea în mijlocul colegilor şi în jurul căruia trag toţi, ca în jurul unui guru, iar ale cărui cuvinte merg întotdeauna mai autoritar decât ale profesorilor.
& câinii, care sunt întotdeauna foarte receptivi la ce spune profesorul (chiar notele de subsol), gata oricând să facă 10 referate sau să cerceteze toată noaptea tema de casă.
Adi, nu putem apăsa tasta „delete” la ce scrie omul. Dar putem particulariza. Unii vulturi nu sunt cu nasul pe sus, chiar dacă rămân la înălţime! 🙂
Adi, las ca stiu eu ca esti cu nasul pe sus! La inaltimea ta… e normal! 😛
Camix, da’ Fulga nu are probleme să spună „Ce vacă sunt!”
Deci tu aşa vezi câinii, aşa studioşi? Cercetători? Oare n-ar merge mai bine la maimuţe atenţia asta pentru detaliu. Ştii cum stau maimuţele câteodată şi (se) studiază cu mare atenţie.:P
Ama, Adi trebuie să fie combinaţie de vultur cu ceva. Oare cu ce? 🙂
Era ceva animal in mitologie parca cu aripi de vultur.
un grifon?
Vezi Adi, Ama a săpat mai adânc şi a dat de un animal mitologic cu aripi de vultur. Şi cu trup de leu – uite că zicea Camix mai sus ceva de leu 😛 – capul era tot de vultur şi avea şi gheare de vultur.
Ca să vezi:
Eu m-am gândit la o combinaţie vultur-delfin în ce te priveşte. Dar n-am găsit în mitologie aşa ceva. Înseamnă că poate fi de actualitate. 🙂
Le-am povestit despre zooşcoală unor elevi. Am râs pe cinste şi fiecare se întreba oare el ce este? au mai apărut şi elefanţi, hipopotami, ţânţari, berze! O adevărată menajerie!
Un exerciţiu hazliu de „autoevaluare”! 😀
Dar cineva s-a întrebat: nu sunt şi şerpi în zooşcoală? Oo, ba da! Chiar şi balauri!
Alex, eşti surprinzător! 🙂 Deşi, e clar, că era cel mai potrivit mediu pentru a discuta „cestiunea”. Mă bucur că le-a plăcut. Şi sunt convinsă că se vor gândi şi de-acum înainte unde s-ar încadra, în pielea cărui animal. 🙂 Cum se poartă balaurii în şcoală? Sperie pe toată lumea? Varsă limbi de flăcări? 🙂
Chiar aşa, A.Dama! „Balauri” autentici! Cred că dacă i-am pune pe elevi (studenţi) să ne caracterizeze în stilul articolului de mai sus…cine mai ştie la ce comparaţii s-ar ajunge? Ha, ha, ha! 😀
Oups! Alex, nici nu vreau să mă gândesc. Eu deja am scris un manifest: „Sunt delfin”. Numai că pe atunci nu ştiam de „zooşcoală”. 🙂
Mai mult ca sigur că ar găsi învăţăceii noştri combinaţii de animale, mai ceva ca în mitologie! Să ne descrie cât mai bine. 😉