„Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.” (Ieremia 2:32)
Mireasa Mea se desfată cu mângâierile ibovnicilor, în vreme ce ține scrisoarea Mea de dragoste ascunsă între faldurile poalei.
Nici nu știe citi, nici nu vrea să învețe.
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
| Din istoria blogosfe… la Dinamica cioburilor de oglindă… | |
 | felicia silaghi la un (alt) susur blând |
 | tomaaadrian la un (alt) susur blând |
| Din istoria blogosfe… la (pier)res | |
| felicia silaghi la Poate cel mai mult doare absen… |
Vizitați: Typing Test și încercați!
lumea adam(a)ică 
Îmi amintește de Isaia 4:1 („numai fă-ne să-ți purtăm numele”).
–––
Mulțumesc de gând!:)
În altă ordine de idei, e paradoxal. O fată de la țară, dacă primește un bilet de dragoste, pe care nu-l știe citi, aleargă cu sufletul la gură la cineva să o ajute. Credincioșii de azi cred că știu citi, că înțeleg prea bine epistola de dragoste, însă nu-i arde dorul de Iubit. N-ar zice: „Vino!” L-ar ține doar în „stand by” la nesfârșit…
Eu cred ca „Mirele” zaboveste intentionat, pentru a surprinde „fecioarele” atipite în noaptea dinaintea nuntii…
–––-
Cine s-a pocăit vreodată de toate întârzierile lui?
Care au provocat alte și alte întârzieri…
Îi stie EL pe cei ce au fost, sunt si ramân în EL, pâna la sfârsit.
–––
Da, (atot)știința e pe mâini bune.
Ohhhh…
–––
Sau of?:)