Săptămâna trecută, studenții mei aveau un test important la o altă disciplină, care urma după cursul nostru. Au încercat tot felul de „abordări”, tot felul de „șmecherii”, ca să-i las să se preocupe de testul lor, iar noi să recuperăm materia data viitoare. Fără reușită.
Una dintre șmecherii a fost: „Doamna profesoară, dar știți ce dată e azi? E 12.12.2012.” Și ce-i cu asta?, i-am întrebat. „Păi, vine sfârșitul, apocalipsa…” Le-am spus că nu vor prinde sfârșitul lumii la ora mea… Că am curs și în 21 decembrie. Și tot nu-mi voi petrece apocalipsa cu ei… I-am întrebat dacă se tem că vine sfârșitul. Au zâmbit și au dat din cap că în niciun caz.
Am ascultat apoi știrea cu măcelul copiilor din Newtown… Și-am evocat în gând măcelul copiilor din Rama… „Țipăt, plângere și bocet mult” (Mat 2, 18) „Țipăt, plângeri și lacrimi amare” (Ier 31, 15)
Ce înseamnă, în fond, sfârșitul? Sfârșitul lumii mele!?… Pe oameni, îi apucă groaza și dau orice, dau TOT ce au, ca să „fenteze” apocalipsa în buncăre, în clădiri de maximă siguranță, pe nave „ultrasigure”. (???)
Copiii și profesorii din Sandy Hook au fost surprinși de o apocalipsă de care nici măcar nu se temeau.
Oare contează când vine sfârșitul? De ce? Ca să reducem durata groazei și a terorii? Ca să o prelungim?
Începutul sfârșitului e chiar atunci când îți dai seama că nu ești pregătit de sfârșit!
.
lumea adam(a)ică 
„Oare contează când vine sfârşitul?” Pentru unii contează. Doar că nu-şi dau seama de ce! 😦
Marinel, probabil că n-aș putea da un răspuns în dreptul meu la această întrebare. Pot spune din toată inima: „Vino, Doamne, Isuse!”, însă e doar un fel de a recunoaște că mă asociez cu hotărârea Lui de a veni „la vremea hotărâtă”…
Iar eu nu pot spune decât „Amin!”
Intotdeauna cand apare o marfa care se vinde bine, apar si o multime de negestori pentru acea marfa, unii mai priceputi, altii de-a dreptul ageamii. A aparut, si este din belsug o marfa ieftina, dar cautata nebuneste, de parca s-ar termina maine. FRICA. Negustorii, profitand din plin de prostia multimii (iertati-mi cuvantul, dar nu am altul), ii vand tot felul de baliverne, care mai de care mai nastrusnice, ca la un moment dat te copleseste, pur si simplu, un sentiment de adanca mila pentru acest norod care se lasa asa usor prostit. Unde este cunoasterea de Dumnezeu (poporul Meu piere din lipsa de cunostinta)?
Mi se pare ca situatia poporului Domnului din timpul lui Ieremia se aseamana aidoma cu ceea ce se intampla acum: Ieremia 2:13 „Caci poporul Meu a savarsit un indoit pacat: M-au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii, si si-au sapat puturi, puturi crapate, care nu tin apa.”
Cand oamenii alearga la idoli de tot felul, chiar si la mortaciuni, inselandu-se cu un nume, pe care fara merit si l-au luat, oare ce altceva decat frica va umple golul sufletului acelor amarati. „Frica are cu ea pedeapsa” spune Scriptura, iar unul dintre marile pacate, pentru care drumul este direct la iad, este frica. Apocalipsa 21:8.
Cei ce se lauda insa cu nadejdea mantuirii, aceia sunt oameni „Din Casa Lui Dumnezeu”.
Livius, ceea ce ne scrii tu e o provocare de a regândi frica. Există o frică bună, cea care e începutul înțelepciunii și mai există frica aceea care are altă sursă – cum zice cântarea: „Frica de la diavolul venise”. Între acestea două, intervin o sumedenie de „variațiuni pe aceeași temă”. Și totuși, oare văd în noi cei ce se îngrozesc de sfârșit adevărate lumini?
Se vorbeşte atât de mult despre sfârşitul lumii încât am râs cu poftă la ironia zilei (după umila mea părere), auzită în maşină, într-o reclamă la radio: „Draga mea, anul acesta în ce zi cade sfârşitul lumii?”
Dar în 2013, Marinel? 🙂
Din câte am aflat, în 2013 sfârşitul lumii cade în… 2015! 😀 Au recalculat şi asociat calendarul mayaş cu cel gregorian şi a ieşit unul… gregarian! 😀
Marinel, într-un fel e mai bine gregarian decât mayorian. Am avut noi „maiori” sus-puși, însă defilăm tot cu rândurile rupte.
Nu e vorba de nici un sfarsit 🙂 . Pe langa articolele scrise de oamenii de stiinta, au aparut zvonurile celor care inteleg mai putin complexitatea stiintei, acestia au creat in fond falsele zvonuri.
Noi, ca si crestini, avem un alt centru de interes, acela al trairii in iubire, al dezvoltarii frumosului.
Cei mai poluanti aditivi sunt (nu cei mediatizati) aceia ai invidiei, urii, ironiei gratuite, dispretului, grandomaniei, atot intelepciunii (care este boala romanului). De multe ori zambesc vazand cu cita atot stiinta presarata cu aroganta, romanul stie mai bine decat omul de stiinta ce este in eprubeta acestuia 🙂 .
Romuluss, dacă tot am trecut de apocalipsă, hai să împânzim atunci lumea cu ceilalți aditivi – sau poate cei care ar trebui să compună soluția de bază – acceptarea, iubirea, vorbirea frumoasă, aprecierea, smerenia, cumpătarea și celelalte surori ale lor!
Daaa asa este A.Dama 🙂 . Smerenia este o arta si in ea stau ascunse marile adevaruri.
Romuluss,
Chiar dacă uneori îi vezi roadele numai peste ani…
Pentru unii vine oricum sfirsitul intr-o forma sau alta. Dar pentru altii…VINE INCEPUTUL!!!
Mulțumesc, Rodica! Un început bun ar putea face uitat un sfârșit blamat.
am venit cu colindul…si nu plec fara colac …
http://www.peginduri.com/2012/12/colinda-de-craciunpentru-toti-cititorii.html
Rodica, e frumos! 🙂 Oare cum să-ți transmit colacul? Poate măcar o imagine?
fie si o imagine…dar sa fie cu cacao…si multam!
Rodica draga, poate aici ???
„Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un Pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2Pet.3:13) Versetul are legătură cu ultimul sfârșit al lumii, cred. 🙂 Celelalte… nu știu câte vor fi și vor trece… probabil în încercarea de a uita de ăsta: unul și bun.
Așa este, Ghiță! Să ne vedem cu bine Atunci, rumeni în obraji și cu haine nou-nouțe! 🙂
Bucuria Naşterii Domnului să vă umple inimile de lumină şi veselie! Crăciun fericit, A.Dama! 🙂
Alex, primește și urarea mea post-festum: Crăciun fericit!
Și La Mulți Ani!, ca să nu mi-o mai iei înainte. 😛
I wish you a wonderful new year filled with abundance, joy, and treasured moments. May 2013 be your best year yet!
Romuluss, je te souhaite une très bonne année 2013, pleine de joie, d’amour et de bonheur!
🙂 grazie
Aceasta zi va veni cand nu ne asteptam. La 1 Tesaloniceni 5:2 este scris: „Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea.”
Pentru cei credinciosi, care au credinta in Dumnezeu, nu conteaza cand va veni, pentru ca ei sunt pregatiti tot timpul. In Matei 24:42 Isus spune: ” Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru.”
Pentru cei care cred ca pot si vor sa se ascunda din calea apocalipsei conteaza cand vine acel timp. La Apocalipsa 6:15 ni se spune: „Imparatii pamantului, domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, toti robii si oamenii slobozi s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor.” Acest lucru este spus si in Isaia 2:19. Ei nu stiu ca nu vor avea scapare, asa cum nici cei din trecut nu au scapat. La Amos 9:2,3 citim: „De ar patrunde chiar pana in locuinta mortilor, si de acolo ii va smulge mana Mea; de s-ar sui chiar in ceruri, si de acolo ii voi pogori. De s-ar ascunde chiar pe varful Carmelului, si acolo ii voi cauta si-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar in fundul marii, si acolo voi porunci sarpelui sa-i muste. „
Răzvan, bine-ai venit! Mulțumesc pentru referințele scripturale! Deci să ne asigurăm că ne numărăm printre cei care cred! Și să mai luăm cu noi în Barcă pe câți putem, nu ca să fugim de sfârșit, ci ca să ne grăbim către Cel ce ne așteaptă.