Trebuia să-l vedeți pe Alex, băiețelul de cinci ani cu părul blond și ochii verzi, care a captat toată atenția publicului când și-a etalat mașinuța primită cadou de Crăciun! Ochii îi străluceau de mândrie și bucurie. Fusese învățat că părinții sunt cei ce aduc darurile, nu Moșul. Ehehei, câtă vreme era un dar atât de frumos la mijloc, parcă mai conta furnizorul!?
– De unde ai tu mașina asta frumoasă, Alex?
– Mi-a cumpărat-o tati, răspunse copilul bălai, zâmbind cu gura până la urechi.
– Și de unde ți-a luat tati așa minunăție de mașină?
– De la Moș Crăciun! zise Alex cu convingere, fără să clipească din ochi.
.
M-am gândit ceva vreme la răspunsul lui Alex. Miturile astea nu se lasă duse așa ușor!
Oare câți semănăm cu Alex? Spunem jumătate de adevăr și jumătate de neadevăr, ca să ne iasă întregul!…
lumea adam(a)ică 
Toţi semănăm cu Alex, Adama! Numai că doar unii recunosc!
Marinel, și asta. Și că sinceritatea e o podoabă tot mai grea. O lăsăm să zacă în caseta cu bijuterii.
„O lăsăm să zacă în caseta cu bijuterii” dacă nu cumva am amanetat-o, ca să ne mai… descurcăm! 😉
Marinel,
Pentru asta, ar trebui ca evaluatorii să-i cunoască valoarea! Hm! 🙂
Parca zice un proverb ca „jumatate de adevar, este o minciuna intreaga”. Mitul „mosului” nu se lasa dus usor pentru ca noi, oamenii, l-am nascocit (oare sub influenta carei intelepciuni?), de fapt ca sa ascundem un adevar care ne devenise incomod.
Spusa ta, daca darul este frumos si ne satisface pretentiile, de ce ne-am strofoca de unde vine? In locul Mantuitorului nascut, daca tot vrem sarbatoare, oare nu-i mai bun adevarul doar pe jumatate, cealalta jumatate o umplem noi, apoi iar o injumatatim, si apoi din nou o impartim in jumatate, pana nu mai ramane decat o farama de adevar, ca doar tot sarbatorim. Poate ne dam seama, cumva, ca Domnul uraste sarbatorile noastre, care sunt ale noastre, El nu are nimic in ele. Daca ar fi vrut o asemenea sarbatoare, ma gandesc ca ar fi ingaduit sa stim cel putin anul in care s-a nascut, ca ziua o stabileam noi. Dar…
E interesant ce ne scrii, Livius! Fiindcă multă vreme m-am întrebat și am întrebat în stânga și-n dreapta de ce ar aduce Domnul groaza peste oameni „ca în zilele de sărbătoare”… Dacă sărbătorile noastre n-au nimic a face cu El, atunci sunt ele în sine de groază. Doamne, vino cu noi și anul acesta, în toate sărbătorile noastre!
La Mulți Ani, Livius, ție și celor apropiați!
Adama,
Sa ai un an plin de Adevar ceresc , iar adevarurile de langa tine sa le recunosti cu intelepciunea Lui. La multi ani!
Lia dragă, îți mulțumesc pentru frumoasele urări! Să dea Cel de Sus să te bucuri mai mult anul acesta că e cu tine și cu cei dragi ție, pur și simplu fiindcă te iubește și ai preț în ochii Lui! La Mulți Ani!
nu stiu daca este bine sau este rau, dar si celor batrani ne plac povestile frumoase.
E bine, Costică H.
Domnul să Se-apropie de tine cu har și îndurare încă un an și tot mai mulți de-acum înainte!
Un An Nou fericit, plin de binecuvântările Tatălui ceresc!
Aquarele, bine-ai venit! Vă doresc și eu binecuvântări în Noul An, multe daruri bune, fiindcă „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.”
Să te bine-glăsuiască Cel de Sus și să îți dea multe bucurii care să țină mai mult de o clipă, de două clipe, de trei, să țină îndelung. Mulți ani!
Frumoasă urare, dragă Camix! Ce-aș putea adăuga eu? Ce cuvinte mai iscusite? Bucură-te că te-a ales și fă-I bucurie zi de zi întru mulți ani! Pentru totdeauna! 🙂