Carul de biruință


Auzeam, copil fiind, această metaforă în aproape fiecare rugăciune a tatălui. Când tata rostea: „Poartă-ne în carul Tău de biruință!”, îl ascultam fascinată, fiindcă nu înțelegeam ce anume Îi cerea lui Dumnezeu, dar mi se părea îngeresc de frumos.

Mai târziu, am terminat grădinița și-am ajuns în clasele primare. Într-o vacanță la țară, am mers cu mătușa și unchiu la otavă. După ce les grandes personnes, vorba Micului Prinț, au muncit toată ziulica, ne-am pomenit noi, copiii, suiți pe brațe deasupra carului cu fân.

Aha, m-am prins eu, carul nu e altceva decât o căruță. Car cu fân… car de biruință. Știam cum arată primul, însă al doilea rămânea în continuare un mare mister.

Spre surprinderea mea totală, săptămâna trecută am auzit o discuție, în care cineva zicea că tatăl său folosește aceste cuvinte: „Să te poarte Domnul în carul Lui de biruință!” și că le auzise la un frate din cor. Apoi mi s-a adresat mie, fiindcă eram de față: „Cred că de la tatăl dumneavoastră le-a auzit.”

Am rămas fără cuvinte, privind apusul cu bucurie îngândurată. Era tot un fel de continuitate, chiar dacă altfel

Oare câți copii își aud părinții rugându-se și le urmează pilda? Oare pe câți i-au schimbat cuvintele rostite de noi, în rugă sau nu? Deși nu știu nici acum cum arată „carul de biruință”, fascinația lui nu s-a estompat, nu s-a decolorat, nu și-a pierdut intensitatea. Așa cum era de așteptat, a venit și vârsta la care am descoperit de ce astfel de cuvinte au un impact atât de puternic. Fiindcă ele sunt scrise:

2 Corinteni 2:14 „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui.”

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Carul de biruință

  1. cella zice:

    Daca sunt la El in car, inseamna ca-s in carul biruintei.
    Problema e ca eu as vrea sa fie numa biruinta, insa mananc amar pe paine si durere cu polonicul … din punctul Tatii de vedere, am biruinta … din al celorlati, am numa esec.
    Depinde ce punct de vedere cred si mi-l asum.

    Am ales sa fiu biruitoare!
    Si-mi place cocotata in car ;)).

    • A.Dama zice:

      Păi, asta e important, Cella dragă! Important e că tu știi că ești în carul biruinței. Asta înseamnă atitudine de învingător!
      Îți dai seama cum se uită toți ceilalți când tu te plimbi prin oraș cu Carul Lui, când ești însoțită de Cel mai…, Cel mai…?!!!?
      Ehehei!
      Parcă toate celelalte pălesc prin comparație cu plimbarea cu caleașca de biruință! 🙂

  2. Buna,
    Dorim sa te anuntam ca ne-am mutat la un nou domeniu http://www.blogosferaevanghelica.ro si totodata sa te rugam sa inlocuiesti vechiul banner al Blogosferei Crestine cu unul din noile bannere care se gasesc la aceasta adresa: http://www.blogosferaevanghelica.ro/bannere/ .

    Informatii despre blogul tau poti gasi la adresa: http://www.blogosferaevanghelica.ro/blog/adamaica.wordpress.com

    Cu stima,
    Blogosfera Evanghelica

  3. Livius zice:

    Unii merg in carul de biruinta, iar altii merg cu carul de biruinta. Cei ce se urca in car, trebuie sa stie ca acest car trebuie pus de cineva in miscare, iar aceasta se traduce in efort si sacrificiu.

  4. Livius zice:

    Din cate cunosc, eu nu cred ca tatal tau (parintii tai) au mers „in carul de biruinta”, ci mai degraba au impins, sau tras, au ridicat, au incarcat sau descarcat, dupa caz, „cu carul de biruinta”. Ca au avut o lucrare laudabila, cei din jur, dar si Tatal din Ceruri se poate pronunta. Eu cred ca imi place mai mult cu carul, decat in car, desi ultima este mai de dorit privita din punctul de vedere prezent. Alta parere?

    • A.Dama zice:

      Da, Livius, detalierea făcută de tine are sens. E vorba de momentul călătoriei în car. Momentul acela vine după câștigarea luptei. Iar lupta presupune efort și îngenunchere. Mai bine să certifice Tatăl victoria, că atunci nu se mai îndoiește nimeni. 🙂

  5. mitica zice:

    A.Dama,
    am ezitat,
    amanat,
    am cumpanit,
    am decis,in cele din urma, sa scriu aici ceva ce mi-a ajuns la urechi
    „tare demult ,in secolul si mileniul trecut”:

    „Să te poarte Domnul în carul Lui de biruință!”
    -Si apoi sa te imburde in Rai.

    Ce am mai auzit:
    -Frate, sora, ce faceti voi pentru Evanghelie?
    -,,Puneti si voi umarul si impingeti la Carul Evangheliei”
    Unii au gasit repede un raspuns biblic facand trimitere la …UZA care a patit-o rau de tot incercand sa salveze chivotul de la un balans prea mare.-considera ca nu e nimic de facut.
    Lasand lucrurile la locul lor ar fi cam asa.

    -Chivotul trebuie-[trebuia] purtat pe umeri [doar] de catre Leviti.

    -Pentru Evanghelie trebuie lucrat, ostenit, investit…

    Carul de biruinta… suficient de incapator este singurul loc in care crestinul poate avea o marturie eficienta fara riscul de a-si atrage merite.

    • A.Dama zice:

      Mitică, mulțumesc pentru toate deschiderile de sens pe care ni le-ai propus. Bine-ai făcut că ai intrerupt ezitarea și ne-ai scris! 🙂
      Am auzit și eu expresia „să te-mboarde în Rai”, dar era un fel de glumă printre tineri. Până la urmă, e o urare frumoasă!…
      De multe ori m-am gândit la Uza și m-am pus în locul lui. Probabil că aș fi avut aceeași reacție: să opresc obiectul din cădere. Și nu înțelegeam ce a fost atât de greșit în râvna lui Uza, încât să merite chiar moartea. Aș vrea să îmi amintesc mereu ce ne-a cerut El, astfel încât să nu acționez din reflex ori după cum mă duce pe mine capul.
      Și să nu uit niciodată că o călătorie în carul de biruință are tichetul plătit de Altcineva, nu de mine.

  6. floarede colt zice:

    Ce credinta marturisiti?

    • liviuspuraci zice:

      Credinta ca din dragoste pentru omul pacatos, Dumnezeu Tatal l-a trimis pe Fiul Sau, Domnul Isus Hristos sa sufere rusinea batjocurii pacatosilor, sa primeasca moartea prin rastignire dupa rugaciunea de iertare a acestor pacatosi, ca apoi Dumnezeu Tatal sa-L invieze a treia zi, inviere care le da dreptul tuturor celor ce cred la iertarea tuturor pacatelor lor si eliberarea sufletului de osanda vesnica. Sunt suficient de clar?

    • A.Dama zice:

      floare de colț,
      Sunt de acord cu Livius.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s