În zilele astea, regale în felul lor, m-am întrebat de ce i-a învățat Isus pe ucenici să se roage: facă-se voia Ta?
Dacă nu ne rugăm să se facă voia Lui, oare nu se face? Câtă greutate au rugăciunile noastre, atunci când El Își face voia în cer și pe pământ, atunci când coboară un rege și înalță un conducător?
Dacă ne rugăm să se facă voia Lui, iar cel înălțat peste un popor este un om lacom, ucigaș, curvar, mincinos, un om fără frică de Dumnezeu, rămânem împăcați cu faptul că s-a făcut voia Lui, așa cum I-am cerut-o?
Dreptatea noastră ar înălța un domnitor „bun”, dreptatea lui Dumnezeu îngăduie înălțarea unui tiran.
Ce înseamnă facă-se voia Ta?
Mă gândesc că Dumnezeu Își face voia oricum, indiferent dacă noi ne rugăm sau nu pentru asta.
Rugăciunea aceasta e pentru mine, ea lucrează în dreptul meu, mă schimbă, mă transformă. Fiindcă, rostind acest lucru în mod conștient, îmi exprim acordul față de facerea voii Lui, pe care o CRED bună, plăcută și desăvârșită, indiferent ce VĂD ochii mei, indiferent cum filtrează rațiunea mea binele și răul.
A-I cere lui Dumnezeu să-Și facă voia înseamnă, pentru mine, a mă asocia cu El în algerile pe care le face, a fi de acord cu El și a-L crede până la capăt, în ciuda a tot și a toate.
lumea adam(a)ică 
În ciuda a tot… şi a toate… cum pot şti eu că… un anume „ceva” din viaţa mea e voia Lui… şi nu simplu rezultat al unor acţiuni ori întâmplări?
Dacă o anume persoană a ales să mă îndepărteze definitiv din viaţa sa, iar alta mă primeşte, mă doreşte în viaţa lui mai presus de orice… înseamnă că EL a ales ce e mai „bine” pentru mine? Binele e… relativ. Întotdeauna.
A.Dama, ca de obicei, cuvintele tale stârnesc întrebări. Şi multe nerăspunsuri.
Te îmbrăţişez, dar nu cu aceeaşi dragoste, ci una diferită…
Oana dragă,
Nu știu cine e ăla care ți-ar putea da răspunsuri categorice. Bâjbâiala noastră nu e mai puțină decât nevoia de hrană. Suspendarea și incertitudinile, le luăm la pachet cu suflarea asta pe care o și iubim, o și urâm, de parcă ar fi venit de la noi.
Dacă persoanele celelalte decid pentru noi, e semn că ne controlează. Trebuie să decidem în dreptul nostru. Și Dumnezeu nu Se miră și nu ne alungă când venim la El cu neliniștile și întrebările noastre – prostești uneori, de viață și de moarte alteori.
Eu caut să știu că asta sau cealaltă vrea El pentru mine. E o căutare permanentă, cu răspunsuri din când în când. Dar ce bucurie când știu sigur!
Eu am tendința să simplific lucrurile 🙂 „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” pentru mine înseamnă că voia Domnului se face (deocamdată) doar în cer, că pe pământ se face mai degrabă dreptatea Sa, care nu e neapărat ceea ce-și dorește pentru noi, ci e ceea ce noi merităm.
Mihaela,
Sunt de acord cu dezvoltarea propusă de tine. Dar pentru mine sigur a făcut câteodată și ce se face în cer. Altfel n-aș mai fi pe pământ! 🙂
Si eu cred ca, pe langa alte conotatii, „faca-se voia Ta” trebuie vazuta si ca
– O constientzare a locului meu in relatia cu El
– O declaratie (rugaciunile erau rostite cu voce tare) si catre lumea nevazuta a faptului ca eu accept voia Lui chiar si fara sa o inteleg, chiar si fara sa o cunosc, chiar si daca (mental) sunt impotriva ei. Asta ii uimeste pana si pe ingeri 🙂
Londra Evanghelică,
Și ce credeți despre rostirea rugăciunilor cu voce tare azi?
Aș vrea eu să știu ce-i uimește pe îngeri! (Se poate să-i uimească răutatea noastră?)
Una dintre marile mele multumiri e ca a nu a ajuns Dumnezeu sa ne ceara parerea in legatura cu administrarea lumii. Oare cum ar fi scos-o la capete cu noi toti?! Asa, pricepem noi intr-un tarziu de ce spunem faca-se voia Ta.
Corolle,
Așa e. Așa nepricepuți rămânem în numărarea capetelor lui Dumnezeu.
La tine-i întuneric. Fă lumină! 🙂
Te voi asculta cu mare deschidere. Cum incep? Sa fac lumina… (Nu-ti place tema neagra? 🙂 Imi pare rau ca ma reprezinta in perioada asta.)
Corolle,
Pe mine, nu mă asculta! Ascultă doar cântecul Lui când Se trece prin mine!
Pe mine, nu mă privi niciodată în ochi! Privește doar ochii Lui, când Își traversează culoarea prin ochii mei!
Pe mine, nu mă citi până la capăt! Citește Cuvântul de la capătul tăcerilor mele!
(Noroc cu reader-urile!!! Acolo-i (negru pe) alb. 🙂 )
Iti multumesc mult. Asa-mi place sa-mi vorbesti personal, ca imi vine sa fac giumbuslucuri multe, sa te pot asculta 🙂 Citesc si tare ma bucur ca nu vad diferenta intre tine si Cuvant.
Corolle, cum mă știi, sunt literă-Cuvânt. În și dincolo. Prin, pe dinainte și pe dinapoi.
Fă-L oglindă!
Să vezi cum propriile cuvinte se-adună pânze de păianjeni, de care vrei să te dezbraci și să scapi cu viteza Luminii de-ar fi cu putință.
Io zic sa ma faca direct Cuvant, ca doar nu-I e peste poate. Oglinzile, hmmmm, in lumea asta ne nastem cu mana la cap si cu piatra in mana. Apoi se sta la rand, la cine arunca mai bine cu piatra, cine e cu impactul mai rasunator. Ce ma fac daca se sparge? Primesc mustrarea – blanda, pentru ca de altfel nu-ti iese nici daca te infurii 🙂 – o asteptam. (Greu imi pun stavila gurii cand se servesc rautati gratuite. Le inghit pe toate odata si stii efectul, nu? Nici nu mai apuc sa-i dau cu lamaie!)
Corolle, la rugă se răspunde cu amin!
N-am apucat să o întreb pe mama ce țineam în mână când m-am născut, dar mi-a spus că am făcut ochi într-o sâmbătă. Dacă aveam în mână o tamburină?
Să nu spargi cu piatra nici măcar luciul apei! 🙂
Pentru fiecare nor întunecat, este o rază suficient de intensă ca să-l risipească.
Ai văzut asta și pe pielea ta…
Săptămână dansantă și harnică!
Multumesc! Plecaciune. Cu drag, cu respect, cu multe…
Ehei, cu multe bune și frumoase, evident!
Păi, cum ar fi să decorezi niște gutui cu sâmburi de pepene verde? 🙂
…ca negativul unui bostan de halloween…?
Ehehei, Corolle, ca muzica strecurată pe sub genele Lunii de vreun îndrăgostit ce le promise prea multor fete luna de pe cer. 🙂
Da, fremusel raspuns, dar nu e cam sofisticat pentru cat e de mare prostia indragostitului si a fetelor? 🙂 Bine ca nu-s si eu printre alea, ii luam scafarlia individului.
Corolle,
Pe unde fugiși iar departe de lumea dezlănțuită?
Corolle,
Pe unde strălucești de-acum?
Frumos!
E ca un dar de Crăciun? 🙂
Imagine me without you…
Merge si un Psalm lucid de Petre Anghel, pe langa :
Aş spune, Domnule,
Ca psalmistul,
Să mă judeci
După dreptatea ta,
Dar mi-e teamă
Fiindcă-mi cunosc fapta
(Legiune de paşi peste arătură,
Mâini murdare de tină,
Gânduri pestriţe,
Priviri pofticioase –
Ce mai nu şi ce mai da,
Când mi-e gândul haimana?).
Aş veni la cântar
Şi-aş aşeza pe taler
Golul,
Trupul meu uscat,
Zero lei, zero bani
De ţi-ai retrage duhul.
Aşa că
Nu-mi face dreptate, Domnule,
Că n-am drept,
Doar pleacă-ţi urechea când strig
Să ai milă de mine,
Rob al robului tău,
Făptură a mâinilor tale
Sfinte şi nevăzute de ochi pământeşti.
Singur m-ai plămădit
Şi ai văzut că am chip,
Singur m-ai scos din fântână
Odată cu alesul tău Iosif. (pare lasat in suspensie si asta…)
Mulțupsălmuire!
Psalm (de Ana Blandiana)
Tu care ai învăţat urşii să doarmă
O iarnă întreagă
De ce nu mă-nveţi ce e somnul?
Nu ţi-l cer de tot.
Tu ştii,
Sunt prea modestă
Pentru moarte.
Dar cine, navigând
Pe ochii mei deschişi,
Nu ţi-ar cerşi
Un vânt de nefiinţă?
Ceva si mai personal vine din cuvintele Mariei: Faca-mi-se dupa cuvintele tale!
…ma supun, ma predau.
Costica H.,
E și supunerea asta o taină. Ar trebui să renunțăm la raționamentele noastre, ceea ce e sfâșietor.
Asa stau lucrurile; unii au facut asa, treaba este cu noi, cum am putea face asta?
Costica H.,
Numai iubindu-L pe El mai mult decât pe noi înșine și mai mult decât orice am deține (sau am crede că deținem).