Ce înţelegem din expresia feţei?
Dacă avem sub ochi un text scris într-o limbă cunoscută, ajungem la mesaj graţie unei cunoaşteri prealabile a codului, a limbii de comunicare.
Cum putem decoda expresia feţei? Avem vreun cod comun pentru des/chip/are?
E simplu ca expresia afişată să fie minciună, trădare, trişare?
La ce vă duce cu gândul imaginea de mai jos?
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
| Din istoria blogosfe… la Dinamica cioburilor de oglindă… | |
 | felicia silaghi la un (alt) susur blând |
 | tomaaadrian la un (alt) susur blând |
| Din istoria blogosfe… la (pier)res | |
| felicia silaghi la Poate cel mai mult doare absen… |
Vizitați: Typing Test și încercați!
lumea adam(a)ică 
Cinci întrebări şi o afirmaţie…
La ultima întrebare: două gemene care iubesc acelaşi băiat.
La prima: culmea e că înţelegem aproape tot încă înainte să ne uităm în oglindă! Înţelegem o stare de spirit care ar trebui corelată cu tot ce se mai întâmplă prin jur. Dacă după corelare rezultă oarecare nepotrivire, se cheamă că faţa ne-a semnalat o ironie.
La a 2+3-a: de putut putem, dar nu prea ştim cum, şi codul comun există precum simţul de orientare la porumbeii călătorri. Ar fi interesant să creeze cineva un cod total arbitrar şi diferit, şi apoi să angajeze nişte actori supradotaţi care să înlocuiască o vreme nişte predicatori. Dar e periculos, s-ar putea să se golească bisericile respective.
La a 4-a: e simplu pentru unii, greu pentru alţii.
veste rea, ingrijorare, surprindere, soptire, secrete, discretie… ce de cuvinte catre stanga, ce de cuvinte catre dreapta.
Cred ca nu e vorba de doua gemene, ci colaj profil plus frontal a aceleiaşi expresii. Daca am dreptate, eu văd o fată cu faţă terifiată.
Abia acum văd pixelul albastru din ochii ei… Dar am făcut zum ab 450 prozenten!
Imaginea mă duce cu gândul la: „o my God, how can this be, what am I going to do now?” 🙂
Contează mai puţin dacă fetele sunt gemene, sau dacă e una şi aceeaşi, sau dacă sunt simple prietene. Expresia e tot aia.
Lucrând cu oamenii foarte mult şi pasionându-mă înţelegerea reacţiilor lor, am observat că sunt surprinşi de suficiente ori de felul în care le simt interiorul după privire, gesturi, mişcări, chiar dacă şi le controlează. Pentru că atunci când încearcă să îşi acundă sentimentele sau gândurile, atunci intervine şi problema „cititului”; altfel, e totul la vedere. Iar, pentru a putea citi pe cineva, e nevoie uneori şi să cunoşti persoana, pentru a-i şti obiceiurile, felul în care se poartă când e relaxat şi când e tensionat.
Nu ştiu dacă asta se poate învăţa; cred că te naşti cu o anume înclinaţie pe care o poţi finisa cu timpul. Nu e o matematică, dar are o logică a ei.
Am avut deseori dialoguri cu elevii mei, în care îi făceam să recunoască nişte adevăruri ce ţineau de ei doar după cum îi vedeam că aşteaptă să treacă momentul respectiv sau aveau un zâmbet imobil pe faţă, de stres etc. Sau îmi dădeam seama că spuseseră ceva nepotrivit atunci când îmi evitau privirea şi se uitau doar în caiet până trecea momentul în care aş fi protestat eu.
Cred că e esenţial să observi asemenea „mărunţişuri”, pentru că ele contruiesc omul care se află în faţa ta. Aşa îl descoperi, aşa îl cunoşti şi aşa îl poţi iubi într-un fel în care să simtă şi el.
BBC are nişte teste psihologice şi pe tema asta. pentru cei interesaţi, le pot face pe următoarele:
Spot the fake smile (Identifică zâmbetul fals)
http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/mind/surveys/smiles/index.shtml
Face perception (interpretarea feţei sau personalitatea care se vede pe faţă)
http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/mind/surveys/faceperception1/index.shtml
Mi-am făcut mai multe de la ei şi sunt alcătuite bine, minuţios. Pentru lista completă:
http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/mind/index_surveys.shtml
Întrebarea era la ce ne duce gândul…
Varianta psiho-neutră probabil că ar fi „conştiinţa îi spune că a greşit, şi acum nu-i vine să creadă că a putut face într-adevăr aşa o răutate cuiva la care ţine”. Varianta penti probabil că ar fi „Vai de mine, înţeleg tot, dar nu cunosc limba! Sunt vrednică oare?”. Varianta catolică bănuiesc că ar fi „De ce nu ai spus totul la spovedanie? Crezi că numai eu ştiu asta?”. Eu am preferat varianta poetică.
Pingback: Secvenţă | Raza mea de soare
Agnusstick,
Să ştii că n-am numărat întrebările înainte de a le scrie! 🙂
Apropo de oglindire, am fost şocată la un moment dat când am auzit pe cineva spunând despre sine: „aş vrea să văd altceva în oglindă”.
Nu ştiu dacă până în acel moment am realizat că oglinda poate fi un factor de stres… Luasem polisemantismul ei… partea simbolică. Niciodată n-am văzut-o ca pe-o puşcă. Mă rog, ca pe-o ameninţare. 😀
Am zâmbit pe sub mustăţi (adică ghiduş) la ideea substituirii pastorilor cu actori profesionişti!
Brr!
La a 4-a întrebare, cum e pentru tine?
La ultima, eu nu m-am gândit la gemene! 🙂
Călătorrule, e interesant ce spui!
De fapt, am găsit imaginea într-o prezentare pps. Era asociată cu un mesaj referitor la BÂRFĂ.
Nu mi s-a părut inspirată asocierea, de aceea am vrut să văd dacă alţii fac vreo trimitere la asta.
Ai fost singurul care te-ai gândit la „secrete”. 🙂
Alexandru Ionescu,
Şi eu am văzut o faţă înspăimântată (eventual) de vestea primită.
În niciun caz bârfă (cum am precizat în comentariul către Călătorr).
Ca şi cum femeia ar fi aflat că i s-a înecat copilul…
Agnusstick,
Dacă vezi (şi) albastru, e grav. 😛
La aşa zum, oare cum arătau unghiile femeii??? 😀
Camix,
Tu rar comentezi, dar când hotărăşti să zici ceva, iese bine!
Mi-a plăcut incursiunea în studiul feţelor elevilor. Foarte tare!
Deci există şi o parte de „limbaj comun”, iar restul e… „personalizat”. 🙂
Da, seamănă bine expresia feţei cu ce am înţeles şi eu.
O veste proastă: „Avionul în care era soţul tău s-a prăbuşit.”
Interesante testele, Camix!
Mulţumiri repetate! 🙂
Agnusstick,
Eşti ori prea creativ, ori răutăcios! 😛
Deci există o înţelegere denominaţională a imaginii?
Eu zic că s-a făcut un colaj, care n-are legătură cu bârfa… după cum era sugerat în fişierul primit de mine.
M-a intrigat asocierea, de aceea am vrut să văd dacă şi alţii ar putea face o astfel de relaţionare.
După mine, e un fel de ştire ProTv. „O crimă cutremurătoare”, „o faptă terifiantă”, „o întâmplare care a zguduit”… 😀
Puţin, foarte puţin, imaginea mi-a adus cu aceea a Mariei din filmul lui Franco Zeffirelli. Sper să nu sune rău. 😀
Iar dintre vederile denominaţionale, neavând încotro, voi alege „penti”.
La Î.4: Pentru mine e foarte greu, imediat sunt prins cu minciuna, de mic copil!
Nu sunt excesiv de răutăcios, adică aşa îmi place să cred. Sigur că există o interpretare denominaţională, în măsura în care denominaţiunea a acaparat suficient din Weltanschauung.
De-abia am găsit pupila, d-apăi unghiile!
Îţi mulţumim că ai fost atât de bine dispusă azi! Numărul de zâmbete aduce a criză de hedonism acut, pe fond harismatic, cu uşoare accese de logolatrie. Sper să mă înşel, desigur.
Inainte de a citi comentariile si uitindu-ma numai la poza, mi-am zis ca expresia fetei din fata spune ca ceea ce aude la ureche ca i se spune, stia dinainte… dar nu stia ca si altii stiu…
Nu -i asa ca uneori nu ne intriga un adevar… pina nu aflam ca il stiu si altii?
Încă una şi gata: chiar dacă o fi bârfă în jumătatea din stânga, în dreapta n-are cum! Are şi trişatul limitele sale… În plus, nu ştiu de ce, dar cred că anumite chestii sunt excluse când ai o anumită figură. Chiar şi bârfa din stânga îmi poate părea aşa doar ca evaluare convenţională, nu şi ca resort interior. Şi bârfa, şi lucrurile mai înalte sunt importante pentru colportorul lor, dar cu asemenea ochi şi sprânceană, aş paria pe ceva mai moral-creştin-acceptabil-copilăresc. La bârfă pură, sprâncenele nu semnalează îndoieli sau mirare, ochii nu se deschid să vadă mai (mult) bine, ci se mijesc a satisfacţie sau amuzament. Privirea în lateral e comună, pare-mi-se. Simple speculaţii…
Gata, m-am potolit!
fara a citi comentariile… imaginea imi sugereaza o persoana cu doua fetze. cel putin.
Agnusstick,
Adică în general sunt serioasă şi indispusă, iar ieri am fost bine dispusă? 😀
Pot să pun zâmbete la fiecare cuvânt, dacă aşa îmi pică bine… Sunt o suplinire a absenţei şi emoticoanele astea, chiar dacă scriu împotriva lor.
Mai bine Logoslatrie…
Rodica,
Am zâmbit! Ai întors dintr-o tuşă interpretarea. 🙂
Da, ne deranjează unele lucruri când le află alţii.
Pe altele, am vrea să le strigăm de pe acoperişul caselor, să le afle cât mai repede.
Agnusstick,
Ai demolat scenariul cu bârfa. A fost cu succes.
Îmi place lumina care cade pe obrazul fetei. E o lumină ludică.
R.,
E interesantă perspectiva. Până acum nimeni nu a mai adus în discuţie duplicitatea.
Ai putea dezvolta ideea… 🙂
Agnusstick,
ai fost absolut mortal la faza cu interpretare penti. 😆
A.Dama, multumesc de link-uire! Zilele astea sunt tare imbucatatita de mai multe lucruri importante din viata mea si mi-am rezumat legatura cu blogosfera doar la concursurile de PA-uri ale lui Calin Hera ( btw, etapa asta gazduiesc eu concursul, iar diseara este deadline-ul si m-as bucura sa ma onorezi cu un PA :P), la rasfoirea zicerilor prietenilor existenti deja, in Blogroll si (mai putin, ce-i drept) la cateva comentarii… Asa ca-ti multumesc pentru bagarea in/de seama! 😀
Revenind la „deschipare” (imi plac tare mult inovatiile tale lingvistice), as spune ca tine de domeniul… fantasticului! Am participat la mai multe cursuri de „body language”, am citit tot felul de carti despre asta si concluzia mea „unanima” ( 🙂 ) este ca, in ciuda faimoaselor retete pe care ni le ofera specialistii in materie, gestica omului este din ce mai indescifrabila, pentru ca omul a devenit expert in a (se) ascunde, a (se) minti si a (se) induce in eroare (aveam colegi care, dupa terminarea cursului, isi testau cunostintele dobandite aplicand gesturi contrare starilor interioare, doar pentru a-si pacali interlocutorii, despre care stiau ca facusera si ei acelasi gen de cursuri!). Slava Domnului ca in Ceruri nu vom mai avea trupuri si ne vom citi direct din suflete!
In concluzie, fotografia poate sugera orice ( 😛 ), chiar si o tehnica digitala avansata…
LeeDee,
Şi eu îţi mulţumesc pentru intervenţie! Sună real tot ce ne scrii.
Mă bucur că te-ai implicat în concursul cu PA-urile! Dacă aş fi avut mai mult timp, aş fi intrat şi eu în joc.
E un joc util, interesant, provocator.
Îţi doresc din toată inima succes!