Rug pe drum


îmbracă-mi inima goală cu inima Ta, ca pe unde trec să răsară rodii!

Doamne, Isuse Cristoase, ai milă de mine, păcătoasa! După îndurarea Ta cea mare, nu ține în seamă vina nelegiurii mele, ci înmulțește-Ți și în această zi bunătatea față de roaba Ta și deschide ochii inimii mele, ca să se bucure sufletul zdrobit, cel pe care Tu nu îl disprețuiești niciodată. Doamne, Tată al cerului și al pământului, stăpân vrednic de slavă și închinare necurmată, numește-mă și azi fiica Ta, pune-mi pe frunte dreptarul învățăturilor Tale, acoperă-mi inima cu mâna Ta, să nu-i mai fie frig niciodată și ocrotește pașii gândurilor mele, ca să nu se nestăvilească și să uite de Tine. Chipul meu se întoarce pe drum către Chipul din care-a venit!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.