– Ce să facem cu sandviciurile? s-au întrebat niște liceeni de la cel mai tare liceu din oraș.
Și-au găsit răspunsul: le-au pus pe toate pe o bancă – un castel de sandviciuri – și…
le-au dat foc.
Auzind povestea de la o elevă, am întrebat-o aproape instinctiv:
– De ce n-au ieșit să le împartă în stradă unor sărmani?
Răspunsul a fost tăios de realist:
– Și unde ar mai fi fost distracția?
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
| Din istoria blogosfe… la Dinamica cioburilor de oglindă… | |
 | felicia silaghi la un (alt) susur blând |
 | tomaaadrian la un (alt) susur blând |
| Din istoria blogosfe… la (pier)res | |
| felicia silaghi la Poate cel mai mult doare absen… |
Vizitați: Typing Test și încercați!
lumea adam(a)ică 
Eu nu inteleg unde au gasit ei distractie ….
Probabil ca sunt „depasita” ca sa mai pricep ceva din vremurile astea …
Cella,
În primul rând faptul că nu aveau voie să facă un foc în școală. Călcarea interdicției se cheamă distracție. Oricând, la orice oră…
Simplistă distracţie…hai să dăm foc planetei, ne vom simţi mai bine… (Sper să nu ia cineva în serios sarcasmul meu…mai sunt minţi „luminate”)
Corneliu, un garantez că nu te ia cineva în serios. 🙂
Păi Nero nu s-a ”distrat” dând foc Romei? Nu mai e nimic de mirat în această lume atât de strâmbă…
Vai, Alex, ai devenit atât de grav, că m-ai speriat!
Probabil că s-a distrat Nero. Tocmai de asta îmi plac criticii cari nu sunt de acord cu mine; aceştia mă fac să gândesc şi mă ajută să nu devin un Nero.
Corneliu,
Ar fi existat vreo șansă să devii un Nero???
Voi ce vorbiți aici, tu și Alex?
Probabil am ajuns într-un asemenea punct, încât ar trebui să fim mulţumiţi că au dat foc doar unor obiecte?
Deşi… eu sunt de părere că Răul nu neapărat s-a înmulţit în tot timpul acesta de când existăm, iar sufletul nu neapărat s-a degradat mai mult, ci doar noi ne-am înmulţit (şi ni se pare că răul e mai mult, dar poate e doar proporţional cu noi) şi Răul şi-a modernizat armele, şi le-a stilizat, îmbunătăţit (atunci, crimele se făceau personal, acum se pot de la distanţă). Sau mi se pare mie…
Camix,
De multe ori m-am gândit la fel: că Răul s-a înmulțit proporțional cu înmulțirea oamenilor pe pământ…
Și că e într-un progres continuu, la fel ca tehnologia.
Dar oare s-au abandonat toate căile vechi? Limba e tot un mădular mic cu care se poate ucide… Un foc…, dacă tot eram la subiectul foc. 🙂
Este atat de adevarat ca la sfarsitul vremurilor oamenii vor innebuni, iar celor care vor ramane apti li se va spune: „sunteti nebuni!” 🙂
Naomi, crezi că erau nebuni elevii ăia? Poate au avut doar un moment excentric. Când au ieșit pe ușa liceului, erau iar normali. Evident că școala ne face anormali. 😀
Nebunia (a doua) de care vorbești tu este nobilă…
Intotdeauna există şansa să devii un Nero… cine spune mie nu mi se va întâmpla niciodată, greşeşte. Nu degeaba spune Scriptura că cel ce crede că veghează să ia bine aminte ca nu cumva să cadă.
Corneliu, folosim tot felul de sensuri in spatele cuvintelor. Asta e. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap sa incendiez vreun oras.
Dar daca e vorba de o cetate cucerita in sens spiritual, careia apoi trebuie sa i se dea foc, pentru ca sa fie terenul pregatit pentru reconstructie, atunci sunt si eu o incendiatoare. 😛
Desigur că folosim diverse sensuri în spatele cuvintelor mai ales noi scriitori şi poeţii. Uneori să mascăm, alteori să zugrăvim cât mai frumos ceea ce simţim… Sensul pe care l-am folosit de data asta a fost unul direct şi ad litteram. Toţi avem câte o nebunie şi alimentată de putere sau chiar de puterea absolută această nebunie duce la anarhismul practicat de Nero şi mulţi alţii. De aceea spuneam că mie mi-e folositoare critica şi că mă, ajută să mă menţin pe linia potrivită, să nu fiu nici mai sus nici mai jos decât se cuvine.
Cât despre cum eşti tu incendiatoare, sunt de acord cu tine…
Corneliu, mi-ai dat temă să mă gândesc care-o fi „nebunia” mea. În afară de Cruce…
Pingback: Prima zi de scoală printre bloguri « Călin Hera. PA-uri şi mirări
mie si daca mi-ar trece prin cap sa incendiez un oras : )) nu as face-o. multe ganduri ne-bune trec prin mintea unui om. s-avem grija sa nu le lasam sa-si faca cuib in capul nostru. iar de la a gandi pana la a face, este cale.
Intotdeauna există şansa să devii un Nero… cine spune mie nu mi se va întâmpla niciodată, greşeşte.
tu gresesti. si inca rau. adica exagerezi. suntem oameni (noi crestinii), nu draci.
Şi Nero nu era tot un om? Totuşi avea apucături drăceşti…
nu. pt mine nero nu era om. toti avem apucaturi, dar nici chiar asa. mai ales daca ne place sa ne spunem crestini.
Păi…dacă nu era om, ce era?
drac. impielitat.
Dar Diocleţian? De Stalin ce spuneţi? Pe Hilter une îl integraţi?
pe toti la fel ca pe nero. toti astia erau posedati de diavol.