Cum folosim verbul a trebui? Gramatica îl încadrează ca verb unipersonal (pers. a 3-a sg. și pl.) și impersonal (exprimând ideea de necesitate / nevoie). Mai jos, am selectat cele mai folosite moduri (timpuri) verbale. Le-am pus în paradigmă pentru toate persoanele, dar numai urmat de un conjunctiv: trebuie + să. Pentru folosirea cu pronumele dativ în fața lui, sunt două exemple la sfârșit. Mai multe exemple aici (la litera t).
Indicativ prezent – trebuie – la toate persoanele. Verbul care urmează după trebuie se acordă cu subiectul, după cum se vede mai jos:
eu trebuie să dau _______________ noi trebuie să dăm
tu trebuie să dai _______________ voi trebuie să dați
el trebuie să dea _______________ ei trebuie să dea
Incorect: el trebuiește, ei trebuiesc.
La indicativ imprefect: trebuia, trebuiau.
eu trebuia să știu _______________ noi trebuia să știm
tu trebuia să știi _______________ voi trebuia să știți
el trebuia să știe _______________ ei trebuiau să știe
Indicativ perfect compus: a trebuit, au trebuit.
eu a trebuit să aflu _______________ noi a trebuit să aflăm
tu a trebuit să afli _______________ voi a trebuit să aflați
el a trebuit să afle _______________ ei au trebuit să afle
Mai dificil de redat o paradigmă pentru perfectul simplu și pentru mai mult ca perfect. Sunt, îndeobște, date formele:
– perfect simplu: el trebui să adune / ei trebuiră să adune
– mai mult ca perfect: el trebuise să vină / ei trebuiseră să vină.
Indicativ viitor: va trebui, vor trebui.
eu va trebui să am _______________ noi va trebui să avem
tu va trebui să ai _______________ voi va trebui să aveți
el va trebui să aibă _______________ ei vor trebui să aibă
Condițional-optativ prezent: ar trebui.
eu ar trebui să fiu _______________ noi ar trebui să fim
tu ar trebui să fii _______________ voi ar trebui să fiți
el ar trebui să fie _______________ ei ar trebui să fie
Condițional-optativ perfect: ar fi trebuit.
eu ar fi trebuit să iau _______________ noi ar fi trebuit să luăm
tu ar fi trebuit să iei _______________ voi ar fi trebuit să luați
el ar fi trebuit să ia _______________ ei ar fi trebuit să ia
Conjunctiv prezent: să trebuiască.
Conjunctiv perfect: să fi trebuit.
Gerunziu: trebuind.
Supin: de trebuit.
Atenție cum se face acordul (la trecut și la viitor) când există un pronume în dativ în fața verbului a trebui:
Mi-a trebuit un calculator.
Mi-au trebuit două calculatoare.
Îi va trebui un formular.
Îi vor trebui mai multe formulare.
lumea adam(a)ică 
Am trebuit prin blogosferă, și iată ce am descoperit! Sper că am scris corect! 😉
Ted, am trebuit nu e corect. 😛
Am trebăluit, da…
Dar tu le știi astea, vrei să te joci mâță peste ocean.
– Biscuiţi, Măria ta?
– Biscuim, biscuim, trebuim, trebăluim, tre’, bă, lui M să-i înmânăm o mână de treabă.
– E de treabă M?
– De treabă trebuieşte că e doar trebuinciosul de Măria ta.
– Ei, că netrebnic mai eşti! Du-te, bate şi tu un cui în vreo treabă, nu sta aşa gură-cască ce în-treabă ce-i vine!
Camix, ce să-ți răspund eu la banc? Că trebu/rile-s încurcate (n-am curajul să mă joc cu ăsta:D) rău!
De te-ntreabă, zi-i c-ai treabă!
Nu spera și nu ai teamă. 🙂
Camix,
între bare
Ted,
întreb are?
Ted,
da’ barele erau paralele?
Camix,
erau, erau. paralele şi apropiate într-atât încât ajunseseră să fie una. una şi bună. buna era o femeie foarte de treabă. treaba era că trebăluia mult. mult trebăluia şi puţin vorbea. vorbe-a(m) zis io destule. destul e! zice A.Dama! dama cu camix. damix
🙂
„Dar tu le ştii astea”
Bibliotecarule, era un limbaj familiar… în limbajul familiar, mai scapi de „prețiozități” sau hipercorectitudine…
Sau nu?
Bine că tu le observi pe toate! 😀
🙂
🙂
„vrei să te joci, mâță, peste ocean.”
Bibliotecarule, tu vrei să joci mâță aici, pe continent? 😛
Tocmai am revăzut acest film (de data aceasta şi cu traducere)…
http://www.spiritus.ro/video/filme-video/Embed/ostrov.htm
N-am văzut filmul, Bibliotecarule. Va trebui să-l văd. Mulțumesc! Cred că mergea și la articolul acela cu mersul pe ape. 🙂
a.dama…ce zici tu…traba sa stiu si eu verbul asta? Ca daca traba…traba…
Rodica,
Numai dacă intră în program trabă!
Dacă te-ai descurcat fără până la vârsta asta, io zic că n-ai treabă! 🙂
Voi fi trebuit sa te cunosc acum 20 de ani! 😛 (Cum e corect la Viitorul Anterior?)
Dan Spaniard,
Deci tu ai douăzeci de ani? N-aș fi zis. De mine încă nu sunt sigură. 😛
E drept că n-am trecut cele două forme cu va fi trebuit și va fi trebuind, fiindcă sunt mai rar folosite.
Pentru viitorul anterior, aceleași forme ca la viitorul simplu, + fi + participiu.
eu, tu, el, noi, voi va fi trebuit, ei vor fi trebuit…
Pentru prezumtiv: eu, tu, el, noi, voi va fi trebuind, ei vor fi trebuind.
Acum va fi trebuind să fi împlinit 20 de ani, că verbul ăsta ne încărunțește. 🙂