Arhive etichetă: Jurnalul unei minuni

…şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Is 53,5) Și a sosit a 4-a zi… De pe-o bună dimineață, toți cei ce intrau în salon – infirmiere, asistente, medici – se uitau la mine și îmi spuneau rând pe rând: „V-ați … Continuă lectura →

…şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Is 53,5) Au mai rămas două episoade din acest jurnal. El n-ar fi onest dacă ar lăsa la vedere doar părțile luminoase și-ar trece sub tăcere fantele întunecate. În orice caz, fără moarte, nu … Continuă lectura →

…şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Is 53,5) În ziua ce a precedat operația, am făcut un exercițiu de „sterilizare spirituală”, care n-a avut vreo cauză exterioară sau rațională, ci s-a ivit dintr-o convingere interioară insuflată. Îi ceream Tatălui milă … Continuă lectura →

…şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Is 53,5) Începutul minunii a fost chiar descoperirea tumorii, fiindcă ea s-a instalat discret, fără simptome. Eram mai obosită uneori, dar puneam oboseala pe seama anemiei. N-am avut dureri de cap care să-mi dea … Continuă lectura →

…şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Is 53,5) În zilele de dinaintea operației, am avut ocazia să îi ajut pe cei imobilizați la pat: uneori, îi hrăneam cu lingura, le țineam cana cu ceai sau apă, ca să poată bea … Continuă lectura →