Arhive etichetă: De-ale Adămioarei

(paran)teze

Zise Adămioara: „De aceste sărbători, fie ca Lumina Lui să ne fie (a)casă!” Iar eu încep să mă întreb cum e cu (paran)tezele generaționale:)… Sărbători cu belșug de adorare!  

Publicat în (D)evenimenţial, De toate | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Schimbare de macaz

Articol preluat de aici. Mulțumiri adamaice Adămioarei! Anaïs Nin spunea că nu vedem lumea așa cum este, ci așa cum suntem. Astfel, ceea ce devenim este definitoriu pentru felul în care înțelegem viața și felul în care ne raportăm la … Continuă lectura

Publicat în (De)gustare, De (la) prieteni, De gândit | Etichetat , , , | 3 comentarii

„În acele momente, nu mai erai a mea…”

de-ale Adămioarei… Era într-o zi de astăzi, dar atunci. Era acolo, și totodată pretutindeni. Era în ființa ta, și simultan în el, în mine – în tot ce eram noi. Iar apoi, în tot ce erau ceilalți.

Publicat în De mi(nu)ne | Etichetat , | 2 comentarii

cumplit (de) frumos

de-ale Adămioarei… „Am încercat să mă uit peste fotografiile din aprilie și mai de anul acesta. Mi-a fost greu. Nu știu de unde am avut putere să trec peste acele zile. Anul ăsta a fost cel mai cumplit. Dar s-a … Continuă lectura

Publicat în (De)gustare | Etichetat , | 13 comentarii

astăzi cândva oricând

de-ale Adămioarei… un „țipăt” către generația facebook! o pagină de rugăjurnal! „Astăzi a fost o zi așa frumoasă, așa deosebită! Am învățat atâtea într-un timp atât de scurt!

Publicat în De probă | Etichetat , , , , , , | 14 comentarii